x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Salvezi un om, salvezi o lume (7) - Foame la Veneţia

Salvezi un om, salvezi o lume (7) - Foame la Veneţia

de Viorel Ilişoi    |    12 Aug 2012   •   21:00
Salvezi un om, salvezi o lume (7) - Foame la Veneţia

Nu-i usor sa tii in spinare de unul singur, la nouaspe-douazeci de ani, trei frati mai mici. Trei iepuri scapati din sac. Florin isi manca sufletul alergand dupa ei prin oras ca sa-i aduca la loc. Mihai iesise din scoala de corectie si napustise cu capul direct in punga, tragea aurolac. Marius se indragostise de Britney Spears si voia sa se arunce de pe casa cu niste baloane de un leu ca sa zboare pana in America, la iubita lui. Cel mic il vazuse pe Dumnezeu in statia de metrou, la Unirii, si daduse in delir mistic. Dar Florin a scos-o cumva la capat cu toti...

Amor nebun, nebun, nebun

-Cum adica voia sa zboare cu balonasele in America?

-Da. Avea o geanta de voiaj plina cu baloane de alea colorate, de un leu. Se urca pe casa si umfla cate o suta, cu gura, pana-i ieseau ochii din cap. Incerca sa se ridice in aer si s-o taie peste Atlantic. I-am zis: bai, si cum ai sa te dai jos cand ajungi in America? "Sparg niste baloane si cobor". Dar daca se sparg baloanele pe drum? Da naibii un pescarus peste tine si te omoara. "Pai, am baloane de rezerva la mine si le umflu!" Am incercat sa-i spun cum e cu curentii de aer, ca s-ar putea sa-l duca in Africa. Dar nu, nu se putea discuta cu el. Una ca nu stia fizica, dar si dragostea aia era mai tare ca drogurile. Avea numai casete cu Britney Spears. Avea toate pozele cu Britney, dormea cu ele. Daca ziceai ceva nasol de tipa, sarea la bataie, te musca de gat. Pana la urma i-a trecut febra asta.

Florin a iesit de la Concordia cu o calificare de sofer si de mecanic auto. A inceput ca sofer pe Salvare. Avea un program fix, destul de lejer. Ziua alerga prin oras cu bolnavii in masina, seara mergea la liceu. Observa cu bucurie ce diferenta mica este intre realitate si vis. Cu cat se implanta mai viguros in realitate, cu atat mai aproape era de visul lui: facultatea, afacerea, bunastarea pentru el si pentru fratii lui.

La Salvare nu i-a placut. Era satul de suferinta lui, nu voia s-o mai vada si pe a altora. A intrat mecanic auto la un service, a invatat si tinichigerie acolo. Dar patronul il tragea pe sfoara. A incercat si ca bijutier. Pe urma a reparat biciclete pe Buzesti, la domnul Martau. Era meserias de pe alta lume, un exorcist. Alunga raul din biciclete cu un patent si cu o cheie de spite. La usa lui era imbulzeala. Florin n-a avut nici aici stare. A ajuns salahor pe santier. A spalat si parbrize la semafor, ca in copilarie. Pe urma a fost asistent social la Fundatia Stavropoleos. Era omul de legatura dintre asezamantul social si copiii strazii. Nimeni nu-i cunostea mai bine decat el.

Adio, Romania!

A sarit de la o meserie la alta fara sa fie o zi somer. Nu-i displacea munca, dar si-a dat seama ca nu-l atragea deloc conditia de angajat. A inceput sa vanda pixuri cu gel. Avea oameni pe la toate gurile de metrou. Acum el era seful altora. Cand n-a mai mers cu pixurile, a vazut ca apar telefoanele mobile. In talciocul din Militari cumpara celulare de la unii si le vindea altora la cativa pasi mai incolo cu cativa lei mai mult. Pe urma a vandut casete video, CD-uri cu muzica, reviste. Ii mergea bine. A terminat liceul la seral si s-a inscris la facultate ca sa scape de armata. La Drept si Stiinte Administrative, la Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir. Fratii lui abandonasera scoala. Se tot impiedicau de pragul de opt clase. Dar macar reusise sa-i tina aproape. Smintitului de Mihai i-a venit mintea la cap: pe la douazeci de ani a lasat aurolacul deoparte si s-a insurat. Din dragoste s-a lasat de droguri. Mai tarziu se va reapuca de ele, cu si mai multa inversunare, din gelozie. Ceilalti doi au stat la inceput pe langa fratele mai mare, l-au ajutat in afacerile lui nestatornice ca apa, dar profitabile. Apoi fiecare a luat-o pe alt drum. In vara lui 2001, Florin a fugit din tara. Primise o amenda imensa pentru comertul ilicit cu CD-uri si casete. Douazeci de milioane. Nu-i avea. Il astepta inchisoarea. A lasat balta afacerile, facultatea, i-a lasat si pe frati de capul lor, ca de-acum erau mari, si a plecat. Putea s-o ia in orice directie. S-a indreptat spre Venetia pentru ca visa de mic sa vada orasul ala nemaipomenit, cu strazi de apa si cu biserici insurubate in cer. A plecat la drum cu un camarad mai mult inconstient decat curajos. Catalin si atat. Unul care pandea homosexuali prin Bucuresti si-i batea pana intrau in coma. Si in drumul lor clandestin pana in Italia, Catalin a mai nenorocit niste homosexuali prin orasele fostei Iugoslavii. Ii desfigura cu pumnii si cu picioarele si le lua banii. Florin, pirpiriu si mladios ca o fetiscana, era momeala. Pana la urma s-a despartit de Catalin. Era un descreierat.

Dintr-o inchisoare in alta

A traversat pe jos Serbia, Bosnia, Croatia, Slovenia. Din primul oras si-a trimis pasaportul acasa prin posta. Incepea aventura. Ziua statea ascuns, noaptea se tara ca sarpele. O casa izolata, o rulota, o gradina de zarzavat, o livada, un magazin mai prost pazit erau locuri de unde isi lua mancarea — cu plata pe lumea cealalta. Cand n-a mai putut s-a predat. Murdar, flamand, ranit, innebunit de nesomn. Prima oara l-a rugat in genunchi pe judecator sa-l inchida. Stia ca va lua cel mult o saptamana. A avut noroc. Isi aminteste acele prime zile de inchisoare ca pe unele dintre cele mai frumoase zile din viata sa. A doua oara l-a injurat pe judecator pana l-a fortat sa-l trimita la inchisoare. Dupa aproape doua luni de mers taras de-a lungul a patru tari, intr-o noapte a vazut luminile din Trieste. L-au prins carabinierii. A evadat din arest. Iar l-au prins, l-au trimis in Slovenia. A ajuns in lagarul de la Lublijana. A evadat cu niste racketi rusi care credeau despre el ca are bani. I-a pacalit. A trecut prin trei lagare, de fiecare data cu nume imprumutate de pe casetele pe care le vindea ilegal in tara: Nicolae Guta, Nicu Paleru. Si o data – Jean Vladoiu.

-Deci ai facut si puscarie!

-Eu? Guta a facut. Paleru. Vladoiu. Eu n-am cazier. Sunt curat.

De fiecare data s-a intors in Italia. Pana la urma a ajuns in Venetia. Exact in ziua de 11 septembrie 2001, cand au cazut Gemenii din New York. La Concordia invatase sa cante la fluier si la chitara. Asta l-a ajutat sa nu moara de foame in Venetia.

Cand a revenit in tara, dupa un ocol prin Olanda, dupa cai verzi pe pereti, s-a inscris la alta facultate si si-a deschis o firma de import-export. Lucreaza si acum cu prietenii lui turci si chinezi.

I-a dat lui Mihai un magazin de haine. Dar Mihai si-a prins nevasta cu altul, si asta l-a doborat. Pe masura ce vindea marfa isi cumpara droguri. Apoi i-a furat si lui Florin bani si un sac cu telefoane mobile. S-a reintors in canale. Pana a ajuns din nou, mai mult mort decat viu, la Concordia.

Lui Marius, indragostitul, i-a dat un aprozar. In amintirea vremurilor cand furau cartofi de prin piete. Afacerea merge. Marius are cel putin o suta de euro profit in fiecare zi.

Costelus n-a vrut bunuri pamantesti. El a intrat la manastire. A fost dat afara de acolo. Acum e practicantul unei religii private, un cavaler ratacit undeva intre Biblie si Codul Penal. L-am gasit intr-un subsol insalubru, umanizat de icoane neterminate si de o craticioara cu mancarica de cartofi.

Cititi in episodul urmator cum a pacatuit calugarul Costel, a fost dat afara din manastire, dar el si-a facut manastirea sa.

____________________________________________
Salvezi un om, salvezi o lume
episodul 1 - Omul fara amintiri
episodul 2 - La cersit, ca sa bea tata!
episodul 3 - Printre ciudatii cu plamanii in afara
episodul 4 - Micul revolutionar ia lectii de ciordeala
episodul 5 - Libertatea ca un abur de mancare
episodul 6 - Cu mana intinsa la Dumnezeu
episodul 7 - Foame la Venetia

×