Cum fac RMN claustrofobii 

Dr. Florin Petcu, medic specialist în radiologie și imagistică medicală, a oferit, pentru Jurnalul, câteva sfaturi pentru cei care se tem de spațiile închise, astfel încât să reducă nivelul claustrofobiei și să-și păstreze calmul în timpul unei examinări RMN. 

Anxietatea și claustrofobia sunt frecvente în timpul scanării la un aparat cu rezonanță magnetică, chiar și în cazul unor persoane care nu știu că au astfel de probleme. Se estimează că, într-un an, până la 2 milioane de scanări RMN, în întreaga lume, nu pot fi efectuate fie din cauza întreruperii premature a examinării, fie a refuzului din start a acestui tip de investigație din pricina claustrofobiei. Dacă medicul recomandă o examinare RMN, aceasta este necesară pentru a putea stabili un diagnostic, iar, uneori, spun specialiștii, este inevitabilă. 

Ce este de făcut?

Unii oameni, mai ales cei anxioși, pot observa că simptomele lor se agravează atunci când sunt luați prin surprindere. În general, înainte și în timpul unui RMN, personalul medical informează pacientul cu privire la modul în care se desfășoară investigația, dar pentru pacienții claustrofobi aceste informații nu vor fi suficiente.

De aceea, un prim pas înainte de a face o examinare RMN ar fi pregătirea emoțională și mentală pentru aceasta, iar pacienții ar trebui să se informeze nu doar în ce constă această investigație medicală, ci și pregătirea pentru o astfel de procedură medicală, cum anume funcționează aparatul și că zgomotele puternice din timpul scanării sunt normale. Aceste informații pot fi găsite cu ușurință în mediul online, iar dacă acestea nu sunt suficiente, și o discuție cu medicul înainte de examinare ar ajuta, spun specialiștii.   

„Pe unii pacienți îi ajută și să vină înainte de investigație să vorbească cu medicul, să vadă aparatul, chiar să facă o probă, să vadă dacă încap, dar și dacă ar putea rezista, ca timp, în aparat – pentru că trebuie să știe că este o investigație care durează și trebuie să aibă răbdare. Și, eventual, să încerce să nu fie stresați în plus când vin acolo”, a explicat, pentru Jurnalul, dr. Florin Petcu. 

Scanarea durează, în general, aproximativ 30 până la 60 de minute, și pentru ca imaginile să fie clare, pacientul trebuie să rămână nemișcat – ceea ce poate reprezenta o problemă pentru foarte mulți pacienți, nu doar pentru cei anxioși sau claustrofobi.   

„Este foarte important să poată să stea fără să se miște. Dacă se mișcă, unele secvențe vor trebui repetate și automat va dura mai mult”, a completat medicul. 

De asemenea, cei care știu că se tem de spațiile închise pot să meargă și la psiholog înainte, mai spune medicul, deoarece un terapeut îi poate ajuta să identifice cauza acestei frici și să conștientizeze că este irațională, pentru că nu există un pericol real. 

Prezența unui membru al familiei ajută la atenuarea fricii 

Halatul de medic și o încăpere în care se află mai mulți necunoscuți poate crește tendința de anxietate și de reacții claustrofobe în timpul unui RMN. 

De aceea, explică specialistul, acești pacienți ar trebui să ceară unei persoane dragi să participe cu ei la examinare. Fie că este vorba de partenerul de viață, de un părinte, copil sau prieten, prezența unei persoane de încredere în camera de examinare, sau chiar și în camera alăturată, îi poate ajuta mult pe claustrofobi să-și atenueze frica și stresul provocat de scanarea RMN.

„Cel mai bine este să fie însoțiți de cineva de încredere, care poate sta cu ei în camera de examinare cât durează aceasta. La copii, acest lucru este obligatoriu: să stea mama sau tatăl și să țină o mână pe copil, ca el să îl simtă pe părinte acolo”, ne-a spus dr. Petcu. 

Muzică liniștitoare în căști și mască pe ochi

Pentru a-i proteja de zgomotele puternice ale aparatului RMN, pacienților le sunt oferite căști în timpul examinării. Potrivit medicului, dacă la aceste căști ascultă o muzică liniștitoare și țin ochii închiși sau acoperiți cu o mască specială pentru ochi, pacienții anxioși s-ar putea relaxa mai ușor pentru că le mai distrage atenția de la faptul că se află într-un spațiu semiînchis.

„Se folosesc căști care protejează de zgomotul aparatului și la care pacientul poate asculta muzică sau o poveste, în cazul copiilor. Și ventilația este bună, inclusiv pentru buna funcționare a aparatului; câteodată chiar este nevoie de o pătură pentru pacient”, mai spune medicul. 

Pentru cei care preferă liniștea în locul muzicii atunci când încearcă să se relaxeze, dopurile pentru urechi pot bloca zgomotele aparatului RMN. 

Aparatele deschise și sedare

Dacă toate măsurile anterioare nu sunt suficiente, pacientul claustrofob poate căuta o clinică unde există aparate RMN deschise – adică tubul aparatului este mai scurt și cu un diametru mai mare – sau poate solicita o examinare cu sedare (care nu este ca o anestezie generală), pentru a contracara această frică de spații închise și pentru a putea duce procedura la bun sfârșit. 

Dezavantajele sunt că, pe de o parte, așteptarea pentru o examinare la un aparat deschis poate fi mai mare, deoarece sunt mai rare, iar pe de altă parte, nu pentru toate zonele corpului pot fi obținute imagini de calitate cu un astfel de aparat.   

„De asemenea, trebuie văzut dacă pacientul respectiv chiar are nevoie de IRM, dacă s-au epuizat toate celelalte metode de diagnostic (ecografie, radiografii, CT...), precizează medicul.

„În primul rând, ar trebui să vină însoțiți de cineva din familie sau de un prieten. De obicei, îi ajută să se calmeze, să se liniștească. Aparatul IRM deschis ajută persoanele claustrofobe și copiii, în general. Se examinează foarte bine articulațiile (spre exemplu, genunchii), coloana cervicală și lombară, în general, și cerebral”, a explicat dr. Florin Petcu.

12,5% din populație are claustrofobie 

O fobie care poate afecta semnificativ viața de zi cu zi a unui om, claustrofobia este frica de spațiile închise (claustro înseamnă închis) sau întunecate, ca de exemplu: încăperile mici sau încuiate, pivnițele și subsolurile, tunelurile, lifturile, aparatele RMN, trenurile de metrou, spălătoriile automate de mașini, locurile aglomerate etc. Mulți claustrofobi experimentează o teamă de sufocare atunci când se află într-un spațiu închis, care este strâns asociată cu senzația de dificultăți respiratorii, astfel că fac tot posibilul pentru a le evita.

Specialiștii spun că este o afecțiune comună de care suferă mulți oameni, fără a avea neapărat un astfel de diagnostic. Institutul Național de Sănătate din SUA (NIH) estimează că 12,5% din populație are claustrofobie, majoritatea fiind femei. 

Simptomele unei reacții claustrofobe pot include: transpirație/bufeuri, puls crescut și/sau hipertensiune arterială, greață, anxietate, atacuri de panică și chiar leșin. 

O metaanaliză realizată pe baza mai multor studii a relevat că anxietatea și claustrofobia reprezintă o problemă importantă atunci când se efectuează RMN, aproximativ 1 din 100 de persoane scanate experimentează o reacție claustrofobă care necesită întreruperea prematură a examinării.