Singura probă – recunoaşterea faptei

Thierry Bielle – Bidalot avea 34 de ani cand a fost ucis. Prietenii ii spuneau 'Titi'. Avusese o viata dezordonata si-o copilarie plina de lipsuri. La 9 ani si-a pierdut mama intr-un accident de masina, iar el, fratele lui, Patrick, si sora lor mai mica au ajuns in orfelinate. Despartiti unul de celalalt. La procesul unde se judeca uciderea lui Thierry, tatal lor avea sa declare ca, pe atunci, 'el muncea in trei schimburi si nu putea avea grija de ei'. Pe fiul cel mare, tatal il descrie ca fiind instabil si cu un caracter dificil. La 18 ani Thierry s-a inrolat in Legiunea Straina, patru ani mai tarziu a renuntat si-a ajuns sa traiasca din mici infractiuni. Traficant marunt de stupefiante, vindea piese de schimb pentru masini, penduland intre continente pe drumul Franta – Africa. Pana sa fie ucis, adunase in biografie sapte condamnari: cinci pentru furt, una pentru violenta asupra unui prieten (comisa in 1993) si alta, recenta, din cauza careia voia sa fuga din Franta.

Pe Sylvie a cunoscut-o in 1995 si, la inceput, marturiseste ea, totul a fost bine. Un an mai tarziu s-a nascut fiul lor, Remi. Pe de o parte, Sylvie spune ca Thierry isi iubea foarte mult fiul si nu l-ar fi parasit niciodata, insa sustine si ca el, 'om cu doua fete', care o lovea 'pentru o vorba in vant', statea in Africa 4 luni pe an, 'fara sa-i pese de fiul lui, de care nu se ocupa'.

In vara lui 1998, inainte de o noua plecare a lui in Africa, ea a decis sa-l paraseasca. Si-a luat baietelul si s-a mutat la tatal ei vitreg, Pierre Soum. Cei doi aveau o relatie stransa. Pierre s-a insurat cu mama lui Sylvie in 1977, cand fetita avea doar 4 ani. 'Am simtit ca, dintre toti, ea avea cel mai mult nevoie de dragoste', sustine Pierre. Cuplul s-a separat la inceputul anilor ’80, insa el a tinut legatura cu Sylvie. Apoi a cunoscut-o pe Françoise, a doua lui sotie, cu care are trei copii, si s-a mutat in Arros-de-Nay. Iar cand Sylvie a avut nevoie de ajutor, Pierre a sarit s-o ia sub aripa lui protectoare. De micutul Remi aveau grija el si sotia lui. Insa Sylvie s-a impacat cu Thierry, iar el venea sa-si viziteze prietena si copilul in casa 'socrului'. Pierre spune despre el ca era 'un baiat sociabil', dar 'cu o latura sumbra'. Erau insa in relatii bune, o confirma si Patrick, fratele mai mic al lui Thierry, care a participat la cateva mese de familie. 'Iar Pierre mi se parea un om normal, calm si simpatic. Nu l-as fi crezut niciodata capabil sa omoare', sustine Patrick.

Despartiti de viata prin orfelinate, cei doi frati se reintalnisera, intamplator, prin 1995, si reluasera legatura. Se vedeau rar insa, in septembrie 1998, cand a disparut, Thierry a fost la el, sa-si ia ramas bun. 'A venit cu cateva zile inainte de aniversarea mea', isi aminteste Patrick. 'A intrat in garaj, sa caute niste piese. Eu sunt mecanic auto. Apoi mi-a spus ca vrea sa plece in Africa, pentru mai multi ani, facuse o prostie si voia sa se ascunda. Dar mi-a spus ca inainte de asta vrea sa-si recupereze copilul, ca sa-l ia cu el'.

In aceeasi luna, Thierry fusese condamnat in lipsa la un an de inchisoare, pentru trafic si consum de stupefiante. Asta era 'prostia' de care fugea in Africa. Dupa ce i-a marturisit planul, Thierry i-a dat lui Patrick un rucsac cu cateva obiecte: niste cizme uzate, o geaca de piele si-o salopeta de stamba. Patrick le-a depozitat intr-un dulap, iar el a plecat. Ani de zile, nu i-a mai dat niciun semn de viata. 'Traisem separati multa vreme si stiam ca e in Africa, nu vroiam sa-i provoc neplaceri cautand vesti despre el. Ma gandeam ca, intr-o zi, se va intoarce'.

Cel care s-a ingrijorat a fost Christian Moureu-Larrang, vechi prieten cu Thierry. Faceau impreuna afaceri in Africa, iar ultimul lor voiaj fusese in 1998. La un an si jumatate de la disparitie, Christian a inceput sa-l caute. Si-a dat seama ca-i ceva in neregula, insa ingrijorat cu adevarat nu a fost decat la inceputul anului 2008 cand, intr-o seara, la un pahar, Sylvie, usor ametita, i-a marturisit ca 'in cursul unei dispute, l-a calcat pe Thierry cu Fiatul ei, apoi a facut un du-te-vino cu masina peste corpul lui'. Martori la aceste destainuiri au fost si sotia lui Christian, dar si un alt prieten de-al victimei. La inceput, a crezut ca femeia glumeste, dar cum asta era singura veste pe care o avea despre amicul lui, pe 11 august 2008 Christian a mers la politie sa anunte ca lui Thierry i se intamplase ceva grav. Providential, gestul lui a venit la timp: peste o luna de zile, adica dupa 10 ani de la comiterea ei, crima se prescria si n-ar fi fost nimic de facut. Politia a deschis imediat o ancheta pentru disparitie in imprejurari suspecte. Ultima urma materiala lasata de Thierry a fost pe 23 septembrie 1998, cand a retras 5000 de franci de la o banca din Tarbes. Apoi, s-a volatilizat. Politistii n-au mai gasit vreun semn nici in Franta, nici in Africa, destinatia marturisita de Patrick. Au cercetat viata personala a disparutului si au aflat ca existau tensiuni intre el si familia fostei prietene, cu care-si disputa custodia copilului. In ianuarie 2009 se deschide dosar penal pentru crima, iar familia 'socrilor' e pusa sub supraveghere. Pe 27 mai 2009, sapte dintre ei sunt arestati. Mai intai clacheaza Françoise, care marturiseste ca pe 23 septembrie 1998 Thierry a venit la ei, decis sa-si ia fiul. Apoi cedeaza Sylvie. In dupa-amiaza acelei zile, ea si Thierry s-au certat. 'N-am intalnit la Tarbes', a declarat ea in proces. 'Mi-a spus ca va pleca. Era agasant, statea in masina si ma insulta, ma lovea, se arunca asupra volanului. Apoi a coborat. Eu l-am ajuns din urma si mi-a urlat ca e satul pana-n gat si ca pleaca'. Noaptea urmatoare Sylvie sustine ca a dormit la o prietena, in Tarbes. Thierry a plecat la socrii lui, in Arros-de-Nay. Povesteste Pierre, in fata instantei: 'a venit foarte agitat, pentru ca se certase cu Sylvie. Am discutat mai multe ore si s-a calmat. Dormea in salon, iar noi la etaj, cu cei patru copii (n.r. – unul dintre ei era Remi). Dimineata m-am trezit la 8:00 si l-am gasit intors pe dos. Ma astepta in capul scarilor. «Nu ma faceti voi pe mine, il iau pe Remi!». A luat un ciocan si mi l-a pus sub nas. Am sangerat ('un element nou', a notat curtea; anchetatorilor nu le declarase asta). Cand l-a coborat, l-am prins in miscare. L-am lovit in fata, foarte puternic. Ma asteptam sa-i vad craniul spart. A cazut. L-am pus pe canapea. Respira. Agonia a durat juma de ora. Apoi, am asteptat sa se trezeasca sotia, pentru a-i povesti nelegiuirea. Ea a pregatit copiilor micul dejun si i-a dus la scoala, iar eu am pus cadavrul intr-o lada in portbagaj si am mers sa-l ingrop pe campul cu porumb. Nu am sapat prea mult si, de aceea, multa vreme mi-a fost teama ca el va fi descoperit in timpul lucrarilor agricole'. Pierre spune ca la ora 11:30 s-a dus sa o ia pe Sylvie de la prietena ei. 'Sa faci atatea lucruri intr-un interval de timp atat de scurt pare practic imposibil', a sesizat presedintele curtii. Pentru procuror, faptele s-au derulat altfel: 'Sylvie a dormit in casa familiala, iar victima a fost ucisa in acea noapte, intre orele 21:00 si 5:00. Istoria cu copiii care s-au trezit dimineata, sarind peste cadavru ramas pe canapea, inainte de a pleca la scoala, e o bazaconie...'. Pierre Soum nu a revenit niciodata asupra declaratiilor sale. Nici asupra atitudinii: nu a aratat niciodata ca are vreo remuscare sau ca este afectat de consecintele faptelor sale. Sylvie sustine ca a aflat de uciderea lui Thierry prin 2005-2006, cand tatal ei i-a marturisit fapta pentru ca ea nu-si explica de ce fostul prieten nu-si mai cauta copilul.

In tot timpul procesului, presa s-a intrebat daca Pierre Soum este 'acuzatul corect'. Despre el, psihiatrii au spus ca are 'o personalitate patologica' si o inteligenta peste medie. Solitar, taciturn, citea mult, lucra in gradina si ajunsese la concluzia ca 'munca dauneaza sanatatii'. Nu presta decat treburi marunte si avea o atitudine materna fata de copiii lui. Traise o copilarie lipsita de afectiune, tatal lui fiind un militar de cariera pensionat prematur, in fata caruia toti ai casei stateau smirna. Asa ca Pierre a ales sa fie exagerat de protector cu familia lui, dar mai ales cu Sylvie, 'cu care el se identifica', sustine expertul psiholog. Vizavi de fapta comisa avea 'o mare detasare si o raceala afectiva. Eliminase obstacolul care voia sa-i bulverseze coconul familial'.

Pe 29 mai 2010, Pierre Soum a fost acuzat de crima. Desi dosarul nu continea nicio proba materiala, anchetatorilor fiindu-le imposibil sa gaseasca vreuna dupa atatia ani de la comiterea faptei, el a fost trimis in instanta. Procesul a inceput pe 9 mai 2011 si a durat patru zile, timp in care au fost audiati 25 de martori. Aflat sub control judiciar, Pierre Soum a aparut in boxa acuzatilor deja condamnat de justitia divina. Barbatul de 58 de ani suferise in 2007 un accident cerebral in urma caruia ramasese cu o semipareza. Procurorul a cerut o pedeapsa intre 15 si 17 ani de inchisoare. Desi au stiut de crima, Sylvie si Françoise n-au fost acuzate ca nu au denuntat-o, intrucat trecusera trei ani de la data prescrierii.

Instanta l-a condamnat pe Pierre Soum la 4 ani de inchisoare plus inca un an cu suspendare. Timpul scurs de la comiterea faptei si numeroasele umbre care planeaza asupra acestui caz au cantarit in balanta. In zona unde Pierre sustine ca ingropat cadavrul lui Thierry au fost aduse excavatoare performante care au rascolit tot campul, fara niciun rezultat. Pierre n-a recunoscut chiar totul. O parte din secret o va duce cu el, in mormantul de care tanarul ucis cu o lovitura de ciocan in fata nu va avea parte niciodata...

Cititi maine: Povestea Simonei Weber, 'Diabolica din Nancy'