Tren de plăcere în Africa “neagră”

Rovos Rail este cel mai luxos tren din lume. O minune pe şine, care îi duce pe cei din lumea bună într-o aventură fantastică, ce poartă numele “Africa văzută din tren”. În România nu s-a prea auzit despre el şi nici un român nu  i-a ocupat vreodată compartimentele. Pînă acum.

Imaginaţi-vă un hotel extravagant, de mai mult de cinci stele, dotat cu tot ceea ce poate fi dotat un asemenea ho­tel. Numai că… acest hotel de ma­re lux e un tren! Aspect sofisticat, cu tentă victoriană, capacitate de ma­ximum 52 de pasageri, posibi­litatea de a fi remorcat de locomotive cu abur, diesel sau electrice în diverse etape ale călătoriei, 36 de apartamente de lux (nu compartimente), “camere” pentru personal (de la ospătari şi cameriste, la şeful trenului – de fapt un maître d’hotel), săli de baie incredibile, nu mai vorbim de barurile-restaurant, bucătărie fină, cu menu-uri meti­cu­los pregătite, argintărie, etichetă (oarecum obligativitatea ţinutelor de zi, de safari – pentru excursii, de cocktail, de seară), chipuri şi peisaje inimaginabile dincolo de ferestre. Preţul călătoriei? 25.000 de dolari de persoană (inclusiv avion first class), asta însemnînd 1.000 de dolari pe zi de persoană. De fapt, totul a început de la o lici­ta­ţie de vagoane vechi, la Milner Park Johannesburg, în 1986. Încă de la înfiinţarea sa (bazată pe o afacere de familie a lui Rohan Vos – de aici şi jocul de cuvinte “Rovos”, un domn pasionat de trenuri) în 1989, Rovos Rail şi-a cîştigat repu­taţia inter­naţ­iona­lă. Atunci cînd a fost creat, dorinţa celor care au “pus pe şine” această minunăţie a fost aceea de a reconstitui farmecul acelor vremuri cînd călători privilegiaţi plecau în vacanţe de experimentare a ma­giei şi misterului Africii, în con-di­ţii elegante şi relaxante. Va­goanele trenului pro­vin din diverse lo­c­uri, fiecare avînd istoria sa. De pildă, unul dintre vagoane, care a fost construit în 1924, a fost găsit în apropiere de Johannesburg, în anii ’80.

ÎNCEPUTUL. Cînd au primit un vraf de pagini pe care scria “Iti­ne­rary especially prepared for Mr and Mrs Tăbăcaru – Africa by Rail Tour – February 2008” (“Itinerar pre­gătit special pentru Mr şi MRs Tă­băcaru – Africa by Rail – Fe­brua­­rie 2008), nu le-a venit să creadă. De ­mult visau să facă această că­lă­torie. Nu din mania grandorii, ci din pură curiozitate. E adevărat, o cu­riozitate costisitoare, atît din punct de vedere material, cît şi din punct de vedere fizic. “13 Februa­rie: Veţi zbura de la Fort Launde­r­­dale via Detroit la Amsterdam cu KLM. Apoi, Amsterdam /Dar Es Sa­laam. Sosire la Dar Es Salaam şi formalităţi de cazare, după care ghidul nostru vă va întîlni şi vă va transfera la New Africa Hotel. Pe 17 februarie veţi fi luaţi de la ho­tel şi transferaţi la aeroport pentru un zbor scurt la Zanzibar, o in­sulă pe jumătate arabă, pe ju-mă­tate africană, la 35 de km est de continent. Populaţia sa, de 600.000 de locuitori, este un amestec afri­can, arab şi indian. Un port comercial de secole. Aici se află din abundenţă nucă de cocos. Turul nostru de insulă trasează istoria de la Vasco da Gama (1499), dominaţia portugheză, controlul exercitat de sultanii Omanului din 1698 pînă tîrziu, în secolul al XIX-lea, cînd Zanzibarul era principala bază est-africană pentru comerţul de sclavi şi fildeş, perioada protectoratului britanic din 1890 în 1963 şi, în final, integrarea sa în Tanzania, în 1964. După un lunch la Restaurantul Mtoni se va face un tur al ora­şului. Seara veţi fi conduşi la ae­roport pentru întoarcerea la Dar Es Salaam (mic dejun, prînz, cină). Informaţii zbor: februarie 17, Airlines-Precision Air, ora de ple­care din Dar Es Salaam e 09:15, so­sirea la Zanzibar e 09:35. Zborul de întoarcere este la 17 februarie, cu aceeaşi linie aeriană, plecarea de la Zanzibar e la 17:10, sosirea la Dar Es Salaam este la 17:30. Februa­rie 18: Dar Es Salaam/ Ki­be-rege. Mic dejun la hotel. După trans­ferul la Tazara Railway, unde veţi întîlni întregul staff Rovos Rail şi pe domnul Rohan Vos. Dom­nul Vos va primi grupul şi vă va informa despre facilităţile trenului şi despre serviciile de care veţi bene­ficia în timpul călătoriei. Lunga călătorie la destinaţia fi­nală, Cape Town, cu Rovos Rail în­cepe la prînz, de la staţia Dar Es Sa­laam. Distanţa este de 6.093 km şi veţi traversa o diversitate din punct de vedere geografic, de viaţă sălbatică şi de istorie umană. Ama­torii de inginerie pot inspecta lo­comotiva vintage înainte de a se instala în apartamentele spaţioase. Fiecare apartament are paturi duble si baie. Trenul găzduieşte doar 52 de pasageri. 16 membri ai echipajului sînt disponibili 24 de ore din 24. Doi bucătari de primă mînă asigură meniuri superbe. Şapte perechi de stîlpi de lemn asigură în salon o atmosferă privată, de club victorian. Ferestrele din vagonul de observaţie, datînd din 1936, au fost lărgite pentru a permite o privelişte neo­bs­truc­ţio­na­tă asupra peisajului african. La trei ore după plecarea de la Dar Es Salaam vom traversa Rezervaţia Selous. Este denumită după Fre­derick Courtney Selous, un faimos vînător din sec al XIX-lea. În timpul primului război mondial, cînd Africa de Est era un teatru de luptă, el a fost ucis accidental şi îngropat în parc. După străbaterea zonei de coastă, vom avansa în tipica savană africană, unde este mai răcoare şi mai uscat. Trenul Rovos va înainta pe linia tanzaniano - zambiană. În 1968, reprezentan­ţi ai Republicii Populare Chine­ze au dorit să ridice aici un simbol permanent al solidarităţii cu Lu­mea a treia. Proiectul cîştigător a fost calea ferată Freedom. 25.000 de chinezi şi 50.000 de muncitori africani au turnat timp de 5 ani 310.000 de tone de oţel de la Dar Es Salaam la Kapiri Mposhi. Linia a fost incendiată în 1975. Mai mult de 140 de staţii au fost construite pe 1.858 de km, ca şi 300 de poduri şi 232 de tunele. Istoricul nostru, Ni­cholas Schfield, va ţine o pre­lege­re intitulată “Zanzibar, Bagamoyo şi comerţul african cu sclavi”.

PREGĂTIRI. Pe Alina şi Cornel Tăbăcaru i-au cam trecut fiorii. Teoretic, pe nişte oameni stabiliţi de multă vreme în Canada, umblaţi prin diferite locuri din lumea întreagă, n-ar fi trebuit să-i sperie o asemenea călătorie. Dar… Nu mai avuseseră de-a face cu o călătorie de acest gen, plus că nu exista nici un român care să le povestească aşa, pe şleau, cum e în călătoria asta, pentru simplul motiv că picior de român nu s-a aventurat vreodată în aşa ceva. Una e să îţi imaginezi cum o să alergi tu sprinţar printre flamingo roz, elefanţi drăgălaşi şi indigeni simpatici, şi alta e să fii pus în faţa faptului împlinit. Iar scena pregătirilor de plecare aduce aminte de filmul “Nea Mărin mi­liardar”. “Înaintea plecării, soţia mea a făcut cumpărături de la un magazin românesc, aşa că la cină am mîncat: tobă, fasole bătută, vinete, şunculiţă, ciolan cu fasole, murături, varză cu carne, telemea... de parcă plecam pe front! Fiind o călătorie cu trenul şi avînd spălătorie în tren, am limitat bagajele la strictul necesar.

O valiză de fiecare, cu toate că urma să călătorim 25 de zile. Am mai luat încă o valiză cu haine şi o valiză cu dulciuri, pe care urma să le dăm copiilor indigeni. Aveam şi o geantă cu... dolari! Trebuiau bani mărunţi, că nu prea mergeau creditcardurile prin unele locuri pe unde trebuia să ajungem. Aşa că aveam 2.000 de dolari în devize de un dolar. Asta însemna 20 de teancuri de 100 din hîrtii de un dolar!”, povesteşte domnul Tăbăcaru. “Traseul era: Fort Launderdale – Detroit – Amsterdam – Kilimanjaro (Tanzania). În seara plecării eram în Florida. S-a pornit o furtună violentă, care nu s-a potolit nici a doua zi. În fine, ajunşi în Detroit seara tîrziu, am fost cazaţi la un hotel din apro­pi­e­rea aeroportului, urmînd să ple­căm a doua zi la aceeaşi oră (7 seara). Citisem cu cîteva zile înain­te că Detroit-ul a fost cotat ca fiind cel mai «ugly» oraş în care poţi să-ţi petreci timpul. Numai că a doua zi era Ziua În­dră­gostiţilor. Hm, să-ţi petreci ziua asta în Detroit, nimic mai promiţător pen­tru tonusul nostru. Dar... A do­ua zi dimineaţa am însoţit mi­cul dejun la cameră cu o sticlă de şampanie şi un buchet de flori. Nu am ieşit din cameră pînă la ora 4:00, cînd am plecat la aeroport. Pentru că nu eram pre­gătiţi de noapte, ne luaserăm cîte un tri­cou, pasta de dinţi, periuţa şi cîte o cămaşă de schimb din aeroport. Da, frumos început. Chiar fru­mos, nu am mai stat în pat toa­tă ziua cu soţia mea de Sfîntul Va­lentin de ani de zile. Drumul pînă la Kilimanjaro a fost un tur de forţă, dar graţie noului sistem de la First Class, care transformă foto­liul în pat, am călătorit excelent şi perfect odihniţi. Spun odihniţi, pentru că ştiam ce ne aşteaptă...”

JURNALUL. Ce îi aştepta? Ei, aici e aici. Îi aşteptau atît de multe, încît nu ar încăpea în aceste pa­gini. Prin urmare, în fiecare du­mi­nică, la rubrica “Jurnal exotic” veţi citi jurnalul de călătorie cu Rovos Rail în Africa al familiei Tăbăcaru. Zi de zi, pas cu pas. De la ultima roată a trenului, pînă la ultimul dinte al băştinaşilor. De la relatări naturale, fără fiţe, fără fasoane, cu mult umor, ale întîmplărilor cu care s-a confruntat această familie pe parcursul călătoriei, pînă la istoria ştiută sau neştiută a unor locuri deosebite. Să nu uităm de fotografii. În primul rînd extraordinare chipuri de localnici, în ipostaze interesante. Apoi răsări­turi, asfinţituri, ape, vegetaţie, animale, păsări, case (sau cocioabe!) şi multe altele. Şi, nu în ultimul rînd, imagini din tren. Pe www.jurnalul.ro puteţi vedea imagini de prezentare a ceea ce înseamnă acest tren. De altfel, în fiecare duminică, la rubrica online a Jurnalului exo­tic veţi putea viziona imagini de pe parcursul acestei călătorii. Pentru că domnul Tă­bă­caru, cu extravaganţa cu care deja v-a obişnuit, nu s-a putut abţine să nu vă urce, chiar dacă numai cu ochii minţii, într-un neobişnuit tren de plăcere în Africa.

Glamour-ul prin prisma comercialului

Un tren de lux, care călătoreşte pe diferite trasee din Africa de Sud. Şerpuieşte prin inima Africii, combinînd glamour-ul şi entuziasmul epocii de aur a transportului feroviar, cu pretenţiile prezentului. Opulenţa interbelică învăluită în mod fericit de inovaţiile mo­derne. De ce este diferit Ravos Rail faţă de Orient Express? În primul rînd este cu totul altceva, reprezintă o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă “lux feroviar a la vintage”. Deşi datele primordiale ale Express-ului duc tot către opulenţă, (în anii săi de aur regii, aristocraţii, oamenii de afaceri, diplomaţii şi burghezii fiind principalii clienţi), în prezent “a devenit” doar o călătorie nocturnă între Paris şi Viena. Dorinţa de a revoluţiona tot ceea ce înseamnă călătorie de lux a făcut din Ravos Rail o maşinărie comercială, ce posedă pînă şi o echipă de “specialişti în călătorie”, ce ajută la planificarea, de exemplu, a unei luni de miere în safari!

Rovos Rail Safari South Africa