x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special „Operațiunea Caracatița”: Cum a fost devalizată industria peștelui din România

„Operațiunea Caracatița”: Cum a fost devalizată industria peștelui din România

de Aurelian Tăbăcaru    |    15 Iun 2023   •   07:00
„Operațiunea Caracatița”: Cum a fost devalizată industria peștelui din România

Asociată astăzi cu o poveste de succes în domeniul turismului gastronomic, „Pescăria lui Matei”, situată în buza mării, în localitatea Agigea, județul Constanța, are în spate o schemă infracțională dovedită, după ani întregi de procese, legal. Afacerea - un restaurant, o afumătoare, dormitoare ale pescarilor etc. - a fost lustruită prin preluarea frauduloasă a activelor unei foste societăți de stat (S.C. Marea Neagră) și a uneia dintre cele mai mari fabrici de pește din România (Condemar S.A.).

Totul a început în anul 1991, când, în atmosfera tulbure a capitalismului incipient, societatea care se ocupa cu recoltarea și comercializarea peștelui pe întreg litoralul românesc al Mării Negre a fost divizată, prin hotărâre de guvern, în trei firme distincte, cu capital integral de stat: S.C. Marea Neagră (cu opt mari puncte piscicole: Constanța/Mamaia, Constanța-Port-Dana 22, Mangalia, Costinești, Eforie Sud, Agigea, Midia și Vadu) și alte două societăți care nu fac deocamdată obiectul cercetării de față. Menționăm că S.C. Marea Neagră nu deținea certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor punctelor piscicole amintite anterior, ci doar asupra clădirilor ridicate în localitățile respective. Proprietare erau, potrivit Legii 18/1991 a Fondului Funciar și Hotărârii de Guvern 834 din 1991, administrațiile locale din zonele respective.  

 

La plăcinte (moca), înainte!

 

Societatea Marea Neagră, aflată încă în proprietatea statului la acea vreme, a fost administrată în următorii ani, pe rând, de mai multe persoane, până când, în anul 2000, a intrat în executare silită (conform titlului executoriu 5015 din 10.08.2000) pentru neachitarea taxelor locale (impozite pe clădiri, teren etc.), adică a taxelor ce se cuveneau achitate către Primăria Agigea. Ce însemna, concret, acest fapt? Societatea nu mai putea tranzacționa niciun activ fără certificat fiscal, actul care atesta legal că nu existau datorii către bugetul local. De remarcat că la data menționată mai sus, director, ulterior administrator al societății S.C. Marea Neagră, era Datcu Matei, personajul care a și demarat apoi transformarea firmei de stat în afacere de familie. Ilegal însă, în baza unor acte grosolan falsificate și fără să achite vreun leu - după cum vom dovedi în continuare bazându-ne pe hotărârea judecătorească definitivă emisă de Curtea de Apel Constanța la data de 28 februarie 2023.     

 

Intră în scenă o firmă-fantomă: Sarda Fish

 

Datcu Matei, personaj implicat la vârf în comerțul cu pește pe Litoral, era la acea vreme, după o privatizare specifică postdecembrismului românesc, și acționar la Condemar S.A., una dintre cele mai mari fabrici de conserve de pește din România. Firmă cu capital mixt, de stat și privat, Condemar S.A își avea sediul în aceeași clădire cu societatea comercială Marea Neagră, la Constanța. În jurul acestui punct începe, de fapt, „Operațiunea Caracatița”. Cum? Prin introducerea în scenă a unei firme-fantomă: S.C. Sarda-Fish, orchestrată din culise de Datcu Matei. De ce fantomă? Pentru că la data asocierii dintre S.C. Condemar și Sarda-Fish, decisă chipurile printr-o decizie a Adunării Generale a Condemar (nr. 3 din 13.11.2003), Sarda Fish nici măcar nu exista în acte, fiind înființată abia în data de 18.12.2003! Șocant, nu? Să mai adăugăm și că pe 13.11.2003 nu fusese formulată nici măcar rezervarea de denumire a societății?! Una peste alta, Datcu Matei era - ați ghicit! - administrator statutar la Sarda Fish, iar Datcu Liliana, soția acestuia, era acționar cu 50% în noua firmă. Restul era deținut de Matei Datcu. Și așa, activele unei firme cu capital mixt, de stat și privat, au fost strecurate în pușculița unei singure familii.  

 

Sifonarea

 

Dar să aprofundăm schema de transfer, așa cum au deslușit-o judecătorii României în Decizia Curții de Apel Constanța din data de 28 februarie 2023: „În data de 14.01.2004, la Oficiul Registrului Comerțului (ORC) Constanța, a fost prezentat pentru înregistrare documentul societar «Act adițional nr. 1» al cărui obiectiv era cooptarea SC Condemar SA în cadrul SC Sarda Fish SRL. Pentru a se valida operațiunea, au anexat și prezentat judecătorului documentul intitulat «Extras hotărâre AGA/13.11.2003», act în care sintagma din hotărârea efectivă, respectiv faptul că SC Condemar SA participa la capitalul social al SC Sarda Fish SRL cu «un imobil în natură - Cherhana Agigea», apărea diferită”. Adică? Se adăugase și sintagma „cu platforma aferentă”. Cu alte cuvinte, era însușită, din condei, și o parte din teren. Astfel, S.C. Condemar devenea coasociat al Sarda Fish, cu 98% din părțile sociale. „Imediat, adică în 26.03.2004 - completau judecătorii în Decizia citată anterior -, SC Condemar SA declara că iese din SC Sarda Fish SRL, însă îi lasă cu titlu gratuit exact imobilul cu care aportase capitalul social”. Convenabil, nu?

 

În afara contabilității

 

„Acest document de cesiune a părților sociale - mai reliefau judecătorii - nu este, de asemenea, autorizat de AGA Condemar SA, așa cum, cel puțin aparent, s-a procedat la intrarea în societate. La această concluzie, respectiv a lipsei totale de bună credință a suspecților în întreg ansamblul de activități analizate, concura și faptul că respectivul «contract de cesiune de părți sociale», la rândul său, a fost, de asemenea, ascuns de către suspecți, iar despre existența acestuia s-a aflat abia cu ocazia verificării înregistrărilor oficiale de la ORC Constanța, făcute în special în urma depoziției martorului Buksz Valentin”. Mai mult: „În același sens, observăm și faptul că așa-zisul contract nu apare nici el înregistrat în contabilitatea aparentului cedent - SC Condemar SA - persoană juridică ce ar fi avut dreptul să primească măcar echivalentul sumei - preț al părților sociale așa-zis cedate - fapt care însă nu s-a întâmplat decât în actele emise «în cascadă, pentru a acoperi pe rând efectele falsurilor inițiale»”. Mare, mare sifonare! 

 

Falsificarea actelor

 

Redăm, în continuare, modalitățile prin care „Caracatița” a „operat” documentele, așa cum au fost prezentate ele de judecători în Decizia Curții de Apel Constanța din 28 februarie 2023 sub titlul „Analiza documentelor falsificate folosite în vederea creării unor consecințe juridice/element constitutiv al infracțiunii de uz de fals” (n.r. - intertitlurile aparțin redacției):

 

1. „Factura nr. 2540812/03.01.2001 - EXEMPLARUL 1 - atestă - (în condițiile deja expuse, adică de inexistență a originalului, a lipsei autorizării judecătorului, administratorului judiciar și AGA și al înregistrării contabile și/sau a plății) - o «vânzare» a unei «Platforme de pământ cu diguri de apărare aferente» (mențiuni făcute deasupra liniei de barare) și a unui - «imobil cherhana localitatea Agigea - suprafața 1.605 metri pătrați (mențiuni făcute sub linia de barare) - contra sumei de 107.695,00 lei - în condițiile în care, ope legis (n.r. - potrivit legii), vinderea de terenuri fără act autentic este nulă absolut.

 

«Nimic de capul ei»

 

Conform declarației martorei Pavel Elena Monica, documentul este semnat de aceasta în calitate de contabil, fără a recunoaște că scrisul îi aparține. A menționat martora și faptul că nu a existat și că nu poate prezenta nicio dovadă de existență a vreunei forme de autorizare a operațiunii consemnate în document (prealabilă sau ulterioară), însă aceasta mai afirma și că nu a făcut nimic «de capul ei». Recunoaște însă martora că ar fi fost încheiat documentul când administrator statutar era Datcu Matei și știe că societatea era în insolvență la acel moment (...) Chiar dacă, din analiza documentației primite de la ORC rezultă că Datcu Matei a devenit director și președinte al Consiliului de Administrație la Marea Neagră la data de 11.04.2001 - deci la 3 luni de la data aparentă de emitere a facturilor fiscale analizate ca fiind false și folosite succesiv de inculpați - depoziția martorei, care a arătat că Datcu Matei era administratorul societății, este foarte importantă în dovedirea percepției martorei față de acesta din urmă cu privire la calitatea lui Datcu Matei de factor decizional în conducerea societății Marea Neagră S.A.

 

Altă firmă (Matimar SRL), același păpușar  


Martora îl percepe pe Datcu Matei - la momentul emiterii facturilor fiscale - ca fiind adevăratul administrator la SC MAREA NEAGRĂ. În acest sens, prin aceste argumente este dovedit/justificat încă o dată faptul că Datcu Matei, beneficiarul final al imobilelor supuse tranzacțiilor frauduloase cu acte false - prin intermediul SC SARDA FISH SRL - a cunoscut și chiar a dispus operațiuni legate de emiterea facturilor ce atestau o așa-zisă înstrăinare a Punctului Piscicol Agigea. Toate acestea sunt făcute în condițiile în care Datcu Matei declară că «nu cunoștea nimic despre operațiunea de vânzare a cherhanalei, efectuată în data de 03.01.2001». În suplimentul dispus la constatarea tehnico-științifică grafoscopică, specialistul criminalist a concluzionat în mod cert că factura 2540812/03.01.2001 emisă de Marea Neagră este scrisă de aceeași persoană care a scris factura 5889606/30.09.2001 - emisă de societatea Matimar SRL către Marea Neagră - preț 930.104.595 de lei. Or, societatea Matimar SRL era deținută, la acel moment, tot de Datcu Matei. 

 

Leapșa facturilor

 

Această chestiune dovedește cu prisosință faptul că persoana care primea instrucțiuni de la Datcu Matei să redacteze (să facă consemnări olografe) conținutul facturilor la societatea Matimar SRL este aceeași persoană care a scris facturile contrafăcute emise de Marea Neagră, adică sunt, evident, operațiuni făcute exclusiv la instrucțiunile sale. Or, rezultatul analizei acestei depoziții este acela că se dovedește caracterul de fals al facturii și din perspectiva datei, întrucât Datcu Matei a devenit administrator la SC Marea Neagră SA abia trei luni mai târziu, adică din luna aprilie 2001 (după ianuarie 2001) - (moment până la care fusese administrator la «cumpărătorul SC Condemar SA»).

 

Abracadabra: „1” se face „7”

 

2. Factura nr. 2540812/03.01.2001 - EXEMPLARUL 2 - atestă aceleași chestiuni ca exemplarul 1, însă de această dată suprafața 1.605 metri pătrați este majorată «din pix» cu 6.000 metri pătrați, adică este consemnată ca fiind 7.605 metri pătrați.

 

Țeapă cu banii

 

3. Factura nr. 2540816/03.01.2001 - atestă (în condițiile deja expuse, adică de inexistență a originalului, a lipsei autorizării administratorului judiciar și AGA, al judecătorului sindic, precum și al înregistrării contabile și/sau a plății) o «vânzare» a unui «imobil cherhana localitatea Agigea» (mențiuni făcute deasupra liniei de barare) și a unei «platforme beton aferentă» - suprafață 1.605 mp - (mențiuni făcute sub linia de barare) - contra sumei de 1.552.737.470 de lei. Spre deosebire de factura anterioară cu cele două exemplare diferite ale sale, aceasta din urmă nu a fost regăsită de administratorul judiciar Potop Angela în niciun moment (nici în prezent) în contabilitatea societății și evident nu a existat nici o plată a acestei sume”.

 

O nouă miză: 4.000.000 de euro

 

Cristian Maricel Cîrjaliu, primarul localității Agigea și totodată reprezentantul legal al proprietarei de drept (comuna Agigea) a terenului pe care este amplasată în prezent SC Sarda Fish, societate la care sunt asociați și administratori fiul și soția lui Datcu Matei (Datcu Matei Alin și Liliana Datcu), ne-a declarat: „Comuna Agigea și eu, în calitate de primar, am fost târâți în acest coșmar deoarece miza este o sumă foarte importantă. Este vorba de 4 milioane de euro, bani pe care, în baza unor acte false deja dovedite în instanță printr-o hotărâre judecătorească definitivă, familia Datcu visează să îi primească de la comuna Agigea, în special, și în secundar de la mine. Această sumă este estimată de ei ca fiind valoarea actuală a terenului pe care - culmea! - au vrut să îl ia de la comuna Agigea cu acte false”.

 

Pericol social

 

Mai departe: „Și-acum, citez din Hotărârea judecătorească definitivă redactată de Curtea de Apel Constanța la data de 28 februarie 2023: «Având în vedere că, potrivit art. 36 Cod penal, forma continuată de săvârșire a infracțiunii constituie o cauză de agravare a răspunderii penale, ținând cont de scopul urmărit de inculpată, care a încercat să își valorifice în mai multe rânduri drepturile asupra unor imobile în litigiu, prin folosirea unor înscrisuri necorespunzătoare adevărului, chiar în fața organelor judiciare, Curtea apreciază că pericolul social al acestor fapte este unul deosebit de ridicat»”. 

 

Alterarea adevărului

 

În plus: „«Acest pericol concret este cu siguranță amplificat de faptul că pe această cale s-a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare, inclusiv într-o cauză penală, care s-ar fi putut finaliza cu tragerea la răspundere penală și aplicarea unei pedepse față de persoanele vizate prin plângere. Acest aspect nu poate fi trecut ușor cu vederea și pune în lumină premeditarea, conivența unor persoane cu funcții de conducere și a altor persoane cu atribuții de decizie, îndrumare și control în organizarea și funcționarea persoanei juridice de a recurge la strategii și mecanisme de împiedicare a aflării adevărului, contrare normelor juridice de drept substanțial și procesual și regulilor de deontologie profesională»”. Nu în ultimul rând: „Prin faptele comise a fost alterată și încrederea în adevărul pe care aceste înscrisuri trebuie să îl exprime, încrederea în actul de justiție, care ar putea fi deturnat de la finalitatea recunoscută de lege, atunci când înscrisuri - despre care cei care se prevalează de accesul la justitie, știu că nu exprimă adevărul - ajung la dispoziția magistraților, putându-i influența în luarea deciziilor»”.

 

Războiul continuă

 

„Așadar - a punctat Cristian Maricel Cîrjaliu - pentru că ne-au fost aduse prejudicii de imagine, mie și familiei mele, am să mă constitui parte civilă împotriva familiei Datcu și a societăților controlate de aceștia, într-un proces în care voi solicita daune materiale pentru fiecare zi începând cu data de 09.06.2020. Nu doresc niciunui român să treacă prin ce am trecut eu. Păstrez încrederea în judecătorii și instanțele României”. 

 

Deznodământ cu final (ne)așteptat

 

Conform Hotărârii Judecătorești definitive, în dosarul 20401/212/2019, Societatea Sarda Fish a fost amendată penal cu suma de 600.000 de lei, bani ce urmează să fie recuperați de organele de stat abilitate (în condițiile în care acțiunile de fals și uz de fals s-au prescris). De asemenea, s-a stabilit că terenul pe care a fost dezvoltată afacerea lui Datcu Matei aparține, de fapt, U.A.T. Agigea (autoritate locală), iar clădirile (imobil cherhana, afumătoare, dormitoare pescari etc.) revin proprietarului de drept, S.C. Marea Neagră S.A.

 

4 milioane de euro este suma la care a fost estimată valoarea terenului pe care este amplasată cherhanaua din Agigea

 

„În 26.03.2004, SC Condemar SA declara că iese din SC Sarda Fish SRL, însă îi lasă cu titlu gratuit exact imobilul cu care aportase capitalul social”, fragment din Decizia Curții de Apel Constanța 

 

„Suprafața de 1.605 metri pătrați este majorată «din pix» cu 6.000 metri pătrați, adică este consemnată ca fiind 7.605 metri pătrați”, fragment din Decizia Curții de Apel Constanța 

„Comuna Agigea și eu, în calitate de primar, am fost târâți în acest coșmar deoarece miza este o sumă foarte importantă. Este vorba de 4 milioane de euro”, Cristian Maricel Cîrjaliu, primarul localității Agigea

Toate încercările de a-i contacta pe reprezentanții împricinaților, pentru formularea unui punct de vedere oficial, s-au lovit de un zid al tăcerii

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

 

×