Marcel Raducanu - Zidane, peste toti

Am vrut ca extraordinarul fotbalist care a fost si este Zinedine Zidane sa aiba parte de o retragere triumfala. Am vrut ca extraordinarul fotbalist care a fost si este Zinedine Zidane sa aiba parte de o retragere triumfala. Acum chiar nu mai conteaza daca Franta va castiga titlul. Zidane si-a facut datoria si a condus echipa nationala unde nu visa inainte de startul Cupei Mondiale. Eu, ca fotbalist, am fost un tip mai rebel, ma distram cu adversarii cand aveam ocazia, insa Zidane e altfel. De la inceputul carierei a demonstrat seriozitate, bun-simt, lucru care s-a vazut limpede si acum, in Germania. Sfaturile pe care le da tinerilor sai colegi, mai ales in momentele cand nu le iese jocul, nu tipa la coechipieri sau la arbitri. Comportamentul si fair-playul impecabile l-au condus in cariera. Si a reusit. Despre semifinala cu Portugalia pot spune ca am vazut un meci frumos. Ma asteptam la putin plictis, dar nu a fost asa. Echipele nu s-au menajat deloc. Insa portughezii nu puteau reusi mai mult intr-o zi in care Deco nu a jucat nimic, Cristiano Ronaldo are nevoie de o minge personala, iar Pauleta este o umbra. Figo, singur, a mai incercat cate ceva, dar si la el se vede numarul anilor.

De partea cealalta, Thuram a fost imperial in defensiva, Zidane la mijloc si Henry in atac. A fost axul central pe care s-a bazat Domenech. As vrea sa insist putin asupra fazei de la penalty-ul victorios. Initial, am crezut ca arbitrul s-a grabit, dar dupa mai multe reluari nu am mai avut dubii: a fost clar, in ciuda protestelor portughezilor. Fundasul l-a lovit clar, altfel Henry nu cadea si era in situatie clara de gol. Cat priveste cazatura lui Cristiano Ronaldo, nici nu se pune problema de penalty. A cersit.