Stradivarius, Voicu şi Ceauşescu

INEDIT ● Documente din arhiva PCR lămuresc peripeţiile viorii
Din arhive au ieşit la iveală documente revelatorii despre peripeţiile din istoria recentă a unui instrument de artă valoros, vioara Stradivarius, folosită de artistul Ion Voicu. Prezentăm în premieră comisioane încasate de violonist pentru prestaţiile sale internaţionale şi decizia lui Nicolae Ceauşescu privind contractul.

INEDIT ● Documente din arhiva PCR lămuresc peripeţiile viorii
Din arhive au ieşit la iveală documente revelatorii despre peripeţiile din istoria recentă a unui instrument de artă valoros, vioara Stradivarius, folosită de artistul Ion Voicu. Prezentăm în premieră comisioane încasate de violonist pentru prestaţiile sale internaţionale şi decizia lui Nicolae Ceauşescu privind contractul.

În 1956, pentru artistul Ion Voicu, statul român a achiziţionat din Elveţia o vioară Stradivarius, fabricată în anul 1702. Ca mai toate producţiile celebrului lutier, şi instrumentul ajuns în România a avut un destin zbuciumat. Timp de trei decenii l-a însoţit pe maestrul Voicu în jurul lumii, pentru ca din 1985 să fie "consemnată" în Muzeul de Artă Naţională a României. Elena Ceauşescu ar fi decis atunci să-l pedepsească pe violonist, pentru "păcatele" fiului său Mădălin Voicu, care ar fi avut o influenţă nefastă asupra lui Nicu Ceauşescu. După 1989, Andrei Pleşu, ministrul Culturii, i-a înapoiat lui Voicu vioara, cu care a cîntat pînă la sfîrşitul vieţii. Acum un an, instrumentul a iscat un scandal între Mădălin Voicu, urmaşul violonistului, şi Adrian Iorgulescu, actualul ministru al Culturii, legat de custodie.

"STRADIVARIUS – 1702". Deşi în 2007, părţile implicate în dispută au "ameninţat" cu publicarea documentelor despre vioară, în presă nu a "scăpat" nimic. Bunăoară despre modul în care s-a cumpărat vioara. Abia acum din arhivele partidului reies următoarele: "În legătură cu vioara «Stradivarius» din posesia artistului Ion Voicu raportăm: În anul 1956, Ministerul Culturii a achiziţionat din Elveţia, cu suma de 80.000 franci elveţieni, o vioară «Stradivarius – 1702»". Vioara (inclusiv arcuşul şi cutia) a fost înregistrată în patrimoniul ministerului cu valoarea de 335.250 lei (adică şase apartamente în acea vreme). Prin dispoziţia Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă nr. 146/1965, vioara a fost transferată la filarmonica "George Enescu" pentru a fi dată în folosinţă artistului Ion Voicu. Vioara este păstrată la domiciliul artistului într-o casă de fier, cumpărată de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă.

CÎŞTIGURI ŞI IMPRESARI. Documentul continuă cu prezentarea cîştigurilor realizate de artist în anul 1976. "Ion Voicu a realizat turnee peste hotare încasînd suma de 9.848 de dolari SUA. Din această sumă, potrivit legii, a cedat 840 de dolari comisionul Băncii Române pentru Comerţ Exterior pentru care a încasat suma de 22.000 lei. Din restul sumei şi-a achitat transportul, cazarea şi masa pentru el şi soţie, care-l însoţeşte pretutindeni."
Despre exactitatea "informării", Mădălin Voicu are unele rezerve. Din propria experienţă, ştie că taxarea veniturilor realizate în străinătate de artiştii români putea ajunge pînă la 30%-40%. "Dintr-un turneu în care el ar fi cîştigat 10.000 de dolari, practic rămînea cu 3.500-4000 de dolari eventual", crede urmaşul artistului. "Erau sume care se duceau o parte la Banca de Comerţ Exterior, o parte la Ministerul Culturii, o parte la Banca Naţională, la fondurile de protocol special pe care le aveau demnitarii". În schimb, pentru artiştii renumiţi ai ţării, statul făcea şi concesii. Casele de impresariat Aria şi Artexim nu consemnau toate concertele din străinătate, sumele cîştigate în plus intrîndu-le în buzunar artiştilor. Despre "tertipul" impresarilor referatul către Nicolae Ceauşescu nu sufla o vorbă.

RESTRICŢIILE LUI CEAUŞESCU. Din documentele Cancelariei Comitetului Central al PCR reiese că la 20 de ani, contractul de comodat dintre Ion Voicu şi statul român trebuia renegociat. În 1976 a venit sorocul. În ultima zi a anului, Cornel Burtică şi Miu Dobrescu s-au adresat lui Nicolae Ceauşescu cu cererea de prelungire a folosirii viorii. În documentul purtînd antetul CPEx al CC al PCR, cu numărul 4029, din 31 decembrie 1976, şi-au justificat astfel demersul: "Întrucît, potrivit legii, vioara face parte din patrimoniul cultural naţional, pentru folosirea ei în continuare de către artist este necesară aprobarea Preşedintelui Republicii Socialiste România. Vă rugăm să dispuneţi". La data de 27 ianuarie 1977, Nicolae Ceauşescu a răspuns în chestiunea viorii, "indicînd" următoarele: "Fiind bun care face parte din patrimoniul cultural şi naţional şi totodată proprietate a statului, vioara să fie preluată şi pusă la păstrare de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. Vioara poate fi împrumutată artistului Ion Voicu numai pentru spectacole reprezentative, de mare anvergură sau cu prilejuri deosebite (acţiuni de protocol la nivel înalt etc.). Acelaşi regim este valabil şi pentru concertele de peste hotare."

MUZICĂ... LA MUZEU! Maestrul Voicu s-a bucurat de compania viorii Stradivarius vreo 30 de ani. Potrivit lui Mădălin Voicu, vinovată de întreruperea contractului de comodat ar fi fost Elena Ceauşescu. "În 1985 i s-a luat vioara pentru că a fost o mare agitaţie în zona prietenilor lui Nicu Ceauşescu, din cauza Elenei Ceauşescu", crede Voicu. "Toţi prietenii au fost pedepsiţi, inclusiv eu, pentru faptul că îl încurajam pe Nicu mai mult la viaţa uşoară decît în cea de politician; cel puţin aşa considera ea. Nicu venea foarte des la noi în casă şi tata urma să fie naşul lui Nicu Ceauşescu; ca represalii, s-a considerat că trebuie să-i ia vioara. Pur şi simplu. I-au zis: «Tovarăşul Voicu, dacă vreţi să cîntaţi la vioara Stradivarius, veniţi să studiaţi la muzeu»".

APRECIAT "Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol şI Constanţa Crăciun, care era ministrul Culturii, i-au oferit vioara Stradivarius lui Ion Voicu. Tatăl meu a fost apreciat atît în timpul lui Dej, cît şi în timpul lui Ceauşescu" Mădălin Voicu

"INDICAŢIE" "Vioara poate fi împrumutată artistului Ion Voicu numai pentru spectacole reprezentative, de mare anvergură sau cu prilejuri deosebite (acţiuni de protocol la nivel înalt etc.). Acelaşi regim este valabil şi pentru concertele de peste hotare"  Nicolae Ceauşescu – 1976

La comandă

În baza contractului, Ion Voicu avea datoria de a cînta la concertele de protocol, spectacole aniversare, de 1 Mai, 23 August, vizite oficiale în străinătate, întîlniri de nivel înalt cu "oaspeţi de peste hotare". Indiferent de ocazie, piesa de rezistenţă a programului artistic trebuia să fie "Balada" de Ciprian Porumbescu. "Cînta de obicei piese care aveau o oarecare semnificaţie, dar în mod special i se cerea să cînte «Balada». La un moment dat devenise pentru el un calvar; îl obosea deja foarte tare s-o interpreteze", îşi aminteşte Mădălin Voicu. "Prin anul 1980 le-a zis: "Vin şi cînt la toate spectacolele pe care trebuie să le susţin, dar nu mai cînt «Balada». Lăsaţi-mă să cînt ce vreau eu."

Scandal cu vioara

După 1989 şi pînă la moartea sa, survenită în 1997, Ion Voicu a concertat, din nou, cu vioara Stradivarius. Instrumentul a rămas în custodia Fundaţiei Ion Voicu pînă anul trecut, cînd a izbucnit un scandal. Protagoniştii, Mădălin Voicu şi Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, s-au contrat pe tema custodiei obiectului. Invocînd contractul de comodat, ministerul Culturii a cerut fundaţiei să înapoieze vioara statului român, ameninţînd totodată cu judecata. Fiul maestrului a argumentat însă că vioara aparţine tatălui său, fiind achitată prin numeroase taxe şi impozite plătite statului român pînă în anul 1989. După cîteva luni de sfadă, părţile au îngropat securea războiului, ajungînd la un acord. Mădălin Voicu a condiţionat însă restituirea preţiosului instrument de satisfacerea unor doleanţe. În numele fundaţiei Voicu, el a cerut ca vioara să fie "botezată" Stradivarius Elder Voicu, să fie dată în folosinţă unui tînăr violonist cu vîrsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani şi să se organizeze un concurs internaţional care să poarte numele artistului. Ministerul Culturii a acceptat primele două condiţii, păstrînd rezerve faţă de ultima dintre ele. Vioara a fost clasată, asigurată şi dată în folosinţă tînărului artist Alexandru Tomescu.