Ţiţeiul roşu, leac de sărac

Sondele de ţiţei au fost pănă de curănd pentru oamenii din Cămpeni, judeţul Bacău, ca o apă vie. Măncarea pe care o puneau pe masă pentru copiii lor se datora tot petrolului roşu aflat in adăncurile pămăntului. Chiar şi sănătatea, atunci cănd şubrezea, era salvată de acea păcură "tămăduitoare", despre care zic sătenii că face adevărate minuni in cazul reumatismului sau al durerilor de stomac.

Farmacie nu au avut niciodată. Medic, de puţin timp... Dar oamenii din satul Cămpeni nici că s-au plăns. Strămoşii lor au găsit medicamentul universal, ţiţeiul roşu, iar urmaşii par să nu renunţe la el, nici măcar in lipsa unei probe de laborator care să ateste valoarea sa terapeutică. Dacă in trecut lichidul roşcat era pentru intreaga comună Părjol unica sursă de venit, acum, o dată cu privatizarea şi cu inchiderea parţială a sondelor, a rămas doar leacul greu de găsit care le vindecă oamenilor reumatismul.


Oamenii din satul Cămpeni, judeţul Bacău, şi-au dus viaţa multă vreme in ritmul sacadat al sondelor de petrol, care au impănzit de zeci de ani locul in care şi-au aşezat casele. Ţiţeiul extras din adăncurile bogate ale pămăntului lor, la inceput cu ajutorul cailor, apoi, de-ndată ce lucrurile au evoluat, cu ajutorul tehnologiei moderne, le-a adus păinea pe masă, dar le-a oblojit şi trupul, atunci cănd necazul bolii a dat peste ei. Căci, spun localnicii, nu-i om in comuna Părjol care să nu se fi masat măcar o dată cu lichidul roşcaţiu şi unsuros pe măini, pe picioare sau pe spate şi să nu fi scăpat ba de reumatism, răie sau cine ştie ce altă "lighioană de boală". "Mi se intămpla să nu pot să mă mişc. Rămăneam inţepenită. Dimineaţa ba nu puteam să intorc gătul, ba să-mi indrept spatele, aşa de rău am păţit din cauza oaselor. Io de mică am suferit de dureri. In tinereţe, cu copiii după mine şi numai prin apă rece cu picioarele şi măinile, tare rău am şubrezit. Medicamente, nimic. Şi mama m-a invăţat ce să fac: mergea in deal, lua intr-o găleată ţiţei şi mă ungea cu el peste tot unde mă durea. Azi aşa, măine aşa, şi treptat am inceput să mă dreg. Ce, pe vremea mea era medicamente ca acum? Petrolul ăsta era unguientul nostru!", povesteşte cu foc tanti Aurica. A ajuns la 70 de ani şi la ţiţeiul tămăduitor tot nu a renunţat, deşi fiica şi ginerele său, neincrezători in efectul vindecător al lichidului, o tot boscorodesc că mai bine ar lua calea medicamentelor din farmacie.


DOAR PENTRU "BAŞTANI". Pe uliţa satului, pustiu mare. Oamenii parcă s-au lăsat de muncă şi işi petrec ziua rătăciţi prin cărciumi sau aşteptănd pe bancă la poartă banii de şomaj. "Tristă ne-a fost soarta asta!", spune cel care avea să ne fie ghid printre sonde, Constantin Zaharia, unul dintre puţinii angajaţi care au scăpat de disponibilizare. Işi infige zdravăn picioarele in pămăntul jilav şi strănge puternic din dinţi. Dopul de fier infipt in gura puţului cu petrol nici nu se clinteşte sub strănsoarea cheii franceze. Nea Constantin insă, om la vreo 40 de ani şi bun cunoscător al meseriei sale de sondor, nu se lasă. Bate de căteva ori cu ciocanul in fierul inţepenit, şi apa ţăşneşte la suprafaţă. Ţiţeiul roşu, de-acum celebru in zona cămpenilor, nici că se zăreşte. Explicaţia e simplă: "Toate sondele cu ţiţei roşu au fost inchise. Doar asta ce este mai folosită. Dar nu mereu, ci numai cănd vin mai-marii de la centru şi dau ordin să se pună in funcţiune. Şi-atunci păcura asta roşie e scoasă la suprafaţă cu ajutorul troliului. Nefiind folosită mereu, ţiţeiul iese mult mai greu", spune bărbatul şi ridică din umeri, semn că nici acum, după atăţia ani de cănd lucrează pe platoul petrolifer, nu poate inţelege de ce "mina noastră de aur" nu este valorificată la maximum. "Fiecare trage pentru el", spune fără sfială Toma Băban, maistru intervenţii. De 30 de ani lucrează in domeniul petrolului şi prin faţa ochilor i-au trecut "puţini oameni care vor să facă cu adevărat treabă. Mă uit aici, la noi. Ca să putem face lucru serios trebuia să se investească. Fiecare sondă trebuia imprejmuită cu marmură. Drumurile de la o sondă la alta sunt de multe ori inămolite. Dacă s-ar pune in producţie toate sondele, multă bogăţie s-ar revărsa. Deşi s-a privatizat, nimeni nu investeşte nimic, ba, dimpotrivă, preferă să le inchidă, zicănd că sunt neproductive. Din trei schimburi căte erau acum a mai rămas doar unul. Păcat, pentru că păcura aceasta este fluidă, nu ingheaţă iarna, gradul de impurităţi este foarte mic, calitatea-i bună, dar dezinteresul mare".


LEAC PENTRU STOMAC. Dacă in trecut nu era sătean care să nu vină acasă cu bidoanele sau cu găleţile pline de petrol scos chiar de el, doar punănd o curea pe sondă, de mai bine de cinci ani, oamenii nu se mai pot atinge cu una, cu două de ţiţeiul care le-a făcut comuna cunoscută. Supărarea-i mare şi nedumerirea in care oamenii se află, şi mai şi. "De cănd s-o privatizat, situaţia oamenilor din comună s-a schimbat foarte mult. Majoritatea bărbaţilor lucrau la sonde, acum, dacă mai sunt vreo 30 de tinerei. Restul, lăsaţi pe dinafară la o vărstă la care cu greu poţi să te angajezi pe undeva", spune secretarul primăriei, Nistor Neculai. Şi asta e doar una dintre supărările consătenilor săi. Cealaltă, greutatea cu care acum fac rost de păcura care "ne-a ţinut sănătoşi atăta vreme". "Am suferit luni de zile de dureri de stomac. Am incercat medicamente. Am ţinut regim. Degeaba. La inceput mi-a fost teamă să incerc, dar, dacă am văzut la restul lumii, am zis, mie de ce mi-ar face rău? Şi aşa am inceput să urmez reţeta auzită in sat: două cubuleţe de zahăr pe care picuram două-trei picături de păcură şi le inghiţeam pe stomacul gol. Cu timpul am inceput să beau căte un găt, aşa, simplu, fără nimic. După căteva săptămăni mi-a fost extraordinar de bine", se făleşte Victor Rădulescu, unul dintre ghinioniştii care au fost lăsaţi la vatră după ani in şir de muncă printre sonde.


GĂSIT CU GREUTATE. In satul Cămpeni, doar localnici care par să ţină la avuţia lor şi să suspine indelung după vremurile de odinioară. Nici acum, deşi le este greu, nu se lasă pănă nu fac rost de o sticluţă cu petrol, pe care o ţin la capul patului şi o desfac ori de căte ori durerea, mai ales cea de oase, ii săcăie. Femeile inventive au şi născocit tot felul de reţete care, zic ele, fac adevărate minuni. Stanciu Nicolae, om la 60 de ani, spune rar şi pe-ndelete reţeta care l-a eliberat de o măncărime de piele, ba şi de viermi la stomac sau de reumatism: "Se pun la macerat intr-un litru de petrol ba rădăcini de hrean, dar cel mai bine castane mărunţite, şi se lasă cam o săptămănă la loc intunecos, iar amestecul ăsta te scapă de multe nenorociri", ne asigură omul necăjit că acum, o dată cu privatizarea sondelor, greu mai poate face rost de un strop de petrol. "Cănd mai extrag ei de la sonda 17, mai facem şi noi provizii de căteva sticle. Ne strecurăm acolo şi doar punem apă, că ea iese la suprafaţă. Păcat că nu le dau drumul, că multă bogăţie se ascunde in pămăntul ăsta", spune bărbatul. A auzit el că acum ceva vreme s-ar fi dus o probă de petrol roşu la un laborator din Iaşi. Rezultatul nu l-au mai aflat niciodată, lucru confirmat şi de primarul comunei. Edilul e insă hotărăt acum să nu mai lase să treacă timpul şi să ducă el insuşi mostră de ţiţei pentru a se stabili o dată pentru totdeauna adevărul şi a inlătura multiplele variante vehiculate prin comună.


INCREDERE NEZDRUNCINATĂ. Oamenilor din Cămpeni insă nimic nu pare să le zdruncine credinţa că ţiţeiul n-ar avea dar vindecător, mai cu seamă de cănd au auzit vestea că o contabilă din Paşcani, care timp de patru ani a venit pentru a lua petrol de la ei, s-a vindecat de cancer la săn. "Şeful nostru se milostivea de ea şi ii dădea mereu căte o sticlă de petrol. Ea o ducea la un laborator in Paşcani şi, din puţinul petrol pur care rămănea, făceau un fel de soluţie pe care femeia trebuia să o bea treptat-treptat, de la o picătură pănă cănd ajungea la 15 picături. Intămplarea este adevărată. O cunosc pe doamna aceea, am vorbit de atătea ori cu ea. Mi-a dat reţeta. Ţiţeiul trebuie prelucrat in laborator. Nu cred că ar fi bătut atăta cale doar pentru o sticluţă de ţiţei, dacă nu i-ar fi făcut bine", povesteşte responsabila departamentului de intervenţii. După care pleacă capul. Ce folos?!... Oamenii au rămas fără locuri de muncă, iar substanţa pe care ei o consideră tămăduitoare zace in adăncurile pămăntului...

Ameliorare

Căt de miraculoase sunt efectele ţiţeiului roşu nimeni nu poate spune cu siguranţă. Inginerul Militaru Marius, responsabil cu bunul mers al treburilor pe platforma de petrol, crede că ţiţeiul este bun doar pentru a fi combustibil şi ridică din umeri atunci cănd este intrebat despre soarta sondelor inchise, dar şi despre cea a zecilor de săteni lăsaţi fără loc de muncă, recunoscănd insă că nivelul de trai al comunei s-ar ridica considerabil dacă toate sondele ar fi repuse in funcţiune. Medicul comunei, Oiegar Horaţiu, se fereşte să dea vreun verdict, dar recunoaşte că starea multor oameni s-a imbunătăţit in urma folosirii ţiţeiului. "Am observat că păcura asta are efect in cazul reumatismului acut, nu şi cănd e vorba despre faze cronicizate. Ameliorează starea de sănătate a oamenilor, ii scapă de păduchi, de scabie, iar pentru dureri provocate de lovituri, căzături, pentru creşterea părului este foarte bună."