Sănătatea de la sat vs confortul de la oraş

Muzeul National al Taranului Roman (MNTR), in parteneriat cu Ministerul Culturii si Patrimoniului din Romania, propune publicului bucurestean cea de-a treia expozitie a Muzeului Copilariei, ce aduce in discutie nevoile generale ale copilului

Muzeul Taranului Roman a organizat vernisajul expozitiei dedicate Muzeului Copilariei, 'Lucruri mici, pentru nevoi mari', la Sala Irina Nicolau. Coordonatorii proiectului spun ca 'expozitia isi propune sa paseasca in lumea lucrurilor de care copilul are nevoie zi de zi: hrana, haine, sanatate, igiena, mobilier si instrumentar gospodaresc pe masura sa. Ca si pana acum, facem acest demers referindu-ne atat la fenomenele traditionale, cat si la transformarile lor contemporane'.

Iata care era specificul romanesc in urma cu mult timp: pentru o viata cat mai lunga, la tara, copilul nu putea sa se priveasca in oglinda pana nu implinea varsta de 1 an, dar nici sa fie prea destept. Atunci, trecerea dincolo de media normalitatii colective nu era o valoare in sine, cum este mentalitatea actuala, ba chiar putea deveni un pericol (de a fi daruit cu un destin exceptional. La sat, atunci cand se ridica pentru prima oara in picioare pruncul, se desena un cerc magic imprejurul sau, repetat apoi in dreptul pragului. Astfel se credea ca micutul va capata si abilitatea mersului; impotriva piedicii mersului erau taiate doua pene de gaina in fata sa.

Tot odinioara, in viziunea taranului vechi, omul se naste sanatos, sanatatea este un dat de la nastere. Astfel, ea trebuie doar intretinuta. Din acest motiv, actiunile grupului social sunt indreptate spre pastrarea bunului inceput, decat spre obtinerea unui mai bine. 'Pentru aceasta, corpul copilului trebuie sa ramana in ordine, iar integritatea corporala initiala sa nu fie stirbita. Era indicat ca parul pruncului sa nu fie taiat pana la varsta de 1-3 ani, asemenea si unghiile, care trebuiau sa fie (cel mult) roase cu dintii de mama.'

Referitor la dintii de lapte cazuti, aflam in cadrul expozitiei 'Lucruri mici pentru nevoi mari' ca erau un prilej de oroare pentru o comunitate traditionala care pretuieste integritatea corporala initiala. La tara, odraslele aruncau dintele cazut pe acoperisul casei, demonstrand astfel ca are abilitatile potrivite varstei sale, si spunea 'Cioara, cioara, ia un dinte de os si da-mi unul de otel'. In zilele noastre, pentru dintele cazut exista o Zana Maseluta care ofera bani sau un cadou. Dar asta dupa ce acesta este pus sub perna. In satul vechi, la iesirea unui dinte nou, parintii ii urau copilului 'dinte nou in cap sanatos'.

Impotriva durerilor de cap, copiii de la tara isi spalau parul cu sapun si-l ungeau dupa aceea cu untura. Pentru alungarea paduchilor, parul lor era clatit cu otet sau cu fiertura de pelin. In schimb, copiii care se nasc in prezent la oras isi spala parul cu sampon 'fara lacrimi'. Nici sanatatea nu mai este atat de importanta, acum punandu-se mai mult pret pe stralucire. Rufele la sat erau spalate cu lesie sau cu sapun de casa, la rau, prin batere. Astazi, rufele nici nu mai sunt frecate cu sapun, ci sunt rotite in masina de spalat. S-au castigat multe trepte bune de confort in felul acesta.

Pentru a afla daca s-au pastrat sau nu traditii si in zilele noastre, MNTR isi asteapta publicul pana la 15 iulie la expozitia 'Lucruri mici pentru nevoi mari'.