Europeo lusitan - CORNEL DINU

Focul sacru si zeii au fost cu cei puternici

Surprinzatoare, echipele finalei au reprezentat cele doua scoli fotbalistice ce se intalnesc mai mereu in astfel de situatii. Conceptia latina prin Portugalia si, paradoxal, desi tot din bazinul civilizatiei mediteraneene, o "germanica" prin felul in care a evoluat, Grecia!.... Nu neaparat prin feldmaresalul Rehhagel, care a condus-o aproape fara greseala. Cu Rusia doar, dar de ei nemtii s-au impiedicat mai mereu. Ci prin forma de exprimare mai mult fizica si ordinea si disciplina exemplare, ce emanau de fiecare data cand patrundeau pe terenurile portugheze. Si pana la urma sorbirea din cupa suprema nu a fost pentru... cine se pregateste, dar nici pentru... cine se nimereste. Pentru ca, cel putin pentru mine, incununarea suprema a Greciei a fost meritata si explicabila. Nu prin slabiciunea uneori de eclipsa a unora din partenerele de intrecere, ci prin realismul fortei lor de joc, chiar daca mai mult pe aparare. Deci a fost pentru cine... cucereste.

In modul de joc al elenilor s-au regasit si principiul falangei lui Alexandru cel Mare, dar si mobilitatea de a nu se lasa invaluite de miscarile barbarilor ale legiunilor de la Rin ale lui Germanicus. Astfel, in finala, spre deosebire de partida precedenta cu cehii, oamenii din mijloc n-au mai evoluat si ei om la om. Ci intr-o zona agresiva, cu Basinas in centru, cu Zagorakis in dreapta si Katsouranis in stanga, aparand si inchizand flancurile. Avandu-i in fata pe Charisteas si pe Giannakopoulos, au creat un zig-zag de aparare in care se pierdeau feluritele sarje incercate de Miguel, Maniche si Figo, in dreapta, sau Nuño Valente, Deco si Cristiano Ronaldo, in stanga. Apoi, cand Figo sau Ronaldo migrau pentru a crea superioritate numerica, falanga se strangea lovind necrutator prin deposedari sau scotand in evidenta superioritatea pe care o aveau in duelurile individuale.

Au stiut mereu sa stranga din dinti, sa accepte presiunea dominarilor adverse si sa astepte pentru a lovi, chiar si o singura data. Dar suficient pentru a-si elimina adversarii. Au dovedit ca nu intamplator au rezistat strans uniti tuturor incercarilor de dezbinare si de maturare ce au venit dinspre Orient. Pastrandu-si intacta forta de a coloniza lumea. Pentru ca focul lor sacru a izbucnit si mai puternic, in coloniile lor de la Sydney pana in Los Angeles. Apoi si zeii, firesc, au fost cu ei. Dandu-le si pe acest conducator lucid, "Germanicus", calit in atatea lupte purtate parca dupa manualul "Despre razboi", al lui Von Glausewitz.