Acum sîntem în familie

EXEMPLU ● Tarja Halonen, preşedintele Finlandei, ne arată calea spre succes
Finlanda, o ţară conservatoare, care n-a cunoscut nici stăpînirea sovietică, nici regimul comunist, se arată gata oricînd să ne dea o mînă de ajutor, ca uneia dintre cele mai apropiate rude din Uniunea Europeană.

EXEMPLU ● Tarja Halonen, preşedintele Finlandei, ne arată calea spre succes
Finlanda, o ţară conservatoare, care n-a cunoscut nici stăpînirea sovietică, nici regimul comunist, se arată gata oricînd să ne dea o mînă de ajutor, ca uneia dintre cele mai apropiate rude din Uniunea Europeană.

Tarja Halonen, prima femeie-preşedinte din istoria acestei ţări, ne-a invitat la ea "acasă‘‘, la palatul prezidenţial din Helsinki, pentru a ne convinge că noi şi finlandezii avem multe în comun şi că Finlanda poate fi un foarte bun exemplu pentru România.

• Jurnalul Naţional: Finlanda e în Uniunea Europeană, are parteneriate cu NATO, dar nu e în NATO. Dacă într-o zi ar adera la Alianţă, asta nu ar irita Rusia?

Tarja Halonen: Relaţia Finlandei cu Rusia pot să spun că este la ora actuală cea mai bună din istorie (...)  E o relaţie pragmatică şi avem o bună cooperare. Sîntem consideraţi unii dintre cei mai importanţi parteneri comerciali ai Rusiei. Am colaborat bine cu preşedintele Putin, iar cu Medvedev m-am întîlnit de trei ori cînd era viceprim-ministru şi încă o dată, după ce a devenit preşedinte. Spre deosebire de Putin, Medvedev mi se pare un european tipic. Cred că vom avea o colaborare foarte bună. Am fost sub suedezi, Rusia a fost mult timp "stăpînul nostru‘‘, dar nu am ajuns niciodată o ţară sovietică sau comunistă. Ştiu care au fost reacţiile Rusiei faţă de Estonia sau Letonia, de pildă. Avem nevoie de UE, dar nu şi de NATO, pentru că avem o istorie şi o experienţă diferite faţă de alţii. Fostele ţări comuniste din Europa au făcut repede o înţelegere cu NATO, noi nu. Sîntem independenţi, moderni, pragmatici, ne-am construit propria noastră securitate şi am învăţat cum să ne apărăm singuri. Cooperăm mult cu NATO, dar nu facem parte din această familie.  Sigur, dacă situaţia în lume sau în ţara noastră s-ar schimba şi ar fi nevoie să intrăm în NATO, ne-am depune candidatura. Oricum, toţi ne-au spus că am fi unul dintre cei mai buni candidaţi.

Consens

Cît despre România, de la bun început am fost de părere că ţara dumneavoastră nu era într-o poziţie bună pentru a fi invitată să adere la UE şi a fost bine că perioada de pregătire a durat mai mult (...) Dar, după aderare, urmează procesul de integrare, care cere mult efort. Procesul seamănă cu o căsătorie, cînd viitorii soţi îşi fac tot felul de promisiuni, dar după nuntă uită multe dintre ele. Mai aveţi multe de făcut, dar acum beneficiul cel mai mare e acela că sîntem "în familie", iar monitorizarea UE este binevenită pentru România şi trebuie să o luaţi în serios. Finlanda poate fi modelul-geamăn pentru România. Finlanda era cea mai săracă dintre ţările nordice, dar pas cu pas şi-a construit o economie puternică de piaţă (...) care poate face faţă efectelor globalizării. Cu toţii depindem de globalizare, iar Finlanda îi poate împărtăşi României multe din experienţa sa, dar trebuie ştiut că nu economia de piaţă garantează viitorul generaţiilor, ci societatea, iar pentru asta e nevoie de consens.

• Ce ne puteţi spune despre experienţa dumneavoastră în calitate de prima femeie preşedinte al acestei ţări?

E destul de greu... Aş putea să spun simplu: "Nu ştiu, sînt doar o femeie"... Dar femeile mai trebuie să depăşească multe obstacole. Oricum, am avut o carieră foarte interesantă. Am fost avocat, am intrat în Parlament, am devenit prima femeie care a deţinut funcţiile de ministru al Afacerilor Sociale şi al Sănătăţii, al Justiţiei şi al Afacerilor Externe. Din 2000 sînt preşedintele ţării, fiind realeasă în 2006. E greu să fii femeie preşedinte într-o epocă a bărbaţilor, dar mai sînt femei politicieni de vîrf, chiar şefi de stat în lume. Trebuie să munceşti mult, din greu şi să ai susţinerea publicului (...) iar eu am avut-o.

Memorabile

Dintre cele mai dragi amintiri, Tarja Halonen pune înainte de toate momentul cînd a devenit mamă, în 1978, şi o hrănea la piept pe fiica ei, Anna, pentru că fusese aleasă imediat după aceea şi în Parlament. Alt moment de referinţă pentru Halonen este cel în care a devenit prima femeie preşedinte din istoria ţării. A adăugat un episod amuzant din culisele politicii, cînd a vizitat o şcoală, unde copiii, în special fetiţele, au primit-o cu entuziasm, iar cînd a întrebat un băiat ce-ar alege între o carieră de profesor sau una de preşedinte, micuţul i-a răspuns cu inocenţă "Profesor! Preşedinte n-am cum, pentru că sînt... băiat...‘‘