Tineri ingropati in morminte de flori

In urma ei, plangeau si pietrele drumului

De ieri, cimitirul din satul buzoian Valea Ramnicului si-a adaugat un mormant peste care iarba nu va apuca vreodata sa creasca: mormantul Elenei Popescu. A murit cu microfonul in mana, intr-o explozie care i-a topit pe gura cuvintele. Mama, fratele, oameni veniti din toate colturile Romaniei au condus-o, in lacrimi, pe ultimul drum.

Elena - Ilenuta ii spun satenii din Valea Ramnicului - zace, in rochie de mireasa, pe o masa, la caminul cultural al comunei. O vegheaza toti scolarii, care n-au facut ieri decat primele doua ore. Obrajii Elenei sunt vineti, ca niste petale arse de bruma. Sprancenele arse de explozie ii sunt desenate, ingrosat, cu creion negru. Are gura intredeschisa, parca si in moarte ar mai vrea sa spuna ceva... Si e deja inmormantata in flori, pe care oamenii le aduc fara contenire la catafalc.

La ora 13:00 Elena este scoasa pe brate din caminul cultural si depusa intr-un car mortuar imbracat cu flori. Satul intreg o urmeaza, in vacarmul asurzitor al claxoanelor. Sunt masini cu numere din toate judetele. "Treceam pe aici, in drum spre Constanta", spune soferul de TIR Dan Manaila, am stat tot timpul cu urechea pe radio si am urmarit ce se intampla, si m-am abatut din drum ca sa fiu si eu la inmormantare… e clar ca n-o sa ajung cu marfa la timp, dar seful o sa ma inteleaga… Domnule, cat ma vezi de 230 de kile, am plans ca un copil… la fata asta ar trebui sa i se faca o statuie".

Poate ca Elenei nu i se va face o statuie in sat, dar in mod sigur, spune primarul Cristian Dobre, la urmatoarea sedinta de consiliu local va fi declarata cetatean de onoare al comunei. Primul. Si se va vorbi la scoala despre Elena la fel ca despre cei 64 de soldati din Valea Ramnicului care au murit in primul razboi mondial. La monumentul lor, aflat in fata bisericii, de aproape o suta de ani sunt tot timpul flori proaspete.

Cea mai trista inmormantare

Parintele Gheorghe Dardaiac slujeste plangand. Este, poate, cea mai trista inmormantare de cand s-a facut biserica satului, din 1864. Sfintii din icoane se uita la Elena si ei cu ochi clocotind de lacrimi. Ei, care-s mai aproape de Dumnezeu, ar trebui sa-i raspunda Elisabetei Popescu, mama Elenei, de ce a trebuit sa moara, si inca in ce fel!, "fata asta care n-a facut rau la nimeni, n-a facut nici un pacat". Icoanele au mai fost la fel de innegurate o singura data, cand nemtii au ocupat satul si au transformat biserica in grajd pentru cai.

In fata altarului stau doi copii, tinand fiecare in brate cununite pentru mire si mireasa. Slujba de ingropaciune a Elenei seamana cu slujba de cununie. E un obicei al locului ca fetele nemaritate sa fie inmormantate ca si cum s-ar cununa. Oamenii poarta, ca si la nunta, prosoape legate pe brat, iar doi brazi impodobiti cu beteala stau de o parte si de alta a sicriului. Peste o suta de coroane, unele trimise de la necunoscuti din Craiova sau Arad, umplu biserica. Mai sunt flori si in mainile celor care n-au incaput in biserica. Si lumanari. Care ard totusi in aerul saturat de lacrimi.

Vesnica ei pomenire

Satenii isi intorc capetele, curiosi, dupa chipuri pe care le stiu de la televizor. Par dezamagiti ca nimeni dintre puternicii tarii n-a venit, macar asa, cu folos electoral, la inmormantarea Elenei. Sunt remarcati, in schimb, ziaristii de la Antena 1, veniti sa fie alaturi, pentru ultima oara, de colega lor. Ioan Ovidiu Balan, Andrei Zaharescu, Letitia Zaharia. Si ziaristi din Buzau, din Ramnicu-Sarat, din Craiova, din Botosani, de peste tot. O colega de-a Elenei cade la pamant. Cateva batrane, care stiu cum se rup inimile slabe la inmormantari, scot din pestelci sticle cu otet, o trag pe mana si pe frunte pe tanara si o readuc in simtiri. Umar la umar, legati intr-un singur trup cu sute de suflete, ziaristi si sateni din Valea Ramnicului, se roaga pentru odihna sufletului Elenei, cand parintele Gheorghe canta "Vesnica pomenire" .

O vor pomeni vesnic cei peste trei mii de locuitori din comuna. Multi n-au cunoscut-o pe Elena decat dupa voce, cand transmitea la radio. La Antena 1 nu lucra decat de o luna si ceva. Daca politicienii nu s-au deranjat sa puna o floare pe sicriul Elenei, macar ziaristii, colegii ei, nu o vor uita. Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania i-a decorat pe Elena si pe colegul ei, Ionut Barbu, post-mortem, cu "Ordinul ziaristilor", clasa I, aur. Dar inca o mie de medalii daca i s-ar mai da Elenei, cu tot aurul lor n-ar putea sterge durerea celor care au cunoscut-o.

Dinamita din caminul cultural

In drum spre cimitir, convoiul cu sute de coroane, purtate de copii, trece prin fata casei lui Cosmin Ciobota. "Fata asta a murit tocmai la Mihailesti, in explozie de azotat de amoniu, spune Cosmin. Si a fost tinuta la caminul cultural, exact unde am descarcat eu anul trecut 40 de tone de azotat de amoniu. Era ingrasamant, ajutor de la guvern, si a fost depozitat in camin. Daca exploda atunci? Disparea si satul asta, si tot Ramnicu-Sarat. Am acasa vreo zece saci de azotat, incep sa ma tem de ei. Toti avem azotat acasa, dar pana acum n-am stiut ce dinamita tinem in grajd."