Temă de mirare şi de bucurie

De trei decenii, director al unui teatru pentru copii. Cornel Todea se află la conducerea Teatrului “Ion Creangă”, instituţie care a luat fiinţă în 1965.

De trei decenii, director al unui teatru pentru copii. Cornel Todea se află la conducerea Teatrului “Ion Creangă”, instituţie care a luat fiinţă în 1965.

• Jurnalul Naţional: De aproape 30 de ani, director al Teatrului “Ion Creangă”. Ce aţi făcut în pri­mele momente după ce aţi fost numit, în 1976, în această funcţie?

Cornel Todea: Am intrat în  panică. Trebuia să mă disciplinez, să am răbdare, pentru a nu rata, prin violentarea cutumelor din teatru, şansa de a impune un program artistic, în care credeam şi cred în continuare. Socoteam im­perios necesară modificarea mo­dului de tratare a relaţiei cu par­te­nerii noştri, cu copiii. În multe din spectacolele teatrului, spectacole de altfel cu succes la public, copiii erau trataţi cu un fel de in­dulgenţă greşit înţeleasă din punctul meu de vedere. Erau priviţi de la altitudinea adultului, cu o încredere rezervată faţă de capacitatea lor de întelegere. De aici porneau rezolvările unora din spectacole într-o cheie agreabilă, cu muzică, cu glumiţe şi cu replici – clişeu-moralizatoare, agreabile, dar angajînd cu mode­raţie inteligenţa copiilor.

• Care-i recompensa su­fletului pe care aţi pri­mit-o după atît timp de cînd vă aflaţi la cîrma acestei insituţii?

Spectacolul “spectacolului” oferit de copii pe timpul duratei reprezentaţiilor noastre, încheiat cu finalul schimbului de flori şi de îmbrăţişări, iată marea recompensă pe care o primesc zilnic mergînd la TIC.

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

“Copiii m-au acceptat”

• Momentele cele mai importante pe care le-aţi petrecut aici, la TIC...

Greu de spus. Există o premieră a teatrului care să poată fi trăită fără emoţie? Există încercarea de lansare a unui program tratat anodin? Sigur că momentul în care am obţinut aprobarea şi finanţarea de către Primăria Municipiului Bucureşti a primei ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii “100, 1.000, 1.000.000 de Poveşti” este greu de uitat. Am confirmarea că existenţa TIC este legitimă. Are sens. Răspunde unei nevoi adevărate de întîlnire cu lumea poveştilor care te înarmează în lupta cu lumea reală. Totuşi, unul din cele mai importante momente este acela cînd TIC a făcut primul pas, la nivelul ţării, în demararea unui program coerent privind “educaţia timpurie”, educaţia celor mai mici dintre cei mai mici, a copiilor de pînă la 3 ani. Am început un ciclu de spectacole dedicate acestor mici aventurieri porniţi să descopere lumea.

• Ce v-a învăţat “lucrul” cu copiii?

Lucrul cu copiii te învaţă să gîndeşti limpede, să fii sincer, să nu te contrazici, să-ţi respecţi promisiunile, mai bine zis să promiţi numai ce poţi să şi faci, să ai consideraţie pentru partener, să accepţi alteritatea. Să nu profiţi de candoare pentru a trişa. Imensa eroare pe care o fac deseori adulţii este de a subestima capacitatea de înţelegere şi de sensibilitate a copiilor. Comunicarea mea cu copiii este o temă de mi­rare şi de bucurie permanentă pentru mine. Mă înţeleg EXCELENT. M-au acceptat. Chiar dacă mi-au declarat, uneori, “tu n-ai nimic în cap”, referindu-se direct la chelia mea. I-am contrazis, cerînd reformularea “tu n-ai nimic pe cap” şi am obţinut-o întotdeauna.

Mă aflu pe un teritoriu unde cel slab, neajutorat, marginal, dezmoştenit are şansa să triumfe împotriva tuturor zmeilor-paraz­meilor şi vrăjitoarelor-zbură­toarelor, unde cel rău, oricît ar fi el de puternic, este zilnic înfrînt. Şi asta îmi dă curaj.