Gorbunov şi maneaua stenogramelor

Serghei Gorbunov, dementul capabil să ia viaţa unui om fără să clipească, a devenit suspectul numărul unu în dublul asasinat de la Braşov. Până la finalizarea cercetărilor, nimeni nu are dreptul să-l judece dincolo de graniţele suspiciunii. În justiţie se lucrează cu certitudini şi prezumţia de nevinovăţie.

Certitudinea este reprezentată de faptul că lui Serghei Gorbunov, acest pericol social, i-a fost acceptată o cerere de întrerupere a detenţiei pentru a-şi rezolva o problemă medicală. Iar prezumţia de vinovă­ţie, chiar dacă nu este admisă în drept, funcţio­nea­ză în opinia publică şi îl vizează pe procu­rorul care nu a făcut recurs la sentinţa de întrerupere a detenţiei pronunţată de Tribunalul Dolj. Dacă pistolarul dement va fi dovedit ca făptaş al dublului asasinat de la Braşov, cei care i-au oferit pe tavă libertatea nemeritată de a acţiona criminal vor trăi în continuare sub apăsarea unei conştiinţe încărcate.

Nu-mi propun să discut în continuare despre periculosul recidivist. Comportamentul funcţionarilor publici abonaţi la cea mai consistentă fleică bugetară mă intrigă.

Mă gândesc la procurorul inert de la Dolj şi îl alătur, într-un scenariu al ironiei amare, colegilor săi din taraful DNA, acei silitori ai dreptului care au lansat cu succes în această perioadă maneaua stenogramelor din fotbal. Nu m-aş mira dacă ministrul Predoiu ar gândi precum duioasa Monica Macovei, predecesoare de toată fala, care l-a recompensat pe Morar cu demnitatea de şef al DNA după un eşec profesional. Tot astfel şi procurorul de la Dolj poate fi corijat printr-o binemeritată avansare. S-ar găsi şi pentru el vreo valiză a spectacolului de circ justiţiar, oricum mai puţin periculoasă decât eliberarea lui Serghei Gorbunov din penitenciarul de la Craiova.

Făptaşii din fotbal sunt doar comici. Umorul lor natural nu va produce însă niciodată atâta râs cât stârneşte activitatea urmăritorilor de la DNA. Lectura stenogramelor din valiza lui Gigi Becali este savuroasă. Şi rămâne astfel până când cititorul realizează că, de fapt, o acţiune care s-a vrut a fi extrem de serioasă a eşuat involuntar în comedie graţie incompetenţei celor care au instrumentat cauza.

După o acţiune care s-a vrut a fi examen de maturitate a procurorilor DNA, ajungem la concluzia că, în fotbal, corupţia nu este decât o glumă răsu­fla­tă. Concluzie extrem de periculoasă câtă vreme toată lumea are motive să creadă că, în realitate, faptele sunt mult mai grave decât sunt prezentate ele în stenograme. Astfel, o acţiune menită să devoaleze corupţia din fotbal nu creează decât alibiuri pentru blatişti.