Ucenicii groazei

13 Sep 2004 • 00:00

PECETEA TERORII - RAZBOINICII

Desi multora le-ar putea parea o structura amorfa, cu un singur lider, Ossama ben Laden, de fapt, Al-Qaeda este o retea mai bine pusa la punct decat multe institutii.

ANA ILIE

Al-Qaeda este o structura foarte bine pusa la punct, cu functii bine ierarhizate, in care locotenentii lui ben Laden sunt fi-guri bine individualizate, cunoscute, care isi indeplinesc obligatiile fata de retea. Cel mai "celebru" dintre locotenenti este Ayman al-Zawahri, care are functia de doctor personal si consilier spiritual al liderului Ossama. El a pus la punct ideologia retelei Al-Qaeda, iar in 1998 a semnat, impreuna cu alti patru, faimoasa chemare (fatwa) a lui ben Laden la organizarea de atacuri impotriva cetatenilor Statelor Unite. "Contabilul" retelei este Sheikh Said, cumnatul lui ben Laden, despre care se crede ca i-ar fi trimis bani lui Mohammed Atta, presupusul conducator al teroristilor care au deturnat avioanele de la 11 septembrie deasupra New York-ului si Washington-ului. Pentru ca reteaua trebuia sa aiba un purtator de cuvant, el a fost numit in persoana lui Abu Gaith, un kuweitian fost profesor de studii religioase. La securitatea lui ben Laden vegheaza cu pricepere Saif al-Adel, un fost colonel in armata egipteana, care s-a alaturat luptei mujahedinilor pentru a-i alunga pe sovietici din Afganistan si i-a antrenat pe militanti sa foloseasca explozibili. Tot in Afganistan este detasat si Abu Mohammed al-Masri, un egiptean care a condus taberele de antrenament ale Al-Qaeda din Afganistan. Specialistul in substante toxice al retelei este Abu Musab Zarqawi, un iordanian condamnat la moarte in tara sa pentru planuirea unor atacuri cu bombe.

VETERANII, PRINSI SAU REABILITATI

Al-Qaeda nu a inventat mare lucru atunci cand a inceput sa semene teroarea. Totul fusese deja inventat de teroristi care au intrat in legenda, fie ca sunt morti, fie ca le putrezesc oasele prin vreo inchisoare occidentala. Cel mai temut terorist al anilor â80, Carlos Sacalul, a semanat moartea in toata Europa, ucigand la comanda, cu trei gloante in cap, sau punand la cale atentate. Acum isi petrece zilele intr-o inchisoare din Franta.

Un altul, Abu Abbas, creierul spectaculoasei luari de ostatici de la bordul pachebotului italian Achille Lauro, in 1985, a murit intr-o inchisoare din Irak anul acesta. La randul sau, Abu Nidal a fost vanat zeci de ani, pentru ca a comandat o grupare care s-a ocupat cu atentatele, cu deturnarea avioanelor si uciderea diplomatilor.

In ceea ce il priveste pe Gerry Adams, liderul Sinn Fein, expertii sunt indecisi: chiar daca neaga orice implicare in atentatele IRA, nu putea ajunge la actuala functie fara a-si fi dovedit fidelitatea fata de gruparea irlandeza. La o privire de ansamblu, este evident ca teroristii au provocat oroare cand au dinamitat ambasade, cand au aruncat in aer avioane sau au decapitat ostatici nevinovati. (Ana Ilie)

IN LUPTA AU INTRAT FEMEILE SI COPIII

Insa oroarea cea mai mare au provocat-o teroristii atunci cand au aruncat in lupta femei si copii. Si nu au facut-o oricum, ci dotandu-i cu centuri cu explozibil sau cu bombe cu care acestia sa pulverizeze, in atacurile lor sinucigase, alte femei si alti copii. Au adoptat controversata tactica in principal gruparile palestiniene. Tot ele s-au confruntat si cu primele "tradari", cu pusti de 14-15 ani care, dandu-si seama sau speriindu-se in ultima clipa de misiunea ce le fusese incredintata, s-au dat pe mainile celor care urmau sa le devina tinte. S-a intamplat la multe puncte de control instalate de soldatii israelieni in Gaza. Copii care purtau haine cu multe numere mai mari au tre-zit imediat suspiciunea militarilor si, de multe ori, ceea ce urma sa fie un atac sangeros s-a transformat intr-o dezarmare pasnica. Femeile s-au dovedit insa teroristi extrem de eficienti. Au dovedit-o atat in atacurile palestiniene cat si in atentatele din Rusia. Recrutate, in general, din randul celor pe care "inamicul" le-a lasat fara familii, ele lovesc de cele mai multe ori cu precizia omului care nu mai are nici de pierdut, nici de asteptat nimic de la viata. (Irina Cristea)