Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ani la rand, guverne ale Romaniei au negociat recuperarea sabiei lui Stefan cel Mare (foto medalion), aflata la Istanbul. La implinirea a 500 de ani de la moartea domnitorului, Ankara si Bucurestiul au cazut de acord ca sabia sa fie expusa in tara pe timp limitat. Turcia a comandat si o copie, care va ramane in Romania.
Anul acesta, proclamat de Guvern si Sfantul Sinod "Anul omagial Stefan cel Mare si Sfant", la 2 iulie, se implinesc 500 de ani de cand binecredinciosul voievod s-a stramutat la locasurile vesnice si 12 ani de cand "atletul lui Hristos" a fost trecut de catre Biserica Ortodoxa Romana in randul sfintilor din calendar (1992). Un simbol al domniei lui Stefan - o sabie de 1,25 metri, pastrata in conditii excelente la muzeul Topkapi din Istanbul - motiv de multiple negocieri diplomatice romano-turce - va poposi, cu aceasta ocazie, pentru o scurta perioada, pe meleaguri romanesti. O copie a sabiei insa va ramane pe vecie intr-unul dintre muzeele Romaniei.MARINA CONSTANTINOIU - Istambul
Ironie a sortii, simbolul eroismului domnului moldav, care a dat piept cu Poarta otomana si a dominat, cu personalitatea sa complexa, a doua jumatate a secolului al XV-lea, e in mana turcilor. Sabia lui Stefan cel Mare, domnul in care, potrivit lui Nicolae Iorga, "poporul roman si-a gasit cea mai deplina si mai curata icoana a sufletului sau", a ajuns un obiect de muzeu, la Istanbul, in colectia de arme de la Topkapi, fosta resedinta, timp de patru secole, a tuturor sultanilor otomani. In 1924, cand grandiosul palat a devenit muzeu, fabuloasa sa mostenire a fost preluata de stat, inventariata si trecuta la rang de obiecte de patrimoniu. Printre piesele muzeului - tezaurul de obiecte din metale si pietre pretioase, cantitati de aur si pietre scumpe de o valoare si frumusete greu de descris, colectia de portelanuri, relicvele cele mai pretioase ale religiei islamice, arme, armuri, uniforme si costume turcesti - la numarul de inventar 1/2636 gasim sabia voievodului moldav.
Sabia diplomatica
Guvernele Romaniei solicita de ani in sir sabia lui Stefan. Acest subiect aproape ca nu a lipsit din nici o intrevedere oficiala dintre cele doua tari. In numele prieteniei romano-turce, Bucurestiul a cerut inapoierea acestui simbol national, ajuns la Stanbul. Circula tot felul de variante despre cum a ajuns ea acolo, dintre care cele mai argumentate par a fi doua: a fost un cadou, facut de fiul voievodului, conform vointei acestuia din urma, care, cu intelepciunea de care a dat dovada in cei 47 de ani de domnie, si-a sfatuit baiatul sa stranga relatiile cu Poarta; sau a fost cucerita de turci, intr-una dintre batalii.
Directoarea muzeului Topkapi, Filiz Cagman, ne-a declarat ca sabia nu figureaza oficial nici ca o cucerire, nici drept cadou. Dar specialistii turci inclina si ei spre varianta darului, ca si romanii, de altfel.
Citește pe Antena3.ro
Trocul
Sabia a fost solicitata ultima data oficial de la partea turca in decembrie, cu ocazia vizitei la Istanbul a presedintelui Romaniei, Ion Iliescu. Intre timp, ministrul roman al Culturii, Razvan Theodorescu, a propus un troc: sabia origiala, contra unor sabii si obiecte apartinand unor importante personalitati otomane, aflate in posesia romanilor. "Asa cum Ataturk este de o mare importanta pentru Turcia, si pentru noi Stefan cel Mare are o importanta deosebita. Din aceasta ratiune, sabia in sine poarta o mare valoare pentru noi", spunea ministrul intr-un interviu acordat cotidianului turc Hurriyet. Numai ca turcii refuza sa ne inapoieze originalul. Si asta dintr-un motiv foarte simplu: ar deschide cutia Pandorei, ar crea un precedent, pentru ca si alte tari sa-si revendice obiecte de patrimoniu, aflate acum pe maini turcesti.
In decembrie, presedinte turc, Necdet Ahmed Sezer, a promis ca tara sa va face un gest simbolic, cu ocazia Anului Stefan cel Mare, permitand expunerea temporara a sabiei la Bucuresti. Si, pentru ca aventura diplomatica a sabiei moldave sa aiba un final fericit pentru ambele tabere, turcii ne-au oferit o varianta: copia sabiei, care sa ramana definitiv in Romania.
Turcuâ plateste!
Pentru ca turcii au venit cu propunerea, atunci tot ei s-au angajat sa duca la capat acest proiect. De altfel, se spune ca fostul presedinte turc, Suleyman Demirel, la intoarcerea dintr-o vizita in Romania la care s-a abordat si vesnica problema a sabiei, a declarat, mai in gluma, mai in serios: "Imperiul Otoman ne-a lasat asa o mostenire, de n-o putem duce...".
Ministerul turc al Culturii si muzeul Topkapi s-au angajat sa-l coopteze pe cel care ar fi fost cel mai potrivit sa realizeze copia, dar si sa finanteze lucrarea. Povestea s-a reluat, de fapt, la finele anului trecut, dupa ce fusese pusa pe tapet inca din 1992. Atunci insa, desi reprezentantii la nivel inalt ai celor doua tari s-au inteles, problema s-a impotmolit in partea financiara. Potrivit revistei Akt.el, pentru realizarea copiei sabiei moldave a fost ales, in 1995, artistul turc Hakki Cavusgil, care a reprodus si sabiile Profetului Mohammed si a Califului Ali, dar acesta a solicitat o suma cam piperata. Acum insa, copia e gata. Si asta pentru ca, in numai doua luni jumate, ea a fost realizata de un bijutier din Istanbul care, impreuna cu doua ajutoare de-ale sale de la atelier, a incasat vreo 3.000 de dolari.
Conform planurilor, copia ar urma sa fie adusa in Romania in a doua jumatate a lunii mai, cu ocazia vizitei oficiale a premierului turc, Recep Tayyip Erdogan, in tara noastra, si sa ramana pentru totdeauna aici, intr-un muzeu din Bucuresti.
"A fost un cadou"
Nu este o sabie, ci o spada. Cu aceasta precizare ne-am inceput dialogul cu ministrul roman al Culturii si Cultelor, domnul Razvan Theodorescu. El insusi o adevarata institutie culturala, ministrul Culturii a fost si el parte din "povestea sabiei". Pentru ca oriunde cauti ceva pe tema asta, numai despre sabie se vorbeste.
- Jurnalul National: De ce toata
lumea ii spune
sabie si nu spada,
domnule ministru?
Razvan Theodorescu: Nu stiu. Cred ca i se spune asa pentru ca primii ei descoperitori si altii au numit-o sabie. Dar riguros din punctul de vedere al stiintei armelor, ea este spada. Ea este o arma mai grea, tipica pentru epoca aceea, in care erau spade si nu sabii - sabiile sunt usoare, de lupta - si este caracteristica secolului al XV-lea (este o tipologie a armelor de acest fel). Stim sigur ca apartine unui tip occidental de secol XV.
Spuneti-mi, unde ne aflam in acest moment, in negocierile privind aducerea spadei in Romania?
Din cate sunt eu informat, ea va fi adusa in luna iulie, o data cu venirea presedintelui Turciei, Ahmet Necdet Sezer la Bucuresti, la invitatia presedintelui Iliescu. Spada va fi expusa intr-un spatiu in Bucuresti, nu stim inca unde. In acelasi timp, o copie a ei va fi adusa, din cate mi s-a spus, de catre primul-ministru turc, Recep Tayyip Erdogan, si va ramane aici. Aceasta se va intampla in a doua jumatate a lunii mai. Cele mai probabile locatii pentru pastrarea copiei ar fi Muzeul Militar sau Muzeul de Istorie a Romaniei (n.r).
- Jurnalul National:
Aveti cunostinta
despre persoana care
a realizat aceasta
copie?
Nu, nu stiu. E alegerea Turciei, ei o pregatesc. Ideea a fost a Turciei. Noi stim ca nu ne pot lasa spada, insa vrem o copie, ceea ce este deja foarte bine. Spada originala va veni, va fi pazita aici si va sta un timp rezonabil, cat s-o poata vedea lumea. Ea nu va ajunge la Putna, va ramane aici, in Bucuresti.
- Am descoperit in
cotidianul turc Hurriyet
un articol in
care erati citat cu o
propunere de "troc",
ca sa-i zicem asa. Este
adevarat ce se scrie
acolo?
Ei, a fost ideea mea, da.
- Si ei nu au acceptat-o.
Nu. Evident. Adica eu am spus urmatorul lucru: ca aceasta spada, care este un cadou, sa fie data la schimb cu obiecte pe care le avem noi.
- Este sigur o spada
daruita si nu una
cucerita intr-o lupta,
pentru ca unele surse
asa sustin.
Nu, astea sunt spade cu inscriptia voievodului, cadou, daruite de obicei. Nu e pierduta in lupta, ca nu avea in ce lupta sa fie pierduta, este o spada care are asemenea dimensiuni, incat ar fi fost mai greu de manuit. Este o spada cadou, care se trimitea de obicei conducatorilor militari. Toata imaginea asta cu sabia pierduta in lupta nu e nimic. Sunt numai pur romantice toate aceste lucruri. Stim aceasta practica si stim ca la Topkapi se tineau asemenea daruri. Tot acolo mai sunt si alte daruri, cum sunt vasele de ceramica, de exemplu, era o practica a acelor vremuri. Si cum pentru turci nu poate sa aiba importanta foarte mare - pentru ca, o sa vedeti, la Istanbul sunt nu stiu cate asemenea daruri de la capete incoronate - pentru noi are o importanta anumita. De aceea ziceam ca una dintre sabiile unei pasale care alaturi de Osman Pasa a fost la Plevna, si care se afla in muzeele noastre, putea fi data, pentru a o primi pe a noastra in schimb. Ei probabil ca o considera atat de importanta incat o s-o pastreze. E dreptul lor, e proprietatea Turciei.
- Din cate stiu, turcii
nu vor sa cedeze
dintr-un singur motiv:
nu vor sa creeze un
precedent.
Exact. Si ii inteleg. Eu sa fiu in locul lor, as face la fel. Ar putea sa inceapa fiecare tara sa ceara ceva care i-a apartinut.
- Care va fi punctul
culminant al ceremoniilor
dedicate
anului Stefan cel
Mare?
Punctul culminant va fi Putna, evident. La 2 iulie, cand se implinesc 500 de ani de la moartea voievodului. O prima ceremonie va fi la Borzesti, la locul nasterii, la 30 iunie-1 iulie. Pana atunci se vor fi incheiat lucrarile de renovare a bisericii - se picteaza acum, am fost acolo de curand, sa vad cum stau lucrurile. Pe urma va fi Putna, va fi sesiunea omagiala solemna a Academiei si Ministerului Culturii si Cultelor, si o mare expozitie la 25 august. Apoi va fi, legat indirect de acest lucru, expozitia de la Vatican, cu trei piese reprezentative, din 30 septembrie, in prezenta presedintelui, a reprezentantilor Vaticanului.
500 de ani de la moartea domnitorului
Programul "Comemorare Stefan cel Mare si Sfant - 500 de ani", aprobat prin Hotarare de Guvern, va culmina in zilele de 2 si 4 iulie, cand se vor desfasura marea adunare comemorativa la Cetatea de Scaun a Sucevei si, respectiv, marea adunare comemorativa de la Putna, potrivit Rompres. La 2 iulie va incepe, iar la 3 va continua pelerinajul comemorativ spre Putna, iar pe parcursul traseului Suceava-Radauti-Putna se vor oficia servicii religioase, ceremoniale la manastiri, case memoriale, biserici vechi din lemn. La toate aceste ceremonii vor participa presedintele Romaniei, reprezentanti ai Parlamentului si Guvernului, capilor bisericilor si cultelor recunoscute prin lege, delegatiilor institutiilor de invatamant si unitatilor militare ce poarta denumirea de "Stefan cel Mare", dar si multi oaspeti din strainatate, diplomati, istorici, muzeografi si cercetatori specialisti in problematica epocii lui Stefan. Se va reedita, alegoric, personalitatea si epoca marelui voievod, prin reconstituire istorica a personajelor epocii, a vietii la curtea domneasca. Nu va lipsi "ospetia traditionala locala", in cadrul careia se prevede "aprinderea focurilor recunostintei", "retragerea cu torte", "pomana crestina pentru pelerini si participantii la comemorare". Promotiei 2004 a institutiilor militare de invatamant i se va acorda denumirea "Stefan cel Mare si Sfant - 500". Monumentele legate de personalitatea lui Stefan cel Mare vor fi marcate cu sigla "monument istoric
Stia doar de Nadia, Hagi si Ceausescu
Kirkor Buyuktasciyan, turc de origine armeana, bijutier din tata-n fiu, 46 de ani, casatorit. Un barbat mic de statura, inghesuit, impreuna cu cei doi colaboratori ai sai, intr-un atelier de pe una dintre stradutele intortocheate ale Istanbulului. L-am gasit la munca, aplecat peste o gramada de pietre semipretioase, pe care le facea siraguri. La usa atelierului, de paza, un canis batran, care s-a deranjat doar pentru a ne "indrepta pasii" spre stapan. Kirkor s-a simtit, pentru cateva clipe, vedeta si in Romania. M-a rugat sa-i trimit prin posta Jurnalul National in care va aparea articolul despre "isprava" lui. Pe unul dintre peretii atelierului avea inramat un articol despre copia sabiei lui Stefan, cu poza lui, aparut in cotidianul "Milliyet ". Mai incolo, pe o masuta, avea o revista care a dedicat doua pagini subiectului.
LEGATURA CU ROMANIA. Pe un alt zid, un ditai afisul cu echipa de fotbal preferata: Galata. In vremuri de aur, cu romanii la loc de cinste - Hagi si Gica Popescu. Kirkor n-a iesit niciodata din Turcia. Despre Romania avea, inainte de a afla despre Stefan cel Mare, doar cateva repere: Nadia Comaneci, Hagi si Ceausescu. Cand a primit oferta de a lucra la copia sabiei voievodului roman, s-a simtit coplesit si onorat.
DEDICAT. Este bijutier din 1976. Primeste materia prima de la diversi comercianti, concepe modelul si realizeaza obiectul. Se vede ca nu face o avere din munca lui, dar isi iubeste meseria. A fost contactat de Ministerul turc al Culturii si Muzeul Topkapi. S-a apucat de treaba la 6 ianuarie, iar la 2 martie a predat copia sabiei lui Stefan la muzeu. Spune ca a fost o experienta interesanta pentru el, pentru ca n-a mai avut ocazia sa lucreze la asa ceva. A folosit otel, fir de argint si aur pentru partea de sus, de la maner. Si-a facut constiincios schite si matrite pentru a respecta intocmai originalul.
LECTIE DE ISTORIE. Una peste alta, in doua luni jumatate de munca a ajuns sa iubeasca Romania pe care nu a cunoscut-o niciodata si sa-l stimeze pe cel care candva s-a luptat cu turcii. A lucrat cu emotie aceasta sabie, pentru ca stie ca originalul i-a apartinut unui erou national si, la un moment dat, a simtit istoria mai aproape. Vorbeste cu mandrie despre Stefan cel Mare, al carui nume il pronunta impecabil, fara pic de accent turcesc.
Mi-a spus de mai multe ori, cu mana pe inima, ca n-a lucrat pentru bani, ci pentru ca a fost onorat de cererea care i-a fost adresata. Kirkor, turco-armeanul din Istanbul, e mandru de Stefan al Moldovei...
