Sampania mortala

Ultima cupa de sampanie. Cu cianura de potasiu. De Revelion, in 1938. S-a intamplat in blocul care gazduieste Teatrul "Nottara"…

Putini bucuresteni care trec pe langa blocul ce gazduieste Teatrul "Nottara" cunosc tragedia pe care a gazduit-o in anul 1938, la putin timp dupa ce acesta a fost terminat. O mare personalitate in lumea arhitecturii era indragostit de o frumoasa actrita din Bucuresti. Nu este important nici numele artistei, nici al teatrului pe a carui scena fermeca publicul cu frumusetea ei iesita din comun. Ca semn al iubirii ce i-o purta, arhitectul ii daruieste un apartament in casa noua si frumoasa. Mult mai tanara decat protectorul ei, femeia il subjugase si cu maiestria cu care ii aducea ofrande zeului Eros. Omul avea o cheie de la apartamentul actritei, cheie pe care o folosea ori de cate ori dorul il mana catre aleasa inimii sale.

Era spre sfarsitul anului, cand arhitectul i-a spus amantei sale ca va lipsi vreo doua saptamani din Capitala. Chipul frumoasei s-a intunecat pentru cateva clipe de un nor ce s-a dovedit trecator. Cu o voce de copil alintat l-a rugat "sa nu ma lasi prea mult singura". Apoi i-a zambit si l-a sarutat indelung. Cu gandul la cea care il astepta in frumosul sau apartament, barbatul cu parul nins si-a comprimat la maximum rezolvarea treburilor si dupa numai trei zile s-a inapoiat la Bucuresti. De la gara s-a dus direct la iubita lui, fara a o preveni telefonic, asa cum facea de obicei. A introdus cheia in broasca si a intrat. Inca din taxiul care il ducea spre iubita lui traia bucuria pe care i-o va provoca surpriza venirii lui neasteptate. Si, intr-adevar, surpriza a fost teribila si de ambele parti.

Frumoasa si iubitoarea lui amanta gemea de placere in bratele unui alt barbat. Frumoasele ei picioare ii pareau monstruoase la lumina veiozei. Cu pasi usori, amortizati de covorul gros, barbatul se apropie de pat, astfel ca amorezii nu au sesizat prezenta la doi pasi a arhitectului. Cand, in sfarsit, inclestarea lor amoroasa a luat sfarsit si epuizati au putut vedea limpede in jurul lor, chipesul amant s-a ridicat uluit, si-a cautat precipitat hainele si a sters-o, temandu-se de eventualele urmari neplacute. Arhitectul continua sa priveasca femeia din fata lui, intinsa indecent in pat, care isi acoperea speriata goliciunea. In mintea lui, noptile de fericire din bratele ei se derulau precum un film vazut cu ochii altcuiva. Privea impasibil la femeia pe care o numise pana atunci "zeita si stapana mea absoluta". Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, s-a indreptat apoi spre usa vorbindu-i linistit: "Esti cu mult mai tanara ca mine, te inteleg". Femeia, cu fata schimonosita de frica si lacrimi, incerca sa ceara iertare, dar nu reusea sa articuleze un cuvant. "Calmeaza-te, ne vedem in seara de Anul Nou, voi veni mai devreme."

Pana la Revelion mai ramasesera cateva zile. Seara de seara, arhitectul ii telefona ca si pana atunci. Parca nu se intamplase nimic. Femeia isi revenise din soc si acum incerca sa-l convinga pe tomnaticul ei amant ca il iubeste, chiar mai mult ca "inainte". "Am vrut sa ma sinucid, nu-mi pot ierta usurinta cu care l-am primit in casa pe aventurierul acela care m-a siluit in mod perfid. Ma crezi, iubitule?" "Sa uitam, a trecut, desigur ca te cred." Amanta incepuse sa se convinga ca binefacatorul ei o iertase.

Alo, sunt arhitectul! Trimiteti sa ia cadavrul!

In seara de Revelion, incarcat cu delicatese: somon, caviar, mezeluri fine, sampanie etc., plus un colier pentru zeita lui, arhitectul isi facu aparitia. "Sa facem o partida de amor asa cum stim numai noi", ii propuse actrita. Barbatul se declara de acord. Apoi actrita il lasa, mergand sa faca un dus. Cand s-a intors din eleganta sala de baie, arata splendid. Barbatul umpluse intre timp paharele cu sampanie.

Ceasul suna de 12 ori. Ciocnira si sorbira din sampanie. Trecura doar cateva clipe si femeia se albi la fata brusc si cazu trasnita pe covor. Omul nu parea deloc surprins. Puse mana pe receptor si ceru legatura cu chestorul Capitalei. "Buna seara, ma bucur ca v-am gasit, domnule chestor. Este seara de Revelion si nu prea ma asteptam sa fiti la birou. Sunt arhitectul... Trimiteti va rog Ambulanta sa ridice cadavrul unei femei din blocul... apartamentul... Va voi da explicatii la chestura."

Cauza mortii fu stabilita repede. In timp ce femeia facea dus, pregatindu-se pentru revederea cu protectorul ei, acesta ii turna discret, dintr-un pliculet minuscul, o doza de cianura de potasiu ce se stie ca este greu de recunoscut in bautura. Are chiar o aroma placuta, de migdale amare.

Procesul a provocat mare valva in Bucuresti. "Bine i-a facut!", sustineau unii. "Orice i-ar fi facut femeia, nu avea dreptul sa-i ia viata", replicau altii. Aparatorul arhitectului a fost celebrul Ionel Teodoreanu, care a facut asistenta sa planga. Pledoaria a fost intr-adevar teribila. A obtinut achitarea. Magistratii tratau intr-un mod deosebit cazurile de acest gen, acordandu-le circumstante atenuante. "Emotia vederii iubitei, facand dragoste cu un oarecare, l-ar fi putut omori. Pe cine? Pe protectorul ei. Oricum, autorul este un om sfarsit sufleteste, chiar daca fizic a reusit sa supravietuiasca acestei incercari", rosti in finalul pledoariei sale faimosul avocat.

Gloantele "au spalat" pacatul unei iubiri... "rusinoase"

Sa ne intoarcem in timp, cu 70 de ani in urma. Din colbul arhivelor, un dosar cu cateva file ingalbenite ne dezvaluie o trista poveste de dragoste, de-a dreptul incredibila pentru zilele noastre. Era 29 aprilie 1934, cand in punctul numit "Trigonomentru", din Teiusul Caransebesului, au fost descoperite doua cadavre, ambele impuscate in cap, alaturi aflandu-se un revolver marca Buldo, calibru 9 si doua tuburi goale. Din cercetarile efectuate de Comisariatul de Politie Caransebes, s-a constatat ca: "Tanarul Konig Adam, de 19 ani, a avut relatii de dragoste cu Elisabeta Wallner, de 18 ani, aceasta ramanand dezvirginata si de rusinea care au facut-o parintilor, au gasit calea sa se sinucida amandoi" - se mentioneaza in raportul catre Chestura Politiei Lugoj. Cu ocazia perchezitiei corporale, la Konig Adam s-a gasit o scrisoare de bun ramas, adresata parintilor, fratilor si neamurilor, semnata de ambii singucigasi. Intr-un portmoneu s-a mai gasit o hartie pe care scria in limba germana: "Iubit impreuna si murit impreuna. Liszi si Adam".

De aici reiese ca a fost dragoste mare!

Comisarul-ajutor Petre Vasilescu a audiat mai multe persoane, printre care si pe fratele sinucigasei, Speichert Francisc, care a declarat: "In dulapul sorei mele am gasit un biletel din care reiese ca fata isi ia ramas bun de la parinti si ii roaga sa o ierte pentru rusinea pe care a facut-o si ca nu poate sa dea ochii cu ei deoarece timpul este prea scurt. Si pentru ca din cei sapte copii pe care mama ei ii are, nimeni nu i-a facut asa rusine mare cum a facut-o ea si mai bine isi ia ramas bun si moare".

In continuare, Speichert Francisc arata: "Sora mea, Elisabeta Wallner, a venit de la parintii mei la mine in Caransebes, pe Str. Ardealului nr. 2, pe ziua de 1 martie 1934, pentru a-mi face de mancare, deoarece sotia mea legitima m-a parasit. Sunt frizer si am local, unde venea des tanarul Konig Adam, care era bun prieten cu o calfa de-a mea. Nu am banuit ca aceste vizite erau mai mult pentru sora mea Elisabeta. De-abia astazi am aflat de la lume cum ca sora mea, in loc sa se duca, dupa cum imi spunea, la matusa ei din Caransebesul Nou, isi dadea intalniri cu tanarul Konig in Teiusul Caransebesului, unde stateau cateva ore. De aici reiese precis ca intre ei a fost dragoste mare".

In acelasi dosar se afla si declaratia tatalui sinucigasului, Konig Erich, domiciliat tot in Strada Ardealului nr. 2, care prin dezvaluirile sale confirma premeditarea faptei savarsita de fiul sau. "In ziua de 26 aprilie 1934, fiul meu era tare trist si a venit la mine sa-mi dea o palarie, spunandu-mi ca mi-o lasa sa o am suvenir de la el, deoarece peste doua zile pleaca. Intrigat de aceasta vorba, i-am spus ca nu are nimic. In ziua de 28 aprilie, baiatul meu mi-a comunicat ca pantofii galbeni, o haina si doi pantaloni sa-i dau fratelui sau mai mic, caci lui nu-i mai trebuie. La care eu i-am raspuns ca face o prostie sau a innebunit. El a persistat si a spus ca nu mai are timp si pleaca. Eu vazand incapatanarea lui i-am spus ca daca pleci sa-ti iei si actele cu tine. La care, enervat, mi-a ripostat ca el unde se duce nu-i trebuie nimic, nici acte. Dupa-amiaza, pe la ora 2:30 a plecat. Nu l-am mai vazut decat la morga."

Sa revenim in zilele noastre. Desigur, batranul comisar, procurorul criminalist si medicul legist au trecut de mult in lumea celor drepti. Totul a ramas doar amintire. Chiar si sinucigasii, rapusi de gloante, au devenit un "film voalat". Probabil, sunt prea putini aceia care isi aduc aminte de Liszi si Adam. In imprejurarile actuale, poate, i-am fi cunoscut ca o familie fericita, la senectute, inconjurati de copii, nepoti si stranepoti. Nu trebuie sa uitam insa perceptele morale ale acelor vremuri indepartate, care si-au spus cuvantul. Tragic.

EXPLICATII
"Tanarul Konig Adam, de 19 ani, a avut relatii de dragoste cu Elisabeta Wallner, de 18 ani, aceasta ramanand dezvirginata si, de rusinea care au facut-o parintilor, au gasit calea sa se sinucida amandoi" - Raportul Politiei

ULTIMA CEARTA
"La care eu i-am raspuns ca face o prostie sau a innebunit. El a persistat si a spus ca nu mai are timp si pleaca. Eu vazand incapatanarea lui i-am spus ca daca pleci sa-ti iei si actele cu tine. La care, enervat, mi-a ripostat ca el unde se duce nu-i trebuie nimic, nici acte" - Tatal sinucigasului

MORALA VREMII
"Chiar si sinucigasii, rapusi de gloante, au devenit un «film voalat». Probabil, sunt prea putini aceia care isi aduc aminte de Liszi si Adam. In imprejurarile actuale, poate, i-am fi cunoscut ca o familie fericita, la senectute, inconjurati de copii, nepoti si stranepoti. Nu trebuie sa uitam insa perceptele morale ale acelor vremuri indepartate, care si-au spus cuvantul" - Epilog

S-a insurat, a ucis si va patimi de dragul soacrei! Zilele acestea s-a petrecut in Cuciurul Mare de langa Cernauti o zguduitoare drama familiala, in conditiuni ce pasioneaza la exces opinia publica locala. Tanarul satean Nicolae Lesaniuc de 22 de ani, casatorit cu fiica lui Leonte Bratcu, intretinea relatiuni vinovate cu soacra sa si intre ei se stabilisera cu timpul asemenea raporturi de atasament, incat tanarul ginere ajunsese involuntar un instrument docil in mainile soacrei. Stingherita in desfasurarea acestor raporturi de prezenta sotului ei, soacra si-a convins ginerele-amant sa-l suprime pe Leonte Bratcu. Robit de pasiunea sa fata de soacra, Nicolae Lesaniuc n-a stat prea mult pe ganduri si intr-una din noptile trecute si-a impuscat socrul prin geamul odaii unde acesta dormea. Transportat a doua zi la spital, Leonte Bratcu a sucombat dupa doua zile de chinuri groaznice, glontele perforandu-i stomacul, intestinele si rinichii. Postul de jandarmi din Cuciurul Mare l-a descoperit pe ucigas, pe care l-a arestat impreuna cu netrebnica soacra, autoarea morala a asasinatului. Cu actele dresate, cei doi amanti au fost inaintati Parchetului din Cernauti. Intr-o prima declaratie, tanarul Lesaniuc a marturisit domnului prim-procuror Axente Volosciuc ca nu s-a insurat de dragul nevestei, "care-i cam pocita", ci de cel al maica-sii, pe care o iubea de mai multa vreme. ("Universul", 9 iunie 1932) Prea cuviosul staret Ambrozie o impusca pe maica Cornelia, amanta sa In judetul Neamt sunt numeroase schituri si manastiri locuite de calugari si maici care, dezgustati de viata, s-au hotarat la o viata monahala, departe de cele lumesti. Dupa cum se vede insa, izolarea nu schimba cu nimic pasiunile de care fuge tagma monahala. Asa, printre manastiri, sunt doua mari apropiate: Schitul Tibucani, in care salasluiesc cativa schivnici, si manastirea de maici Razboieni. Staretul schitului, calugarul Ambrozie Florescu, in etate de 50 de ani, intretinea de multa vreme legaturi amoroase cu maica Cornelia Ojica, de 28 de ani, de la Manastirea Razboieni. Aceasta venea la schit ori de cate ori era chemata de Cuviosia Sa si ramanea tot timpul noptii in chilia lui de pustnic. In zorii zilei se furisa, ca sa nu fie vazuta de ceilalti frati. Totusi, se cunosteau legaturile lor. In schimbul orelor de dragoste pe care i le oferea din belsug "sora" Cornelia, "fratele" Ambrozie o multumea cu daruri de bani si diferite alte obiecte de mica valoare. Cu cateva seri in urma, staretul a trimis un om la Manastirea Razboieni ca sa instiinteze pe calugarita ca "Prea Cuviosul e dispus s-o primeasca". Calugarita se conforma invitatiei si se duse sa-si faca vizita obicinuita. Dupa o noapte de dragoste, in zorii zilei, Ambrozie Florescu puse mana pe un revolver si, indreptandu-l spre Cornelia Ojica, trase un foc. Glontele patrunse in regiunea intercostala stanga, cu doi centimetri deasupra inimii, iesind prin spate. Dupa comiterea faptului, calugarul criminal a disparut, fara sa i se poata da pana astazi de urma. Victima a cazut in nesimtire. Revenindu-si, a izbutit sa se tarasca pana in curtea schitului, unde, fiind observata, a fost transportata la spitalul din Razboieni. Acolo, dupa ce i s-a luat interogatoriul, a declarat ca spre dimineata a avut un schimb de cuvinte de ocara cu amantul ei. Acesta sustinea ca, in lipsa lui din chilie, ea se furisa si ii fura bani. Fiind contrazis de calugarita, Ambrozie s-a infuriat si a impuscat-o. Declaratiile ei par oarecum neverosimile. Se banuieste ca motivul tentativei de crima a fost gelozia. ("Universul", 11 iulie 1932) L-au omorat fiindca s-a insurat cu cine nu trebuie Lucratorul de padure Mathias Helmer, din comuna Putna (Radauti), avea trei feciori: Frantz, Heinrich si Johan, dintre care Johan se casatorise in contra vointei parintelui sau si a intregii familii cu fata Rosa Greif, din Gara Putnei. Aceasta casatorie a avut, drept urmare, o pasionanta dusmanie intre tanar si familie. Pretextand ca Johan si-ar fi insusit pe nedrept o fasie dintr-un teren al fratilor sai, acestia, impreuna cu tatal lor, s-au hotarat sa-l omoare, pandindu-l pe Johan, cand se intorcea seara de la lucru, din padure. Potrivit planului mai inainte stabilit, numitii l-au asteptat pe Johan la o cotitura a soselei, unde, navalind asupra acestuia, l-au omorat cu lovituri de secure. Dupa comiterea odioasei crime, asasinii s-au indreptat spre casa lui Johan, cu intentia de a omori si pe sotia lui. Rosa Helmer, presimtind pericolul, s-a strecurat pe fereastra in intunericul noptii, refugiindu-se la niste rude din apropiere. Anuntat fiind postul de jandarmi, organele acestuia s-au pus in urmarirea criminalilor, arestandu-i pe toti trei si inaintandu-i cu actele dresate la Parchetul din Radauti. ("Universul", 13 august 1932)

NU RATATI!

Sambata viitoare cititi despre tragedia din blocul "Carlton" si despre uimitoarea demascare a unui criminal cu ajutorul spiritismului.