Sinistratii galateni dusmanesc Siretul

Siretul a saracit comunele galatene Namoloasa si Cosmesti acum o luna. De atunci localnicii se ingramadesc pe liste ca sa primeasca de-ale gurii de la ajutoare. Banii si materialele de constructii intarzie. Toamna ii zgribuleste in corturile improvizate si apele sunt din nou la cotele de avertizare.

La o luna dupa retragerea Siretului, in comuna galateana Namoloasa izul ajutoarelor e inca proaspat, al namolului, la fel. Cei ramasi fara acoperis isi asteapta materialele de constructie, speriati de apropierea frigului, ceilalti se imbulzesc la alimente. Zilnic, toata suflarea de pe ulita e ghidata de notele informative care anunta ca Siretul creste din nou.

Palcurile de padure din jurul comunei Namoloasa sunt ticsite de egrete, pescarusi si berze. Si-au gasit loc in malurile recente. Pe aici a trecut viitura Siretului in noaptea de 14 iulie si a luat cu ea pereti, animale, butoaie cu vin, cereale si garduri. A lasat in urma spaima de apa in sanul satenilor, case putrezinde si framantatul neputincios al mainilor in jurul gospodariilor inecate. Pe camp, aproape 5.000 de hectare sunt distruse.

TELEMEA CU LAUTARI. Duminica, pe la pranz, localnicii se stransesera pe treptele gradinitei din comuna, caci venise "un rand de ajutoare". Galceava mare, coate vanzolindu-se si strigate pentru respectarea cozii. Jandarmeria din Tecuci le trimisese de-ale gurii si cativa saci cu haine. Cate doua kilograme de telemea de fiecare, apa, ulei, paste si conserve. Toate astea dupa tabel, adica dupa "marimea" nenorocirii. Primii pe lista sunt cei 50 carora le-a intrat apa in case, restul primesc ce mai ramane. Vasilica Ardeleanu iese multumita cu ce a primit, taraie pachetul voluminos si e invidiata de multimea care inca se impinge la usa ce sta sa cada. Larma e inecata din cand in cand de Mitica Buzila, lautarul satului. El a mai ramas din vechea garda, pentru ca Namoloasa era un sat recunoscut pe vremuri ca avand traditie lautareasca. Ii "descanta" pe nedespagubiti cu o melodie-doua, caci "traiu’ cu muzici se tine, nu cu suparari", cum zice Mitica, mangaindu-si acordeonul neintrat la apa. Un telefon de la Primarie sparge insa babilonul cu iz de telemea: cica ar creste tare Siretul si e nevoie de oameni care sa stivuiasca saci pentru a intari locurile unde a fost spart digul, ca sa nu se repete dezastrul. Invatatorul satului ii indeamna sa-si ia bicicletele si cate o sapa si sa mearga pe dig.

CIOTURI DE CASE. Pe ulita unde in iulie Siretul a ras locuintele, nu e pic de murmur. Panica nu are pe cine sa mai atinga. Nu se mai tem de un viitor suvoi, pentru ca nu mai are ce sa le mai ia. Mai toti s-au mutat pe unde au apucat, ba pe la rude, ba pe la strainii care au binevoit sa le imprumute o camera sau chiar o gospodarie daca o tineau nelocuita. Familia Stoica trece o data pe zi pe la fosta locuinta. Mai au niste cioturi de ziduri, niste trandafiri, un pisoi si un caine care nu se dau dusi de acasa. Acum stau la mama femeii. "Pana in momentu’ asta nu ne-am ales decat cu masuratorile. Au venit comisii de ni s-a acrit, dar in urma lor, nica...", spune Ionica Stoica. Acum, cu noul avertisment, femeia se gandeste sa fie mai practica decat data trecuta. "Atunci nu ma-nduram de casa si tot incercam sa trag mobila dupa mine. In caz ca vine din nou, mi-am pregatit o bocceluta cu strictu’ necesar", spune femeia, stergand cu maneca tablita scorojita cu numarul 62 de la poarta.

PE PRISPA STRAINA. Alaturi, casa Fanicai Borcea se mai tine intr-un stalp. Femeia locuia aici cu mama sa, pensionara. O gasim pe Fanica pe drum, trecea cu bicicleta spre brutarie. Acum sta intr-o casa nelocuita temporar de proprietari, pana vor reusi sa-si incropeasca si ele ceva, din pensia de CAP a mamei. "Casa noastra era veche de prin 1924, spune Fanica, dar era bucatica noastra de pat, bucatica noastra de masa. Aici, unde ne-a gazduit e bine, da’ te simti strain". Ne indreptam apoi spre locuinta in care au fost cazate. Batrana sta pe prispa si asteapta painea. Cand a fost viitura, mama Dobrica avea piciorul in ghips. "Mi-a fost tare teama atunci, ca venea apa de un metru si jumatate si eu nu ma puteam misca. M-au luat militienii pe brate. Asa ca mi-am scos ghipsul inainte de termen. Ma doare piciorul, dar daca mai vine Siretul, cum se aude ca-i umflat, sa pot fugi si eu", spune mama Dobrica. In casa lor de la numarul 56, apa a stat de-un metru, doua saptamani si jumatate.

MORMINTE RASCOLITE. La carciuma din fata scolii, nea Ghita isi bea cinzeaca. "Preasfintitul Casian Craciun ne-a rugat sa transformam carciumile in locuri de prim-ajutor, zice batranul, iaca nu l-am ascultat si se aude ca Siretu’ vine iar". De la nea Ghita aflam ca cimitirul satului e talmes-balmes de la apa. O luam pe o ulita alaturata, "cea de duce direct la tinti-rim". Morminte tasate, cruci de piatra la pamant, cruci de lemn putrezite. Mormintele proaspete sunt cele mai afundate. Adi Razmerita, invatatorul, si-a ingropat mama la o saptamana dupa ce a venit Siretul peste sat. "Cand baietii au dat sicriul in groapa, a fost nevoie sa-l impinga serios cu lopetile, pentru ca apa il ridica cu forta", spune Adi.

Ne amintim, apoi, de nea Vlad, un batran pe care il vazusem pe 15 iulie, in ziua potopului, stand in fata portii cu numarul 77 si facand haz de necaz. Ii promisesem ca ne vom intoarce. Batranul isi ridica palaria si ne invita la "un tur de domiciliu". Apa i-a intrat in cinci camere, acum inca umede. "Eu dorm in cea mai zvantata dintre ele, spune batranul de 82 de ani, dar is bucuros ca nu mi s-au daramat sobele." Doua nopti a dormit in podul bisericii si apoi la fata lui, la Stupina, apoi, s-a intors. Batranul ne povesteste invartind intre degete un boboc de dumitrita. Hainele pe care le-a primit ca ajutoare le are la aerisit in cuier.

IN VOIA APELOR. Doar trei familii din Namoloasa au primit ajutorul de 8 milioane de la Ministerul Muncii. Angheluta Caliopia are 90 de ani si e sora lu’ nea Vlad. Ea a primit ajutorul banesc, iar un "particular" i-a dat inca 20 milioane de lei. "N-o sa reusim cu banii astia sa facem nimic pana da frigu’, ca la noi nu s-a putut recupera nimic din materiale. Am bagat masina si a nivelat terenul", spune batrana. "Pana una-alta, ne-a gazduit doamna Magdalena, dna consilier, in casa ei batraneasca".

Pe dig, la intariri nu s-au ingramadit prea multi: vreo 10 insi si viceprimarul. Cele cinci brese facute in iulie in digul din apropierea comunei dau acum "frisoane" autoritatilor, pe masura ce notele informative arata din nou un debit marit al Siretului.

Catalina lu’ Laurentiu, Marian a lu’ Gheorghe si alti cativa ca ei sunt singurii care s-au bucurat de lovitura Siretului. Doar asa au putut sa mearga pentru prima data in tabara la Ciric, la Iasi.

NUNTA POST-POTOP

RESPIRO. Duminica, intre doua avertismente care anunta ca apa ar veni din nou, localnicii petrec la nunta italieneasca "de la sosea" Gard in gard cu locul in care batranul isi golea paharul era nunta cu alai. Caterina Tudor, soacra mare, a avut nitel noroc ca i-a fost inundata doar gradina, casa i-a fost pazita. Asa ca "nu-i o piedica sa tina nunta baietului". In timp ce cativa nuntasi trag dansul miresei, batrana ne spune cum a fost cu viitura: "Eram singura acasa, ca-s vadana; doar eu si vaca. Ei i-am lasat priponul mai lung, ca sa poata inota si eu am inceput sa ma rog", spune femeia. Mirii n-au cunoscut spaima viiturii decat de la televizor, de la stiri. De vreo 10 ani s-au stabilit in Italia si trag la Namoloasa doar in august, cand au vacanta. Radu este excavatorist si Mihaela este femeie de serviciu. "Cand am vazut la televizor ce era in satul nostru, am amutit; apoi l-am rugat telefonic pe frate-miu s-o scoata pe mama de acolo, da’ uite ca a trecut", spune mirele, care isi potriveste continuu redingota bej, facuta la comanda. Sa se intoarca la Namoloasa nu-i bate deocamdata gandul, dar "eu sunt optimista ca Romania se va schimba si noi o vom duce bine aici, acasa", incheie mireasa. Alaiul urca in masinile cu numar de Italia si cu claxoanele apasate pornesc spre Galati, unde isi vor face petrecerea. Batranicile ies pe la porti, crezand ca e un nou avertisment ca Siretul isi face de cap.

Dudaev, paznic la rau

DE STRAJA. Dudaev, nebunul Cosmestiului, pazeste Siretul cu mitraliera de jucarie

Si in comuna Cosmesti oamenii se impart inca intre reconstruirea caselor picate si asteptarea incurajata de "stirile rele" despre cursul umflat al Siretului. Aici au cazut 200 de case. Cei care au ramas fara camin au stat initial in corturi pe stadionul comunei, intr-o tabara improvizata. Acum, majoritatea au fost gazduiti sau au campat in curtea plina cu moloz.

SUB DARAMATURI. Unii au imprumutat corturi kaki de la primarie, altii si-au facut loc printre zidurile care stau gata sa cada. Manuela Cazacu si-a asezat patul primit ca ajutor in balconul fostei locuinte, cu peretii puternic inclinati. "Mi-e cam teama ca vin zidurile noaptea peste mine, da’ zic ca tot in casa mea vreau sa stau, nu in cort de armata", spune femeia. Casa i-a fost evaluata ca fiind avariata in proportie de 70%. Impreuna cu sotul incearca acum sa mai salveze din materialele de constructii.

La poarta, o batrana plange spargand seminte si ne trage de maneca sa mergem si la ea sa vedem. Valeria Gogota avea casa noua, de 10 ani, dar era facuta doar din lut si n-a rezistat.

ASTEPTARI. Casa Valeriei Gogota nu mai poate fi refacuta. Si-a cumparat niste boltari cat pentru un perete, restul il asteapta de la ajutoare

Vaca i-a murit, caci a picat grajdul peste ea si din casa nu a mai ales nimic. Doarme intr-o "cotineata" din scanduri, joasa pana la brau, in care seara intra taras. Alaturi, intr-un lighean, femeia spala niste farfurii. "Astea mi le-a gasit vecina la ea in gradina si mi le-a adus. Mi-a dat de la ea un cutit, ca al meu n-a fost de inox si a ruginit rau", spune Valeria, aratandu-mi o lama pamantie. Langa poarta are o movila de boltari, pe care a dat patru milioane. Cu materialele astea spera sa ridice macar un perete, restul... de la ajutoare. "Noaptea trecuta au batut in poarta doi soldati, ca sa-mi spuna ca e umflat Siretul si e pericol iarasi. Nu e inca de fugit, dar sa fim pregatiti. N-am mai putut sa dorm. Am stat langa poarta, tot asteptand parca sa bata clopotele."

La scoala din Cosmesti Vale, apa a intrat de un metru. Magazia da sa pice si de cateva zile o echipa de muncitori toarna fundatia pentru una noua, iar restul se peticeste. Cu cei 500 de milioane primiti pentru reconstructia scolii, primarul din Cosmesti spera ca la 15 septembrie copiii sa intre in clase.

Din jumatate in jumatate de ceas, primarul si un reprezentat al pompierilor verifica semnele empirice - crengi, pietre asezate pe malul Siretului - ca sa-si dea seama cat de rapid creste debitul. Pe unul din maluri, nebunul satului, alias Dudaev, pazeste Siretul cu ochelari de soare pe nas si cu o mitraliera de jucarie la brau. Ne asigura ca totul este sub control. Nu departe de unde l-am lasat pe Dudaev, e un popas - un restaurant si cazare. Opt din cele zece casute de lemn au fost luate de ape in iulie, iar restaurantul a fost devastat. "Viitura de un metru si jumatate nu i-a speriat pe turistii pe care ii aveam atunci cazati. Au iesit cu apa la gat si au inaintat tinandu-se de mana pe langa zid pana la pod", spune Haican Ioan, patronul popasului.

Nici instrumentele muzicantilor pe care i-a avut tocmiti in serile alea si nici marfa nu au mai putut fi salvate. "Am auzit ca un scafandru a venit pana aici cand era apa aia si «a mai curatat» barul de sticle, spune zambind patronul pagubit de vreo 3 miliarde de lei, "in rest, mai am doar ce a vrut viitura sa-mi mai lase." (Laura Toma)