Un bun jandarm, dar fără gardă de onoare

MISTER ● Colegii spun că Marian Stoian nu s-a plîns de certuri cu soţia sau de probleme financiare
Colegii jandarmului buzoian Marian Stoian spun despre acesta că era un bărbat comunicativ, echilibrat, care-şi adora băiatul. Pentru a-l avea, soţii Stoian au făcut chiar un tratament. Psihologul Jandarmeriei Buzău îl descrie pe Marian ca fiind un temperament sangvinic, săritor şi parolist, iar comandantul unităţii spune că subofiţerul n-a avut în cei 11 ani de carieră nici o abatere disciplinară sau legături cu cercuri suspecte.

MISTER ● Colegii spun că Marian Stoian nu s-a plîns de certuri cu soţia sau de probleme financiare
Colegii jandarmului buzoian Marian Stoian spun despre acesta că era un bărbat comunicativ, echilibrat, care-şi adora băiatul. Pentru a-l avea, soţii Stoian au făcut chiar un tratament. Psihologul Jandarmeriei Buzău îl descrie pe Marian ca fiind un temperament sangvinic, săritor şi parolist, iar comandantul unităţii spune că subofiţerul n-a avut în cei 11 ani de carieră nici o abatere disciplinară sau legături cu cercuri suspecte.


Supărarea reprezentanţilor Jandarmeriei din Buzău este că moartea colegului lor aruncă suspiciuni asupra tuturor angajaţilor acestei instituţii. Dar, spun ei, jandarmul Stoian era un adevărat profesionist, comunicativ, încrezător în valoarea sa şi familist. Dacă ar fi să se dovedească faptul că el e vinovat de uciderea fiului şi a soţiei, atunci omul Marian Stoian ar trebui învinuit. Poate de aceea la înmormîntarea de ieri puteai număra pe degete jandarmii veniţi în civil cu o lumînare la căpătîiul colegului lor. Şi, cu siguranţă, din cauza acestei suspiciuni, la mormîntul lui nu a venit garda care să-i dea onorul. "Nefiind finalizate cercetările, nu am făcut asta, lucru care m-a supărat, pentru că a fost totuşi colegul nostru", mărturiseşte comandantul Jandarmeriei din Buzău, locotenent colonel Florin Micheten.


DIMINEAŢA FATALĂ. Comandantul a fost printre primii care au sosit în apartamentul familiei Stoian din cartierul Dorobanţi. Pentru că bărbatul nu a venit la ora 8 dimineaţa la muncă, conform procedurii, jandarmii au luat legătura cu rudele acestuia. "Aici nu lucrăm la tîmplărie. Dacă nu te prezinţi la unitate, după o anumită perioadă eşti considerat dezertor", explică subofiţerul operativ Alin Z., cel care trebuia să fie schimbat din tură de Marian. I s-a părut cu atît mai ciudat cu cît colegul Marian, pe care-l mai lua peste picior, imitîndu-l că e sîsîit, era conştiincios şi nu lipsise în viaţa lui de la unitate. "După ce am sunat la sora lui, apoi la spital şi ni s-a spus că nici soţia nu venise la serviciu, sincer, m-am gîndit că centrala a scăpat gaze şi s-a întîmplat o nenorocire", spune comandantul. Sora a spus jandarmilor că Marian a vizitat-o cu o seară înainte, era bine dispus şi le-a dus o sticlă cu vin. Atunci, superiorii bărbatului au chemat reprezentanţi ai Inspectoratului de Urgenţă şi au intrat în apartamentul familiei Stoian. "S-a intrat pe geam, geamurile erau închise, nu încuiate, aşa că doar le-am împins. El era de-a latul patului în dormitor, plin de sînge, copilul – lîngă el, cu picioarele spre mîna lui. Soţia parcă era adormită, nici o crispare pe chipul ei sau în poziţie, pe canapea în sufragerie", îşi aminteşte comandantul.


PORTRETUL JANDARMULUI STOIAN. Colegii, psihologul unităţii şi comandantul spun că Marian nu a lăsat nici o clipă să se întrevadă că ar avea probleme. "Acum, ştiţi cum e. După evenimente se mai trezesc să spună că în ultima vreme era mai tăcut, nu mai făcea aşa glume", elimină aceste ipoteze comandantul. Nici unul din prietenii lui, jandarmi cu care a mers în numeroase misiuni, ultima chiar cu o săptămînă înainte de deces, cînd a venit prim-ministrul la Buzău, nu a văzut vreun semn. "Era zîmbăreţ, n-a avut vreodată vreo izbucnire. Noi, ăştia mai tineri, cu sîngele iute, ne mai enervam, el – nu", povesteşte un coleg de 26 de ani. Alin Z. îl admira pe Marian, pentru că reuşea să scoată de la infractori informaţii importante, "făcea oamenii din vorbe", cum spune el. Nici vorbă să fie un om tăcut sau introvertit. În plus, era colegul pe care nu l-a văzut niciodată în timpul serviciului obosit sau mahmur după o noapte de chefuri. Din cîte ştie, Marian nu avea foarte mulţi prieteni, dar cunoştinţe – o grămadă. "Aveai nevoie de un tîmplar? În jumătate de oră îţi găsea unul", spune Alin. Jandarmul stă în biroul în care aducea pentru cercetări diverşi infractori, împreună cu jandarmul acum mort.
Alin nu a cunoscut-o îndeaproape pe familia lui Marian, pentru că acesta separa lucrurile foarte bine. În casă îi intrau în principal rudele. "Dar, cum putea să-l iubească pe Mihăiţă, mai rar mi-a fost dat să văd. Copilul citea la 5 ani, cîţi avea, şi-i punea întrebări care-l lăsau mască şi pe el. Îmi povestea cum petrecea concediile la munte, la mare, la mănăstiri. Ţin minte că nu trecea indiferent pe lîngă o biserică, era credincios", adaugă fostul coleg din echipa de intervenţie. Se mirau toţi de memoria lui, că ştia, atunci când mergeau şi patrulau prin parcări, şi dacă e vreo maşină care nu e din partea locului. "Noi nu ştim ce să credem. Era un om realizat profesional, apreciat, avea familie frumoasă. Avea totul", conchide comandantul.


SANGVINIC ŞI NU PREA. Nici psihologul unităţii nu găseşte explicaţii pentru cele întîmplate în felul de a fi al bărbatului. Anual, jandarmilor li se fac evaluări psihologice. Cît sunt acestea de eficiente e greu de precizat, mai ales că ofiţerul psiholog al Jandarmeriei Buzău, Dorin Roşianu, recunoaşte că nu a auzit ca vreodată aceste teste să iasă negativ la vreunul din cei 400 de jandarmi din unitate. "Testele sînt făcute astfel încît marea majoritate care se încadrează în normal să le treacă. Niciodată, Stoian nu mi-a indicat vreo vulnerabilitate sau predispoziţie", susţine acesta. Deşi descrierea pe care o face jandarmului include faptul că era calm, echilibrat, cu relaţii profesionale bune, psihologul îl încadrează în tipul de comportament sangvinic, care, pe lîngă sociabilitate şi bună dispoziţie, include şi fluctuaţia şi inegalitatea trăirilor. Psihologul spune că a aflat de faptul că Marian obişnuia să împrumute diverse sume de bani de la colegi şi să-i împrumute şi el, la rîndul lui, dar că era om de cuvînt. În plus, la instituţie nu s-a primit nici o înştiinţare cum că Stoian ar avea vreun credit pe care nu şi l-ar fi onorat, conform purtătorului de cuvînt al Jandarmeriei. Concluzia psihologului este că jandarmul Marian Stoian nu excela prin nimic, dar nici nu atrăgea atenţia prin ceva defavorabil. "Era un om normal, dar normalitatea e destul de relativă. Nu cred că se va schimba ceva după acest eveniment în evaluarea jandarmilor. Vom continua să ne facem treaba ca şi pînă acum. Poate s-ar putea umbla la factorul financiar – care e foarte important şi afectează individul – ţinînd astfel pasul cu societatea", a declarat căpitanul Roşianu.