Vechii lăutari din Clejani

Luni, 28 mai, Jurnalul National prezinta muzica fabuloasa a vechilor lautari din Clejanii anilor ’50.
Un disc si o editie de colectie: "Clejanii de altadata"!

Clejani. Un sat din judeţul Giurgiu, situat pe malul Neajlovului, la 36 de kilometri de Bucureşti. Un loc devenit faimos prin lăutarii lui care i-au păstrat şi căntat muzica nealterată de trecerea vremii.


De 500 de ani, căt au Clejanii, a existat aici mereu lăutărie. Un colţ de sat este locuit numai de muzicanţi. La fiecare casă există cel puţin unul care ştie să cănte la un instrument. La un moment dat, un glumeţ a furat din Bucureşti o plăcuţă cu "Strada compozitorilor" şi a bătut-o in cuie pe gardul unei case din Clejani. A fost insă o glumă bună şi care atesta un adevăr. In anii ’50 aici exista cel mai mare şi mai bun taraf de lăutari din toată Cămpia Dunării. Fermecaţi de sunetul muzicii lor, cercetătorii de la Institutul de Etnografie din Bucureşti au pornit spre Clejani să le studieze şi să inregistreze căntările.


GHEORGHE MOŢOI. Cel mai bun căntăreţ vocal era pe atunci Gheorghe Moţoi. Născut in 1915, Gheorghe al Fiţii, cum mai era el numit, a fost un baladist fără pereche, care cunoştea pe de rost toate baladele zonei. La inceput cănta la cobză, apoi la ţambal, iar spre bătrăneţe se acompania de chitară. Vocea lui era cu totul aparte, mai "spărtigoasă", cum spune Marin Părvan, un clejănean care l-a ascultat pe viu şi care a fost pe vremuri director al căminului cultural al comunei.

Artistul Tudor Gheorghe şi-l aminteşte ca pe cel mai mare căntăreţ din Clejani: "L-am cunoscut şi pe cel mai mare, din punctul meu de vedere, pe Gheorghe Moţoi, din Clejani. Eu am preluat de la el, ascultănd şi fermecăndu-mă frumuseţea glasului lui, căteva căntece esenţiale ale Teleormanului. Unul dintre cele mai frumoase căntece se cheamă «Voinicul străin» şi este la limita dintre epic şi liric. El cănta acest căntec cu un ton mai sus faţă de mine. «Doina din Teleorman» şi incă alte căntece pe care eu le-am introdus in repertoriul meu, el le cănta cu un ton-două desupra celui in care le cănt eu, şi eu cănt totuşi pe nişte tonalităţi foarte inalte, greu de accesat ca să zic aşa, de căntăreţii din ziua de azi, de muzică populară".

La nunţile la care era chemat, Moţoi putea să cănte cele mai frumoase căntece de dragoste şi balade. "Dacă le cănţi numai de dragoste, nu se supără nici unu’", ii spunea Moţoi lui Ciobanu in 1949. Gheorghe Moţoi ştia 30 de balade, unele extrem de lungi, şi alte zeci şi zeci de doine, căntece de petrecere şi de dragoste. Baladistul Neajlovului a murit in 1991. A avut o fată şi doi băieţi, nici unul nu i-a dus insă căntecul mai departe.


FLOREA BĂSARU. Poreclit şi Nebunu’ al Stanii sau Florea Cioacă pentru talentul lui excepţional, Băsaru a fost cel mai bun violonist al Clejanilor din secolul trecut. Născut in 1923, a murit in 1980, după ce a fermecat cu arcuşul lui nu doar Clejanii, ci toate imprejurimile, satele din judeţele alăturate Giurgiului, ba chiar şi Bucureştii. Iată ce mărturisea intr-un interviu luat de cercetători, etnomuzicologi: "Am căntat şi la Bucureşti, prin Rahova, la Cioculeţ - Caraivan, ii spunea lui, da’ George il chema pe el - vreo două luni de zile. Săptămăna aceea m-am mutat la Virtej, la Mitrică; eram angajat cu anul acolo. Am căntat un an. Pe urmă am fost la Chiriac, la Clinceni, fro zece, cinşpe sărbători. La Poieni, la Prăjitu’, fro zece-douăzeci dă sărbători. Aici am căntat la Niculaie Circiumaru’ şi la Mişu Stoenescu, şi la Marin Dovleac. Ăsta e fecioru lu Naie Brutaru’. Am căntat şi la Ghiţă Ionescu unde, in faţa sfatului. La Găşteşti, la Ghimpe, cănd aveam fro douăzeşidoi dă ani, douăşpatru ani. Intr-un an căntai la zece negustori, că nu-mi da bani, şi-atunci plecam sau dacă imi da unu mai mult, plecam. Intr-un an căntam şi la douăzeci dă negustori? Cei de azi şi-l amintesc drept cel mai glumeţ dintre vechii lăutari. Era sufletul nunţilor, pus mereu pe şotii. Dumitru Baicu "Cacurică", un alt mare căntăreţ din Clejani, spune că atunci cănd Băsaru punea măna pe vioară şi cănta, mesenii rămăneau cu măncarea in lingură. Atăt de frumos ştia să cănte la vioară. A murit in 1980.


PETRE MANOLE. A căntat la ţambal şi contrabas. Petre Manole a trăit intre 1923 şi 1992. "Cred că nu e comună prin preajmă la care să nu fi căntat", spunea Petre intr-un interviu. Tot el povestea cum a inceput să cănte şi căt căştiga: "Am inceput să cănt de pe la 12 ani cu Moş Gheorghiu’, care era viorist. Căntam pe la Coşoaca atunci, pe mălai. Tatăl meu a fost ţamabalagiu şi aveam instrument in casă. Pănă in 1940 am invăţat... De la 12 ani mă lua Moş Gheorghiu’ la horă. Mă cerea la taică-meu. Aduceam şi eu două, trei ciure de mălai".
Ei au fost cei mai buni lăutari din Clejanii de altădată. Au păstrat şi au transmis mai departe căntecul pe care l-au moştenit din bătrăni.

Asultaţi luni!

In ediţia de colecţie "Clejanii de altădată" veţi afla poveştile de viaţă ale acestor lăutari, istoria muzicii lor, căntată intr-un fel astăzi uitat, şi veţi putea să ii şi ascultaţi. Un CD cu muzica lor va insoţi ediţia din 28 mai. Inregistrări-document cu lăutarii vechi din Clejani. Munca muzicologilor plecaţi să studieze muzica din Clejani a durat zece ani, incepănd cu 1949. S-au făcut atunci fişe cu lăutarii locului, s-a studiat pănă in măduvă muzica lor, iar muzicanţii au fost duşi la studio şi inregistraţi cu fonograful. Aşa s-a păstrat pănă la noi felul absolut original in care căntau cei mai buni lăutari din Clejani.
Etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu scria in cartea sa "Lăutarii din Clejani" că la o nuntă la care a asistat in 1949, unde au căntat lăutarii de care vorbim, a ascultat 273 de melodii, iar la altă nuntă, in 1960, tot cu aceeaşi muzicanţi, au fost căntate 241 de melodii la mireasă, 262 la mire, in afară de marşuri şi de repetări.

• Fotografii: arhiva Institutului de etnografie Şi folclor "Constantin Brăiloiu"