Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei mai mulți părinți care au refuzat să semneze, în ultimii ani, contractul educațional al școlii au invocat intruziunea sistemului de educație în viața privată, mai ales în legătură cu folosirea datelor personale ale elevului. Prin felul în care a fost redactat noul act normativ care introduce obligativitatea semnării acestui document între părinte și școală, se elimină mai ales această posibilitate a familiei elevului de a refuza să pună la dispoziția școlii datele personale ale elevului și să dea voie sistemului de educație să le folosească. Iar pentru a se asigura că Ordinul de ministru va fi respectat, Ministerul Educației a introdus sancțiuni în cazul nerespectării lui: amenzi pentru părinții și directorii de școală care refuză să semneze contractul educațional, între 1.000 și 5.000 de lei sau muncă în folosul comunității, conform ROFUIP 2024.
Printre obligațiile pe care trebuie să și le asume părinții elevilor din școlile românești se numără participarea la ședințele cu părinții și asigurarea unei ținute decente a elevilor.
La ședințe pot participa și online, nu doar fizic. Dar li se impune și ceva care încalcă, practic, drepturile omului, anume să-și dea acordul cu privire la prelucrarea datelor personale. Conform normelor europene, acest acord intră în categoria drepturilor, nu a obligațiilor.
Prevederi care încalcă drepturile omului
În privința hainelor purtate de elevi la școală, intervine o problemă legată de posibilitățile reale ale părinților din mediile defavorizate de a le asigura aceste ținute „decente” copiilor lor. Deși școala este definită ca fiind obligatorie și gratuită, până în clasa a X-a, se introduce prin Regulament obligația părintelui de a asigura ținuta elevului, fără a se defini măcar în ce constă „decența” hainelor.
Dacă ar fi vorba despre uniforme oferite gratuit de stat, părintele ar avea doar obligația de a-și determina copilul să poarte uniforma respectivă la școală, dar prin această formulare și în lipsa uniformelor gratuite, părintele devine, practic, obligat să cumpere un anumit tip de îmbrăcăminte - ceea ce încalcă, de fapt, atât prevederile Legii învățământului preuniversitar privind gratuitatea educației, cât și drepturile omului.
Există un proiect de lege care ar putea fi votat în Parlament, pentru a fi introduse uniforme școlare, asigurate gratuit de stat, dar noul Regulament intră în vigoare de astăzi, pe când legea ar putea fi aplicabilă abia din anul școlar următor, dacă se va vota și va fi promulgată de președintele României. Până atunci, impunerea acestei obligații, prin semnarea contractului cu școala, poate duce la abuzuri asupra elevilor, nu din cauza unor ținute indecente la școală, ci pentru haine care ar putea fi considerate necorespunzătoare de către cei care fac evaluarea, în afara oricărui set de reguli clare. De exemplu, copiii din familii foarte sărace, care poartă haine uzate, ar putea fi sancționați, împreună cu părinții lor, pentru că nu au bani să-și cumpere „ținute decente” - ceea ce devine o gravă încălcare a drepturilor omului, iar textul Regulamentului nu face departajarea între o astfel de situație și cea pe care o definește vag drept „ținută decentă”.
Citește pe Antena3.ro
Măsuri absurde din punct de vedere juridic
Prevederile apar în articolul 172 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ, fiind contravenții. Astfel apare și prima absurditate din punct de vedere juridic, pentru că un regulament de funcționare aduce modificări la Codul civil, introducând o nouă contravenție, cu sancțiunile aferente.
A doua absurditate este că pe lângă amenda care oricum are un cuantum uriaș, raportat la gravitatea faptei și la nivelul salariului minim pe economie din România, se adaugă o măsură specifică doar Codului penal - munca în folosul comunității. Nu se specifică nici cum se va proceda în cazul părinților care sunt în situația de a nu putea să semneze, din varii motive - începând cu absența din țară, până la dizabilități sau analfabetism. De exemplu, un părinte care nu înțelege textul contractului, fiind analfabet, va fi obligat să semneze acel contract, fără a se specifica cine îi pune la dispoziție asistență juridică, în mediile defavorizate.
Contravenția se constată de către persoanele care au atribuții de control din cadrul DJIP/DMBIP sau al Ministerului Educației, „în urma sesizării formulate de consiliul de administrație al unității de învățământ sau de către beneficiarii primari ori părinții/reprezentanții legali ai acestora”.
Crește riscul de abandon școlar
Părinții mai trebuie să-și asume și înlocuirea sau plata contravalorii oricărui bun stricat de elev, conform contractului educațional 2024: „părintele răspunde material pentru distrugerile bunurilor unității de învățământ, cauzate de beneficiarul primar, prin înlocuirea bunurilor distruse cu altele de același tip și aceeași valoare sau prin plata contravalorii actualizate a acestora”.
Din acest punct de vedere, prin amenințarea cu o eventuală răspundere pentru bunuri cu valori foarte mari, s-ar putea ajunge și la un abandon școlar fără precedent, în mediile defavorizate, unde profesorii și directorii de școli încă se roagă de părinții copiilor să-i lase să învețe. ONG-urile oferă ajutoare în bani, rechizite, haine etc. Dacă părinții acestor elevi vor fi puși să și plătească pentru eventuale distrugeri, primul efect garantat al acestei măsuri va fi retragerea de la școală a elevilor aflați în risc de sărăcie.
Nici măcar nu s-a luat în calcul un sistem de asigurare a bunurilor, pentru cazurile în care acestea ar putea fi distruse, din greșeală, de elevi. Chiar la sfârșitul lunii august, un vas vechi de peste 3.500 de ani și de o valoare inestimabilă a fost distrus de un băiețel de patru ani într-un muzeu din Israel. În acest caz, părinții copilului nu vor plăti paguba care se ridică la milioane de euro, iar astfel de întâmplări pot avea loc oricând, dacă este vorba despre copii neatenți, care nici măcar nu înțeleg gravitatea situației sau importanța obiectelor.
Astfel de întâmplări pot avea loc și în mediul școlar, nu cu bunuri de valoarea acelui obiect de muzeu, ci cu aparatură electronică foarte scumpă, piese de mobilier, pereți, uși, geamuri etc. Fără a fi asigurate, aceste bunuri ar putea fi plătite de părinți, dacă elevii le distrug fie cu intenție, fie fără. Fiind constrânși prin contractul semnat obligatoriu cu școala să plătească orice bun stricat de copii, părinții afectați de sărăcie ar putea opta mai degrabă pentru a nu-i mai trimite la școală.
Pentru cazul în care una dintre părți nu își poate respecta obligațiile prevăzute în contract, se poate invoca forța majoră, dar există o condiție: partea care invocă forța majoră este obligată să notifice celeilalte părți, în termen de 5 zile, producerea evenimentului și să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecințelor lui.
ROFUIP - Articolul 172 prevede:
(1) Următoarele fapte constituie contravenții, în măsura în care nu constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: a) refuzul semnării contractului educațional de către părinte sau reprezentantul legal se sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei; b) refuzul semnării contractului educațional de către directorul unității de învățământ se sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei, sau cu prestarea unei activități în folosul comunității.
(2) Contravențiile prevăzute la punctul 1) lit. a) și b) sunt sesizate de directorul, consiliul de administrație al unității de învățământ sau de către beneficiarii primari ori părinții/reprezentanții legali ai acestora.
(3) Aplicarea sancțiunilor se realizează în conformitate cu prevederile art. 148, alin. (2)-(4) din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare. Art 148, alin. (2) Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. a) se fac de către persoanele împuternicite de primar în acest scop. (3) Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. b) se fac de către persoanele care au atribuții de control din cadrul DJIP/DMBIP sau al Ministerului Educației, în urma sesizării formulate de consiliul de administrație al unității de învățământ sau de către beneficiarii primari ori părinții/reprezentanții legali ai acestora.
