Lucescu - Şahtior - România

Corespondenţă de la Istanbul. Mircea Lucescu a intrat în cartea de aur a fotbalului european. El a reuşit să se încoroneze, alături de echipa sa, Şahtior Doneţk, în ultima ediţie a Cupei UEFA, competiţie ce din sezonul următor se va numi Europa League.

Succesul e cu atât mai frumos cu cât s-a obţinut la Istanbul, unul dintre locurile dragi lui Lucescu, acolo unde a obţinut rezultate mari la echipele Galatasaray şi Beşiktaş. De data aceasta, desăvârşirea s-a produs pe terenul celeilalte puteri a Stambulului, Fenerbahce.

Dacă mai era nevoie, Lucescu a dovedit încă o dată că e un mare strateg. Ca un adevărat şahist, şi-a anticipat fiecare pas din această campanie. "Parcă am avut o presimţire şi am disputat două meciuri de pregătire cu Fenerbahce, chiar pe acest teren, astfel că echipa mea nu e străină de condiţiile de joc", a povestit Lucescu. "Ştiu că la o finală, drama o trăieşte cel care pierde. De aceea, am venit aici să câştigăm trofeul". Lucescu a afişat pe toată perioada şederii la Istanbul o siguranţă dezarmantă. A râs, a glumit, a dat inter-viuri înainte de meci, poate mai mult ca altă dată. Dădea senzaţia că îşi pregăteşte terenul pentru un eventual eşec. Infirmă: "Numai la victorie m-am gândit. Îi ştiam pe nemţi pe dinafară". Surprinzător, câştigarea trofeului nu l-a mai găsit pe Lucescu în aceeaşi stare de entuziasm. Şi-a manifestat o bucurie ponderată, fără excese. S-a întors la hotel, acolo unde îl aştepta echipa, dar şi patronul Rinat Ahmetov. După câteva momente de exuberanţă, jucătorii s-au dus la odihnă, Ahmetov a dispărut cu suita sa în noapte, iar Lucescu a ales un loc liniştit pentru a sărbători marea victorie alături de familie şi de câteva cunoştinţe. Au fost alături de el soţia, fiul Răzvan, nora, nepoţii şi câţiva buni prieteni, printre care Dinu Gheorghe şi Constantin Anghelache. Ar fi vrut ca, măcar pentru moment, să nu mai spună nimic în plus faţă de cele declarate la conferinţa de presă. În cele din urmă, Lucescu s-a redescoperit şi şi-a deschis din nou sufletul, povestind din secretele sale. A fost seara lui, a fotbalului ucrainean, dar şi a celui românesc.

Un tricolor de la Răzvan

Ca din senin, cineva a reuşit să pătrundă pe teren şi să-i dea lui Mircea Lucescu tricolorul, cu care avea să se înfăşoare. "Steagul mi l-a dat fiul meu, care acum are o responsabilitate pentru fotbalul românesc", a dezvăluit tehnicianul. "I-am văzut pe ceilalţi jucători că-şi puseseră drapelele naţionale pe ei şi eu am vrut să-i dau steagul lui Răzvan Raţ. Că a ajuns la tata, nu e nici o problemă", a explicat şi selecţionerul României, care s-a întors încă de ieri dimineaţă în ţară.

"Am câştigat cu multă inteligenţă"

Jurnalul Naţional: Cum vă simţiţi, domnule Lucescu?

Mircea Lucescu: Nu pot fi decât fericit după un asemenea meci şi le mulţumesc tuturor, începând de la preşedinte, la club, la staff şi la jucători.

Cum i-aţi simţit pe cei de la Werder?

Ştiam că întâlnim o echipă puternică. Nu întâmplător a avut rezultate foarte bune cu echipele italieneşti. Important era să nu le dăm mingea, să nu ajungă în careul nostru cu centrări. Am avut mai multe ocazii. A fost o finală controlată de Şahtior, prin urmare un rezultat normal.

Şahtior a început foarte bine, a marcat, dar s-a văzut repede egalată.

Noi am avut foarte multe ocazii, dar a venit acea greşeală a lui Pyatov şi echipa s-a mai retras. În mod normal nu trebuia să avem probleme. Sunt supărat pe Pyatov. Chiar i-am zis înainte de meci să aibă grijă la loviturile executate de Naldo, că trage puternic şi să le respingă în lateral. El a vrut să prindă mingea. Pentru această greşeală va plăti la acest final de sezon şi nu va mai apăra nici măcar la finala Cupei Ucrainei.

Aţi anihilat o echipă cu o medie de înălţime vizibil superioară echipei dumneavoastră.

Am spus de multe ori că un meci se câştigă şi cu multă inteligenţă. Media lor de înălţime era pe undeva pe la 1,88 m, iar a noastră la 1,80 m. 8 centimetri este o diferenţă foarte mare. De aceea m-am bazat pe jocul combinativ, în viteză. Le-am cerut jucătorilor să nu încerce să joace frontal, pentru că nemţii pot bloca uşor zona prin gabarit, şi să joace pe zonele laterale, cu multe un-doi-uri. Jocul nostru rapid şi precis nu a avut darul decât să-i enerveze şi să-i facă să greşească.

Aţi făcut istorie pentru Ucraina.

N-am făcut altceva decât să încununăm o serie de rezultate ale fotbalului ucrainean, care fac acum să plaseze Ucraina pe locul 1 în ratingul UEFA. Sper ca acest succes să stârnească un entuziasm pozitiv în Ucraina. Mai ales că această ţară va găzdui următoarea ediţie a Campionatului European.

Cum a reacţionat echipa în prelungiri?

Sincer, mă aşteptam la prelungiri şi mi s-a confirmat că echipa stă bine la capitolul fizic.

În condiţiile în care aţi început meciul cu cinci brazilieni.

Au jucat foarte bine, mai ales că toţi sunt foarte tineri. Doar Jadson are 25 de ani, ceilalţi au 22-23 de ani. Filozofia mea a fost mereu de a creşte jucători tineri. Se zice că într-o formaţie e bine să ai maximum doi brazilieni, că atunci când apare şi al treilea apar şi problemele. Iată că eu am jucat cu cinci. La evoluţia lor nu trebuie uitată contribuţia căpitanului Srna, dar şi a lui Răzvan Raţ. Toţi au fost minunaţi.

Veţi juca Supercupa Europei.

Mi-aş dori pentru acest meci pe Barcelona, pentru că simt că e anul lor. Oricum, nouă ne-ar veni cumva mai uşor să întâlnim o echipă spaniolă decât una britanică.

Aţi semnat un nou contract cu Şahtior, în condiţiile în care v-au solicitat iar echipele turceşti. Nu v-aţi grăbit?

Nu, pentru că am semnat cu sufletul. Vreau să-mi continuu treaba aici, astfel ca în sezonul următor să facem performanţă şi în Liga Campionilor. Aici am găsit înţelegere în proiectele mele. În Turcia, preşedinţii se schimbă din doi în doi ani şi se cere performanţă imediată. Nu se pune acces pe creşterea de jucători. Se fac investiţii mari şi se cer rezultate imediate. Preşedinţii îşi fac imagine în funcţie de numele starurilor cumpărate. Dar poate într-o bună zi mă voi întoarce la Istanbul, un oraş pe care îl iubesc foarte mult. Însă nu se ştie când.

Bucuria lui Ahmetov

Imediat după meci a pătruns pe gazon şi patronul celor de Şahtior, miliardarul Rinat Ahmetot. S-a îmbrăţişat cu toţi, iar după decernarea medaliilor a alergat cu trofeul în dreptul galeriei ucrainene, formată din peste 7.000 de suflete. A fost aruncat apoi pe braţe de jucători. Când a plecat de la hotel a fost abordat de ziarişti. A făcut semne că nu pricepe limba engleză, dar a fost mai îngăduitor ca altă dată. A dat de înţeles că e fericit şi a aruncat un "OK" care se voia un răspuns la toate întrebările ce i se puneau şi pe care el nu le pricepea. Iniţial, delegaţia ucraineană trebuia să părăsească Istanbulul la ora 10:00, dar acest lucru s-a întâmplat abia după ora 14:00.