Unificare istorică după 70 de ani

Ortodocşii români din America, din nou, împreună
Un congres istoric a avut loc în week-end la Episcopia Ortodoxă de la Vatra Românească din Grass Lake (Michigan). Cele două Episcopii Ortodoxe româneşti din Statele Unite şi Canada s-au reunificat după 70 de ani  de dispute. În acelaşi timp, Episcopia Misionară din SUA şi Canada, supusă canonic Patriarhiei de la Bucureşti, a votat la rîndul său unificarea în cadrul unui alt Congres care a avut loc în paralel.

Ortodocşii români din America, din nou, împreună
Un congres istoric a avut loc în week-end la Episcopia Ortodoxă de la Vatra Românească din Grass Lake (Michigan). Cele două Episcopii Ortodoxe româneşti din Statele Unite şi Canada s-au reunificat după 70 de ani  de dispute. În acelaşi timp, Episcopia Misionară din SUA şi Canada, supusă canonic Patriarhiei de la Bucureşti, a votat la rîndul său unificarea în cadrul unui alt Congres care a avut loc în paralel. O decizie istorică care proclamă crearea unei Mitropolii Ortodoxe pentru cele două Americi: cea de Nord şi cea de Sud. Dar, mai ales, sfîrşitul unui război declanşat de regimul comunist. Negocierile durează de 15 ani şi au avut multe poticneli. Anul trecut păreau chiar că se vor sista. Reunificarea este o realizarea istorică a Patriarhului Daniel.

În Statele Unite şi Canada există ca urmare a perioadei comuniste două arhiepiscopii româneşti. Una a fost cîndva sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe de la Bucureşti. Cealealtă a fost creată în timpul comunismului ca alternativă la aceasta. Un război care a durat  70 de ani. În ultimii 15 ani s-au purtat negocieri intense pentru revenirea aşa-numitei Episcopii de la Vatra (statul american Michigan) la Biserica-Mamă. Din războiul din America a avut de pierdut ortodoxia românească, mai ales prin trecerea a unui număr important de credincioşi la cultele neo-protestante, un fenomen care a devenit unul de amploare în SUA şi Canada, conform declaraţiilor pe care ni le-a făcut Episcopul Irineu, nr.2 de la Vatra, într-un interviu acordat anul trecut.

NEGOCIERI CU PROBLEME. Într-o declaraţie exclusivă făcută anul trecut pentru Jurnalul Naţional, Episcopul Nathaniel a sugerat că negocierile cu Patriarhia de la Bucureşti nu mai au nici un viitor. "Aşteptăm ca Biserica misionară să ni se alăture în cadrul Bisericii Ortodoxe Americane”, a spus şeful Episcopiei de la Vatra. Concluzia a fost că negocierile au fost întrerupte. Preotul Lucian Puşcariu de la Biserica misionară din Hamilton (Canada) ne spunea la puţin timp mai apoi că negocierile au fost întrerupte în urmă cu cîteva luni de către Nathaniel fără nici o explicaţie. "A fost numai decizia lui”, spune Puşcariu sugerînd că nu ar exista în acest sens o unanimitate la Vatra.

SCHIMBAREA. Totuşi, reluarea negocierilor a fost posibilă la începutul acestui an. De fapt, primele semnale au fost date la sfîrşitul anului trecut cînd Episcopul Nathaniel a venit în România la ceremoniile pentru înscăunarea ca Patriarh a lui Daniel, fostul Mitropolit al Moldovei. Atunci, prin intermediul Mitropolitului Ardealului, Laurenţiu Streza, s-au dus primele discuţii pentru refacerea unităţii românilor ortodocşi din Statele Unite şi Canada. De altfel, în luna februarie, o delegaţie de la Vatra a fost în România. A fost condusă de Episcopul Nathaniel. Între 25 şi 27 februarie au avut loc mai multe rînduri de negocieri la Patriarhie.

SCUZELE SFÎNTULUI SINOD. Discuţiile s-au materializat apoi într-o serie de decizii adoptate în Sfîntul Sinod în reuniunea de la începutul lunii martie.  Printre altele s-a cerut scuze pentru acţiunile regimului comunist de la Bucureşti împotriva Episcopiei anticomuniste de la Vatra şi a Episcopiilor acesteia, Policarp şi Valerian Trifa. A fost momentul în care unificarea a devenit o chestiune de timp. De zile, mai bine spus.

ISTORIE. Arhiepiscopia Ortodoxă Română de la Vatra a fost înfiinţată în aprilie 1929 sub oblăduirea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La congresul din 4 şi 5 iulie 1935, Episcopul Policarp este instalat la Detroit, în catedrala "Sf. Gheorghe".  În 1939, Episcopul Policarp pleacă în România. La finele celui de al doilea război mondial, Episcopului Policarp nu i se mai permite să se mai întoarcă în America şi devine prizonierul regimului comunist. Patriarhia intrată sub ocupaţie comunistă decide numirea unui nou Episcop al românilor nord-americani. În America această decizie nu este recunoscută. Începe războiul. Un război folosit de regimul de la Bucureşti pentru a dezbina emigraţia.

RĂZBOIUL DE 70 DE ANI. La 28 martie 1947, Congresul Special al Episcopiei, convocat la Detroit, a refuzat să accepte pe nou-numitul episcop al autorităţilor de la Bucureşti, Antim Nica, ce făcuse studiile la Moscova. De la Bucureşti nu se renunţă. În iunie 1950 se înregistrează "Episcopatul Român Ortodox Autonom pentru America de Nord şi de Sud". Episcopul Andrei Moldovan merge în secret în România, unde este hirotonisit nou Episcop. Încearcă mai apoi să preia sediul Episcopiei de la Vatra cu arma în mînă. O săptămînă a stat Moldovan şi susţinătorii săi la Vatra şi cu greu a putut fi scos afară. Războiul a continuat. Iar Episcopia de la Vatra a devenit tinţa regimului comunist de la Bucureşti. În 1951, Congresul Episcopiei a decis ruperea legăturilor cu Bucureştiul şi alegerea lui Viorel Trifa ca Episcop-Vicar, sub numele de Valerian Trifa. La 8 iulie 1952, Curtea Federală din Cleveland respinge petiţia Episcopului Andrei Moldovan de a se numi "Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din America" şi a moşteni Vatra din Michigan. Biserica de la Bucureşti hotărăşte crearea unei aşa numite Arhiepiscopii misionare pentru America de Nord. În 1965 este trimis pentru organizarea acestei Episcopii Bartolomeu Anania, actualul Mitropolit al Clujului. Acesta îl alege pe Victorin să fie Episcop. Începe un război în presa emigraţiei. Anania, fost deţinut la Aiud, este acuzat că ar fi fost trimis de regimul comunist pentru a lupta împotriva Arhiepiscopiei de la Vatra, devenită între timp un simbol al luptei anticomuniste. În luptă apare şi pastorul Richard Wumbrandt. Şi acesta îl acuză pe Bartolomeu Anania că ar fi unealta comunismului. Începe bătălia pentru cucerirea parohiilor şi atragerea de o parte sau alta. Bătrînii emigraţiei îşi aduc aminte de războiul din aceea vreme. Disputa se ducea prin diferitele posturi de radio arondate de o parte sau alta. Un război cîştigat la vremea respectivă de Vatra. Tot ce venea de la Bucureşti nu era apreciat de emigraţia anticomunistă.

ŢINTA VALERIAN TRIFA. În 1979, Episcopul Valerian Trifa îşi alege succesorul în persoana lui Nathaniel Popp, un român născut în America şi care anterior fusese preot greco-catolic. O alegere forţată de împrejurări, se spune. Valerian Trifa fusese demascat ca fiind în tinereţe fascist. Fotografii cu el la un pogrom legionar au ajuns în America. În paralel, a fost acuzat că nu ar fi dezvăluit autorităţilor americane atunci cînd a cerut azilul politic că ar fi stat într-un lagăr nazist nu ca prizonier, ci ca membru al Mişcării Legionare avînd totală libertate de acţiune ca aliat al regimului nazist al lui Hitler. Trifa a negat acuzaţiile. A început un proces costisitor, iar în cele din urmă Episcopul Valerian a renunţat la post şi la cetăţenia americană şi a fost nevoit să umble pe la diferite ambasade pentru a obţine azil într-o altă ţară. Cu greu a ajuns în Portugalia în 1984 şi doi ani mai tîrziu a murit. Nathaniel a fost ales tocmai pentru a semnala o ruptură totală cu trecutul. Un român născut în America era atunci soluţia pentru Vatra. Şi este de aproape trei decenii.

VICTIMĂ SAU EROU ? Nimeni nu ştie exact dacă acuzaţiile la adresa lui Trifa erau adevărate. Generalul Ion Mihai Pacepa, care în 1978 a cerut azil politic în SUA, dezvăluia  în "Orizonturi Roşii” că acuzaţiile ar fi fost o înscenare a Securităţii. Ceea se ştie astăzi este că Trifa a fost într-adevăr membru al Mişcării Legionare dar nu se ştie dacă tot ce i se pune în cîrcă este şi adevărat.  La vremea respectivă scandalul Trifa a inflamat opinia publică din Statele Unite şi în special comunitatea evreiască. După ce a murit în Portugalia trupul său a fost adus pentru a fi înmormîntat la Episcopia de la Vatra, prilej pentru masive demonstraţii şi acuzaţii la televiziunile americane privind antisemitismul fostului Episcop.  În interviul acordat pentru Jurnalul Naţional, Episcopul Nathaniel a spus că va cere autorităţilor române să dezvăluie dosarul Trifa, un dosar încă ţinut la secret. În opinia lui Nathaniel, Trifa a fost un personaj care a luptat pentru Biserică. Şi astăzi, în anunţurile comunităţile evreieşti internaţionale, Trifa este prezentat ca un fascist. Recent chiar prestigioasa agenţie de presă Associated Press a menţionat cazul său acuzîndu-l că ar fi fost nazist. Totuşi, preotul Puşcariu de la Episcopia misionară spune că acesta a fost un erou, un martir al Bisericii.

AUTONOMIE MAXIMALĂ.  Jurnalul Naţional a intrat în posesia documentului de reunificare pe care l-a redactat Comisia de negociatori. Acesta proclamă înfiinţarea unei Mitropolii pentru America de Nord şi cea de Sud care va avea "autonomie maximală”, iar Patriarhia de la Bucureşti se obligă să nu infiinţeze nici o structură paralelă acesteia. Noua Mitropolie va avea propriul Sfînt Sinod, iar Biserica Ortodoxă de la Bucureşti nu va avea nici un rol în alegerea ierarhilor noii Mitropolii. Hotorîrile noii Mitropolii nu vor putea fi ratificate de BOR de la Bucureşti. Numai în cazuri extreme, Biserica de la Bucureşti poate fi invitată să soluţioneze anumite probleme care nu vor fi rezolvate in interiorul Mitropoliei românilor ortodocşi din SUA, Canada şi America de Sud. În document se mai precizează că "Numai Mitropolitul va pomeni pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Ceilalţi ierarhi ai Mitropoliei vor pomeni numai pe Mitropolit.”

FĂRĂ BANI DE LA BUCUREŞTI. În privinţa finanţării în document se precizează că: "Cheltuielile normale de funcţionare ale Mitropliei vor fi suportate financiar de către credincioşii, parohiile, instituţiile şi organizaţiile ei auxiliare. Nici un cleric, funcţionar sau angajat precum şi nici un oficiu, parohie, dioceză sau altă instituţie sau structură ale Mitropoliei nu vor primi ajutoare, suport, salar sau altă formă de suport financiar de la nici un guvern sau instituţie din afara graniţelor jurisdicţiei ei, inclusiv Biserica Ortodoxă Română. Primirea de astfel de bani de către orice persoană va constitui o cauză suficientă pentru înlăturarea imediată din funcţia pe care o are, în conformitate cu Constituţia şi Statutul Mitropoliei. Totuşi, cu toate cele specificate în prevederea de mai sus, subvenţii sau alte forme de alocaţii financiare pot fi primite pentru proiecte specifice, schimburi sau alte activităţi ce pot fi aprobate din cînd în cînd de către Consiliul Mitropolitan. Toate aceste sume vor fi raportate anual Congresului Mitropolitan prin paragrafe specifice în raportul financiar al Mitropoliei.”
Noul Mitropolit ar urma să fie ales într-un Congres comun al celor două Episcopii. Potrivit unor surse acesta ar urma să fie Episcopul Nathaniel, care va deveni astfel Mitropolit pentru America de Nord şi de Sud.