Sinuciderea generalului Milea

Noua ancheta privitoare la moartea generalului Vasile Milea s-a incheiat ieri, o data cu intocmirea rezolutiei finale a intregului dosar. Dupa un an si jumatate de cercetari laborioase, procurorii Sectiei Parchetelor Militare au stabilit ca ultimul sef comunist al Armatei s-a sinucis.

Procurorii militari care au refacut ancheta privitoare la moartea generalului Vasile Milea au confirmat ieri, dupa un an si jumatate de cercetari laborioase, ceea ce stiam de 15 ani: generalul Vasile Milea, ultimul ministru comunist al Apararii Nationale, s-a sinucis.

Anul trecut, incepand cu luna martie, cotidianul Jurnalul National a publicat, in serial, cateva articole referitoare la moartea generalului Vasile Milea, omul care, ocupand functia de ministru al Apararii Nationale, s-a aflat la comanda ostirii in prima parte a perioadei dramatice numite, de atunci incoace, "Revolutia din Decembrie â89". Acele articole readuceau in atentie anumite date care demonstrau ca primul dosar privitor la moartea lui Milea a fost incomplet, iar faptele cercetate pe parcursul anului 1990 au fost tratate superficial de anchetator. Plecand de la aceste aspecte, Jurnalul National a solicitat procurorului general al Romaniei sa dispuna redeschiderea "Dosarului Milea". Dupa reexaminarea datelor continute in cele cateva zeci de pagini ale dosarului instrumentat in 1990 si in acord cu informatiile aparute in ziarul nostru, Ministerul Public a decis, la 29 martie 2004, infirmarea solutiei de neincepere a urmaririi penale, dispusa de procurorul Vasile Pantea la 5 septembrie 1990, si redeschiderea anchetei privitoare la moartea fostului ministru al Apararii Nationale, general de corp de armata post-mortem Vasile Milea. Ulterior, in iunie 2004, redactorii nostri au prezentat marturiile unor persoane apropiate fostului ministru, marturii care pe de o parte pareau sa arunce o alta lumina asupra ultimelor clipe de viata ale lui Milea, iar pe de alta parte confirmau ca prima ancheta a fost intr-adevar incompleta. Cercetarile declansate dupa redeschiderea acestui dosar au fost incredintate Sectiei Parchetelor Militare din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, concret coloneilor de justitie Vasile Stanca si Gheorghe Oancea. Este vorba despre dosarul finalizat ieri.

SUPERFICIALITATE. "Punctele slabe" ale anchetei instrumentate in 1990 de procurorul militar Vasile Pantea, enumerate de Jurnalul National in articolele publicate anul trecut, au fost confirmate si completate de noii anchetatori desemnati sa refaca ancheta. Mentionand lipsurile cercetarii de acum 15 ani, ei au enumerat, inca de la inceputul noii anchete, o serie de "elemente contradictorii" prezente in primul dosar. In acest sens, una dintre cele mai grave omisiuni mentionate se refera la faptul ca in anul 1990 nu s-a efectuat una dintre procedurile criminalistice elementare: cercetarea la fata locului. O alta deficienta este ca atunci nu s-a urmarit identificarea si "recoltarea" tuturor urmelor materiale legate de acest caz. In plus, lipsa unei planse foto care sa reprezinte cadavrul in cursul examinarii lui medico-legale a lasat in suspensie problema diferentelor dimensionale ale orificiilor de intrare si de iesire a glontului, care, in cazul Milea, sunt exact pe dos decat cele obisnuite. Literatura de specialitate si practica criminalistica afirma ca, atunci cand traverseaza corpul victimei, un glont produce la iesire o gaura cu mult mai mare decat cea facuta la intrare. In mod ciudat, urmele pe corpul lui Milea par sa arate ca orificiul de intrare a glontului este mai mare decat cel de iesire. Aceasta situatie deosebita a si fost unul dintre elementele care au adus cele mai grave suspiciuni asupra conditiilor in care a murit fostul ministru. La prima autopsie efectuata asupra lui Milea la 26 decembrie 1989, expertii medico-legisti au constatat ca marginea inferioara a coastei C6 este usor "ciobita". Cu toate acestea, atunci, nici un specialist nu a examinat si consecintele balistice ale acestui fapt. Si asta deoarece nimeni nu a parut sa inteleaga ca acest studiu putea sa constituie un indiciu esential in stabilirea directiei de tragere si a traiectoriei parcurse de glontul ucigas.

LA CATAFALC. Plecat prin propria vointa catre lumea cealalta, fostului ministru al Apararii Nationale Vasile Milea i s-au acordat toate onorurile cuvenite unui mare erou

PROCURORUL "N-AM FACUT". Aceste deficiente de natura criminalistica au fost, de altfel, recunoscute chiar si de primul anchetator, procurorul militar Vasile Pantea. Audiat ca martor, fostul procuror militar (actualmente director al Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor) Vasile Pantea a declarat, la 24 mai 2004, ca a preluat dosarul mortii lui Vasile Milea la 6 februarie 1990, cand i-a fost repartizat de gen.mr. de justitie Gheorghe Diaconescu, fostul sau sef, care l-a si atentionat, in scris, sa fie foarte atent, caci "este, daca vreti, ancheta carierei dvs.". Chestionat concret in privinta unor detalii ale anchetei pe care a instrumentat-o in urma cu 15 ani, martorul Vasile Pantea a oferit o lunga lista de "Nu amâ¦". Astfel, el declara sub semnatura: "Nu am efectuat cercetare la fata locului. Nu am participat la efectuarea necropsiei. Pe tot parcursul cercetarii nu am stiut unde se afla camasa purtata de Milea in momentul mortii. (NR. In mod surprinzator, el a aflat abia in 2004 ca acel articol vestimentar, extrem de important pentru ancheta la care lucra, s-a aflat chiar sub nasul sau, la Sectia Parchetelor Militare din cadrul Directiei Parchetelor Militare. Deci exact la locul lui de munca. Mai mult decat atat, conform spuselor proprii, el nu cunoaste nici acum modul in care acea camasa a ajuns acolo). Pe parcursul cercetarilor nu am fost in posesia obiectelor lui Milea si nu le-am fotografiat. Am renuntat la cautarea carnetelelor lui Milea, intrucat am considerat ca ele nu prezentau o valoare probanta. In cursul cercetarilor nu am dispus sau ridicat personal de la Spitalul Elias acte medicale sau alte inscrisuri in legatura cu generalul Milea (NR. Nici despre acestea nu stie cum au ajuns la dosar). Am considerat nerelevant sa fixez fotografic imaginea locului in care a murit Milea". In ciuda acestei liste de "Nu amâ¦", pe care nu am citat-o complet, fostul procuror Pantea sustine si acum ca "probele administrate mi-au format convingerea asupra cauzelor decesului". Iar ancheta sa, finalizata in aproximativ sapte luni, s-a concretizat intr-un dosar care contine doar 178 de file. Acum, la peste 15 ani de la finalizarea lui, acest dosar care, privit obiectiv, apare mai curand ca un esec juridic, ne readuce in minte un proverb care circula mai ales in mediile militare: "Doar cine nu munceste nu greseste! Da, dar cine nu munceste este avansat". Iar in ceea ce-l priveste pe fostul procuror Vasile Pantea, el nu se poate plange ca nu ar fi fost avansat. La 22 decembrie 1989 era procuror la Procuratura Militara Bucuresti. La 15 ianuarie 1990, cu o luna inainte de a primi in lucru "Dosarul Milea", a fost numit procuror militar inspector la Directia Procuraturilor Militare. Dupa exact opt luni, la 17 decembrie 1990, la opt saptamani dupa "elucidarea" sinuciderii lui Vasile Milea, a fost avansat sef adjunct al Procuraturii Militare Bucuresti, iar apoi, incepand cu prima zi a anului 1995, a fost avansat sef plin al aceluiasi Parchet. In anul 2003 a fost trecut in rezerva, la cerere. In anii care au urmat, moartea generalului Milea a mai fost cercetata si de doua Comisii Se-natoriale. Prima a fost cea din 1991, condusa de Sergiu Nicolaescu. Cea de a doua, condusa de Valentin Gabrielescu, a "lucrat" in 1991. Insa nici una dintre aceste investigatii nu a reusit sa clarifice definitiv daca in cazul Milea a fost vorba despre suicid sau omor.

DUPA 15 ANI. Dupa 15 ani de la moartea generalului Milea si 14 ani de la prima solutionare a acestui dosar, procurorii care au primit sarcina de a relua ancheta s-au trezit in postura unor arheologi care trebuie sa puna cap la cap si sa reasambleze cioburile unei amfore sparte, pentru a reface imaginea unui trecut indepartat. Intr-un an si jumatate de cercetari ei au intocmit un dosar complex care, in cele aproape 3.000 de pagini, legate in noua tomuri groase cat un volum din "Sogunul", cuprinde declaratiile a aproape 150 de martori. Aproximativ 100 dintre acestia nu au fost chestionati absolut niciodata in legatura cu acest eveniment, care au participat, intr-un fel sau altul. Ceilalti au fost reaudiati, iar in cazul lor intrebarile anchetatorilor au relevat alte aspecte ale evenimentelor petrecute in urma cu 15 ani. Acestor marturii in premiera li se adauga nenumarate planse foto, investigatii facute la fata locului, inclusiv exhumarea si examinarea ramasitelor pamantesti ale lui Milea, precum si o expertiza complexa medico-legala si criminalistica realizata cu cele mai moderne mijloace tehnico-stiintifice. Pe parcursul acestei noi anchete au fost identificate obiecte si documente care, in cursul primei cercetari, nici macar nu au fost pomenite. Puse una peste alta, este vorba despre o ancheta deosebit de laborioasa care, daca ar fi fost facuta in 1990, cand memoria tuturor celor implicati era inca proaspata, iar probele materiale erau inca la indemana, ar fi adus poate o cu totul alta imagine asupra dramei petrecute in dimineata de 22 decembrie 1989, in camera 621 din sediul CC al PCR. Acum, dupa 15 ani, cand procurorii Stanca si Oancea au reluat practic intreaga ancheta "de la zero", amintirile martorilor nu mai sunt la fel de precise si este foarte greu sa-ti dai seama daca iti relateaza ceea ce au vazut cu ochii lor sau ceea ce au aflat, de atunci si pana acum, din presa ori din alte surse. Asta ca sa nu mai spunem ca, daca moartea lui Milea a fost cauzata totusi de o mana criminala, ipoteticul autor a avut tot timpul din lume sa stearga orice urma. Iar in cazul in care a fost audiat si el printre martori, a avut cum sa-si "ajusteze" declaratiile, punandu-le in acord cu informatiile aparute, de atunci si pana acum, pe toate canalele posibile.

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști

MEMORIA UNEI FOTOGRAFII. Pentru familia sa din comuna Leresti, generalul Vasile Milea a ramas doar o amintire evocata in momentele de nostalgie

REZOLUTIA. La finalizarea noii cercetari privitoare la moartea generalului Vasile Milea, anchetatorii si-au exprimat concluziile printr-o rezolutie ale carei elemente reprezinta sinteza intregului dosar intocmit de ei. O parte importanta a acestui document este consacrata descrierii starii de fapt in care s-a aflat intreaga tara in decembrie 1989, dar si a activitatii militare concrete a lui Milea. Bazata pe marturiile inedite ale unora dintre martorii audiati (marturii pe care le vom publica si noi in zilele urmatoare), rezolutia de finalizare a anchetei scoate la lumina zilei un adevar cumplit, adeseori banuit, dar niciodata exprimat cu glas tare: ministrul Milea nu a fost un erou in sensul care se acorda de obicei acestui cuvant. El a devenit un personaj dramatic doar prin modul si momentul in care a murit. In ultimele zile de viata, fostul ministru al Apararii Nationale a fost doar un executant fidel si eficient al ordinelor primite de la seful lui politic, concret de la Nicolae Ceausescu. Iar sub comanda sa, Armata a fost, alaturi de Ministerul de Interne, principala forta de represiune care a semanat moartea prin toata tara. Disparitia lui Milea, despre care in ultimele ore ale regimului Ceausescu s-a crezut ca a pierit in urma unui asasinat, a fost factorul decisiv care a adus Armatei simpatia unei populatii care, aflata parca sub puterea unui maestru hipnotizator, a uitat brusc de mortii de la Timisoara sau de cei din Bucuresti si a inceput sa scandeze pe strazi, fara nici o noima, "Armata e cu noi".

AGENDELE GENERALULUI. Una dintre putinele neimpliniri ale acestei noi cercetari consta in faptul ca nici actualii anchetatori nu au reusit sa dea de urma carnetelor-agenda ale lui Milea. Daca Vasile Pantea a renuntat rapid la incercarea de a le descoperi, procurorii Stanca si Oancea au facut tot posibilul sa le recupereze. Ei au batut pe la toate usile institutiilor militare care ar putea detine acele documente. Cu toate ca existenta carnetelor este certa, si este confirmata in foarte multe ocazii de oameni care s-au aflat mult timp in apropierea fostului ministru, nici una dintre structurile militare abilitate nu a dat vreun semn ca ar avea de gand sa le arate publicului. Tot ceea ce se stie acum despre acele carnetele personale neinregistrate la Biroul de Documente Secrete al Ministerului Apararii Nationale este ca ele contineau atat ordinele pe care Milea le-a primit de la Nicolae Ceausescu, cat si numele militarilor carora el le-a ordonat, pe cale ierarhica, cum si cand sa execute acele ordine. Probabil ca acele carnete contin o foarte mare parte dintre informatiile privitoare la cei care, zile si nopti de-a randul, au executat plini de zel actiunile de reprimare ale miscarilor de protest. Pe scurt, dincolo de secretul in care sunt tinute si acum aceste informatii s-ar putea ascunde ceea ce, de 15 ani incoace, sunt numite plastic: "Misterele Revolutiei". Tot ceea ce s-a putut vedea cu ochiul liber in anii care au urmat a fost doar "ploaia de stele" cazuta exact pe epoletii unora dintre militarii care s-au implicat constiincios in reprimarea protestatarilor.

RESTUL ESTE ISTORIE. Oricum ar fi, chiar si asa, facuta in cele mai vitrege conditii criminalistice cu putinta, aceasta noua ancheta, precum si rezolutia emisa ieri de procurorii militari, care, in urma unor investigatii infinit mai complexe decat cele derulate in 1990, afirma inca o data ca generalul Vasile Milea s-a sinucis, sunt cele care vor ramane pentru istorie. Pentru ca acesta este probabil ultimul cuvant pe care Justitia il va mai spune vreodata in legatura cu moartea dramatica a ultimei capetenii comuniste a Armatei romane.

UN PERSONAJ TRAGIC

Pornind de la aceasta situatie complexa, dar si bazati pe declaratiile unora dintre martorii audiati, anchetatorii au pus in evidenta faptul ca, pus in ipostaza unui personaj tragic, ministrul Vasile Milea (foto) a ajuns intr-o stare de deprimare profunda. Deprimare provocata de situatia fara iesire in care se afla in acele momente. Pus sa aleaga intre concretizarea furiei lui Ceausescu, care il amenintase cu trimiterea in fata Curtii Martiale, dar si in fata responsabilitatii pe care ar fi urmat sa si-o asume in fata poporului, pentru victimele produse prin actiunile pe care le-a coordonat si le-a condus, in cazul rasturnarii regimului comunist, Milea a ales calea sinuciderii.