50.000 de elevi pierduţi într-un an

Abandonul şcolar reprezintă în România o gravă problemă, iar aceasta s-a accentuat în ultimii ani în ciuda măsurilor luate pentru combaterea fenomenului. Copiii şi tinerii care provin din medii dezavantajate socio-economic, cei din mediul rural (în special băieţii din grupa 11-14 ani), cei de etnie romă şi cei care au nevoi speciale de educaţie reprezintă categoriile cu cel mai ridicat grad de risc. Efectele acestui fenomen se fac deja simţite pe piaţa muncii unde forţa de muncă bine pregătită este din ce în ce mai greu de găsit, spulberând astfel unul din avantajele României în ochii investitorilor străini.

Pe fondul crizei economice profunde şi al intensificării provocărilor pe termen lung, precum globalizarea, presiunea asupra utilizării resurselor şi îmbătrânirea populaţiei, în 2010 Consiliul Europei adopta Strategia Europa 2020. Un document strategic care îşi propunea, printre altele, realizarea unei creşteri economice inteligentăe, prin investiţii mai eficiente în educaţie, cercetare şi inovare etc. Obiectivele enunţate în această strategie trebuie să ducă la atingerea unei rate de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani,  alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare şi dezvoltare,  reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii, creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani, reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale.

Indicele RPT creşte în loc să scade

În concordanţă cu obiectivele Strategiei Europa 2020 în ceea ce priveşte educaţia, România a stabilit ca obiectiv atingerea unei rate de părăsire timpurie a şcolii (RPT)  la 14,8% până în 2014, 12,8% până în 2017 şi 11,3% până în 2020. Estimările naţionale şi ale Comisiei Europene arată că atingerea ţintei naţionale de 11,3% până în 2020 va presupune eforturi semnificative (în special în mediul rural şi în rândul minorităţii rrome). Astfel, în anul 2012, proporţia tinerilor care au părăsit timpuriu şcoala era de 17,8% în România, comparativ cu media UE de 12,7%.

În România, potrivit informaţiilor Eurostat, la sfârşitul anului şcolar 2014/2015, rata părăsirii timpurii a scolii a crescut cu 1,8 procente în numai doi ani, de la 17,3% (2012/2013) la 19,1%, potrivit unui raport al Curţii de Conturi.

Rromii evită şcoala

Potrivit Raportului Alternativ Periodic, întocmit de Organizaţia Salvaţi Copiii care a fost prezentat Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului în  octombrie 2016, la Geneva, se arată că "doar 42% dintre copiii rromi (6-15 ani) au mers la grădiniţă, în comparaţie cu 87% dintre copiii de alte etnii şi care trăiesc în acelaşi mediu. Procentul copiilor cu vârsta învăţământului obligatoriu care nu merg la şcoală este de 22% în cazul copiilor rromi şi de 6% în cazul copiilor de alte etnii".

Suntem în topul abandonului şcolar

România face parte dintr-un grup de ţări care aveau în anul 2015 un nivel al indicatorului RPT cu mult peste media EU (11,0%). Astfel, abandonul timpuriu era în Spania de 20,0%, în Malta 19,8%, în România de 19,1% şi în Italia de 14,70%. Mai grav este că, spre deosebire de majoritatea celorlalte ţări europene, în România evoluţia RPT este fluctuantă, fără să înregistreze o tendinţă de reducere (în 2015 era cu 1,2% mai mare decât în 2006). În această situaţie, este greu de presupus că se poate atinge ţinta de 11,3% fixată pentru anul 2020.

50.000 de elevi pierduţi într-un an

Potrivit Rapoartelor privind starea învăţământului preuniversitar din România, întocmite de către Ministerul Educaţiei, în ultimii şase ani efectivele de elevi cuprinse în sistemul românesc de învăţământ preuniversitar au fost în scădere de la un an la altul. Această stare de fapt este şi un efect direct al evoluţiilor demografice. Astfel, conform estimărilor realizate de INS, rata brută a natalităţii a scăzut în ultimii ani, situându-se sub nivelul valorii indicatorului la nivel UE (în 2013, 9,3% în România şi 10,2% în UE). Efectivele de elevi au scăzut de la un an şcolar la altul cu 14.000 - 72 .000 elevi/an. În anul şcolar 2014/2015, sistemul preuniversitar de învăţământ românesc a cuprins 3.164.500 elevi, în scădere cu 50.000 faţă de anul anterior.

În învăţământul liceal s-a identificat cea mai accentuată tendinţă de scădere a efectivelor de elevi faţă de anul anterior: la nivelul anului şcolar 2014/2015, erau înscrişi 726.400 elevi, cu aproape 48.000 mai puţin faţă de anul anterior.

Evoluţia efectivelor de elevi din învăţământul preuniversitar  pag.31

Autorităţile de la Bucureşti nu au găsit până acum răspunsurile adecvate cu care să contracareze abandonul şcolar