Din sumar: Cum alegem schiurile? / Neconventional / Atentie mare la accesorii! / Imagini live / Reghin a disparut... Traiasca Orastie! / Unde inveti sa schiezi? / Imbracati-va cu stil cand vreti sa mergeti la schi / Ski-pass pentru tot Maramuresul / Maramures / Super-Cavnic / Maramures / Borsa, mai e cineva acasa? / Vatra Dornei / Zapada si ger de crapa pietrele / Moldova / Schi cu istoria / Ardeal / Acasa la Dracula! / Harghita si Covasna / Elvetia Romaniei / 115 kilometri de partii / Poiana Brasov - Regina /

""Lumineze-ne zapada!""

Soarele stralucea ca la inceputurile lumii, iar muntele intreg se transformase intr-o partie fara sfarsit. Era ziua dinaintea Invierii, si o liniste nefireasca dadea ocol Bucegilor incarcati cu zapada asa cum nu mai fusesera de mult aproape de luna lui Florar. Ma trezisem in dimineata aia cu ochii intorsi spre munte, cu Coltii Morarului infipt in gat, lasandu-ma stors de ultima picatura de energie, primind in schimb un pic de nemarginire. Mi-am adus aminte ca ajunsesem la munte anul trecut, tot aici, cu doua zile inainte de Craciun, si de atunci, de cand am pus prima data schiurile in picioare, am fost sedus definitv si abandonat niciodata. Poate parea o nebunie sa schiezi in Romania de la Craciun pana la Paste. Am trait aceasta nebunie fara sa clipesc, terminand prin a tanji la sfarsit de aprilie dupa un viscol in varful muntelui, la minus 20 de grade Celsius. Pentru cei impatimiti de schi, ceea ce spun eu suna ca un vis de iarna in plina primavara, pentru ceilalti pare cu siguranta o nebunie. Da, recunosc, sunt nebun dupa schi, altfel nu pot explica prea usor de ce in ziua de Pasti am schiat in Valea Dorului pana dupa-amiaza, inaintea mesei traditionale. Cu o zi inainte de Paste am trait senzatia unica de a trece cu telecabina printr-un curcubeu nascut dintr-o ploaie picurand spre Sinaia, un soare stralucind la Cota 1.400 si o ninsoare incredibila la Cota 2.000. Am trait toate zapezile din iarna asta, cazute la munte, ca zapezile cazute in copilarie. Fie ca am schiat la Poiana Brasov sau la Sinaia, sus in Valea Dorului. Nu poti sa transformi, si nici nu mi-am propus, un popor obisnuit sa stea in jurul meselor de iarna, inconjurat de carnati stropiti cu tuica si sprit intr-un popor coborand pe schiuri. Insa nu pot sa abandonez usor ideea de a imparti aceasta bucurie formidabila a schiului cu cat mai multi oameni. Dar, pentru a face asta cu sufletul impacat, trebuie sa convingem si autoritatile sa se implice si sa investeasca in acest sport, ce poate deveni national pe timpul iernii. Cine o sa-mi spuna ca prioritatile sunt altele intr-o Romanie saraca e demn de tot dispretul meu. Orasele de pe Valea Prahovei, ca sa dau numai un exemplu, pot supravietui, ba chiar trai bine din schi. Milioanele, zecile de milioane de dolari risipite in fotbal ar fi transformat Romania intr-o bijuterie plina de partii, cabane, gondola, telescaune, pensiuni si hoteluri. Milioane de oameni ar putea sa traiasca bucuria sunetelor de viscol acordate de viteza schiurilor. O sa mi se spuna ca schiul este un sport scump. Cand va fi dezvoltata infrastructura de care vorbeam si o sa existe mii de centre de inchiriere cu echipament de schi, o sa fie ieftin. Pana una-alta, schiul este pentru cei care-l fac cu pasiune prea nebuna si merita orice sacrificiu. Sfarsiturile de saptamana ale iernii traite in Bucuresti sau in oricare alt oras, in frig, patinand pe mizeria strazilor, pot fi transformate ca prin vis in bucurie si desfatare. Trebuie doar, incet-incet, sa dezgropam mentalitatea noastra ascunsa adanc, la fundul oalei cu sarmale, si s-o scoatem la suprafata, sa poata respira aerul unui nou inceput. Pentru noi, dar mai ales pentru copiii nostri. Am coborat in ziua de Paste de la schi, incheind un sezon de mai bine de patru luni, trecand prin sufletul unui curcubeu. Abia acum, stand la poalele muntilor, la asfintit, am inteles un vers auzit in copilarie: "Lumineze-ne zapada!"