Cu câțiva ani înainte să plece să filmeze în Ceruri, Cornel Diaconu (1949-2014) a povestit pentru Jurnalul peripețiile celei care avea să devină singura peliculă care a scăpat de cele 7 comisii de cenzură care analizau fiecare film și scenariu făcute în perioada comunistă.
În 1982, Diaconu a fost chemat la studiourile din Buftea, unde a primit sarcina de a realiza un film despre Cenaclul Flacăra. Timp de nouă luni l-a însoțit pe Adrian Păunescu la 120 de spectacole. Costurile erau enorme, fiecare secundă de filmare costând un dolar. Regizorul folosea cu zgârcenie fiecare milimetru din cei 10.000 de metri de peliculă. În total, din cele 8 ore de filmări, urma ca, după montaj, să rămână în jur de 65 de minute.
Deşi producţia documentarului despre Cenaclul Flacăra fusese comandată de CC al UTC, începuseră să apară probleme. Nimeni nu voia să-i recunoască existenţa. Comanda dispăruse subit din Buftea. „De şase ori s-a oprit producţia. Păunescu tot insista, însă nimeni nu avea curajul să-i spună adevărul. Totul a culminat cu o intenţie clară de a i se da foc. A fost salvat printr-o minune!", a povestit regizorul Cornel Diaconu.
Nimeni nu vrea să-și asume răspunderea pentru buget
Se filmaseră 10.000 de metri de peliculă, însă toți cei care aveau putere de decizie se delimitau de film. Problema principală era cine îl plătește. „Filmul a costat 2.700.000 de lei, aproximativ 200.000 de dolari în acea vreme. Pe mine au încercat să mă şantajeze. Că de ce ţin neapărat să se facă acest film?! Sunt încă tânăr... Aveam 30 și ceva de ani atunci. M-am ambiţionat, iar în 1983 am stat în Buftea vreo două luni şi l-am făcut. Este varianta necenzurată! Nu a existat vreun film necenzurat în acele vremuri, chiar şi filmele pentru copii aveau câte o observaţie de la comisie. Am avut probleme şi cu vulpea, că de ce are coadă... (n.r. - Cornel Diaconu a regizat în 1988 filmul „De ce are vulpea coadă?). Dar «Te salut, generaţie în blugi» nu a fost cenzurat, pentru că nimeni nu a vrut să-l vadă! Le-am spus haideţi, veniţi să-l vedeţi! E gata, e montat! «Nu, imaginea fură. Vrem să vedem scenariul!», mi se răspundea. Atunci mi-am dat seama că mi se întindea o capcană. Eu nu eram scenaristul. Adrian Păunescu a scris, până la urmă, scenariul. Apoi s-a întrunit o comisie, formată din 60 de persoane. Problemă mare: cine plăteşte filmul? «Este exclus să fie aprobat scenariul» - era decizia finală." Le era frică să-şi asume viza şi să-i dea drumul pe piaţă unei producţii ce arăta povestea unui fenomen grandios”, a povestit regizorul.
Bardul simțea singur ce temperatură avea
„La un Cenaclu am văzut cum pe Păunescu l-a enervat cineva din sală. El a zis: «Îmi este rău. Am 40 de grade!». Era cu Valeriu Popa pe lângă el şi i s-a luat temperatura. Avea 40. Un sfert de oră mai târziu, a primit o veste bună de la cineva. «Gata, mi-a trecut! Am 37!» Şi atât avea! De atunci am devenit trup şi suflet cu Adrian Păunescu. Era un personaj şi nu putea fi judecat!”, a mărturisit regizorul.
Păunescu primea bilețele prin care era luat la mișto
Ca să-și poată pregăti din timp secvențele din film, Diaconu a hotărât ca toate bilețelele care veneau din sală și îi erau destinate lui Adrian Păunescu să treacă mai întâi pe la el, pentru ca apoi să i le dea maestrului. „Când eram gata, atunci dădeam drumul filmări. Însă indiferent că eram la Techirghiol sau la Baia Mare, veneau câteva bilețele, pe aceeaşi hârtie, cu acelaşi scris, cu acelaşi text. Erau menite să-l scoată din minţi: «Cine-i turcu’ cu numele de pasăre?» sau «Ia biletul meu de tramvai, dă-mi Mercedesul tău!». De acestea bilete menite să-l enerveze l-am ferit cât am putut", a declarat Cornel Diaconu.
Se adunau chiloții cu roaba?
În vremea comunismului, cenaclul avea așa de mare impact în rândul publicului, încât devenise incomod pentru conducerea țării. Se lansau zvonuri potrivit cărora lumea se strângea la spectacol pentru a participa la orgii. „După Cenaclu, se adunau chiloții cu roaba”, se spunea în acea vreme. Diaconu a demontat această teză: „S-a spus că se adunau chiloţii cu roaba! Că de-aceea se strângea lumea la cenaclu! Aşa ceva era imposibil! Adrian Păunescu făcea ca spectatorul să devină vedetă! Şi în filmul meu vedetă este doar spectatorul".
„Ultima filmare a fost la Galaţi. Am vrut să filmez cu cinci ore înainte de începerea spectacolului, să prind cum se umple stadionul. Însă cu cinci ore înainte stadionul era plin! Atunci a fost cel mai lung spectacol. A început la opt seara şi a ţinut până la şase dimineaţa” - Cornel Diaconu.
Nicu Ceaușescu a salvat filmul de la distrugere
Din toată nomenclatura comunistă, doar Nicu Ceaușescu susținea Cenaclul Flacăra și pe gazda acestuia, Adrian Păunescu.
Așa cum am văzut în articolul de ieri, fiul dictatorului era văzut drept unica șansă de a salva spectacolul, chiar și după accidentul fatal de la Ploiești. Însă plecarea lui Nicu Ceaușescu în China chiar în dimineața de după dezastrul de pe stadionul Ilie Oană a făcut ca Păunescu să fie primit la București de figurile impenetrabile ale liderilor comuniști, iar cenaclul, desființat.
Și în cazul filmului „Te salut, generație în blugi”, Nicu Ceaușescu a intervenit. Cum nici unul dintre cei care comandaseră realizarea peliculei nu mai voia să-și dea avizul, existau două posibilități: una ca filmul să fie ars, a doua ca regizorul Diaconu și cei care lucraseră la el să îl plătească din propriul buzunar. Cel care și-a asumat existenţa documentarului a fost rebelul fiu al dictatorului. „Adrian Păunescu a reuşit să-l convingă pe Nicu Ceauşescu să vadă filmul. Şi l-a văzut. Ne-a pupat, ne-a felicitat. A spus DA, plătesc filmul, dar rămâne în arhivă. Nu-l va vedea nimeni. Să nu-l scoateţi din arhivă! Aşa a scăpat filmul să nu fie ars, aşa am scăpat şi noi să nu plătim...", a povestit Cornel Diaconu.
După ce a stat ascuns prin sertarele studiourilor din Buftea, filmul a fost scos la lumină după mai bine de 25 de ani, chiar dacă între timp venise Revoluția și tinerii chiar se transformaseră în generația în adidași și blugi.
„Dacă sufletul tău înţelege/ De la rock pân-la imnuri şi rugi,/ Te salut, tineret în adidaşi,/ Te salut, generaţie-n blugi!"
Cenaclul Flacăra, în cifre
Înființat la 17 septembrie 1973
Interzis la 16 iunie 1985
1.615 manifestări de muzică, poezie şi dialog
Peste 6 milioane de spectatori