Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe internet, criticii și adversarii liderului de la Kremlin exultă deja, după înlăturarea dictatorului sirian.
„Un dictator și aliat al lui Putin, mai puțin!”, a scris, pe platforma X, Ilia Iașin, activist marcant al Opoziției ruse, postând o fotografie cu un portret al lui Assad în flăcări.
„Putin l-a aruncat pe Assad sub autobuz pentru a-și prelungi războiul în Ucraina. Resursele sale sunt limitate, iar el nu este atât de puternic pe cât pretinde”, a comentat, la rândul său, fostul ministru ucrainean de Externe Dmitro Kuleba.
Lecțiile istoriei
Fuga lui Assad trasează paralele istorice izbitoare.
Dictatorul de la Damasc se alătură acum în exil unui fost președinte ucrainean, Viktor Ianukovici, care și-a părăsit țara, refugiindu-se în Rusia, în 2014, după săptămâni de proteste de stradă, ce au culminat cu o represiune sângeroasă.
Sirienii se plimbă acum prin palatul prezidențial abandonat din Damasc, la fel cum ucrainenii au vizitat nestingheriți domeniul din Mezhihiria, moșia somptuoasă ocupată cândva de Ianukovici, transformată între timp în „Muzeul Corupției”.
Ianukovici nu s-a mai întors în Ucraina de la înlăturarea sa, chiar dacă Rusia controlează acum mai mult de 20% din teritoriul ucrainean, în urma invaziei lansate în țara vecină, în februarie 2022.
Citește pe Antena3.ro
Tot prin prisma paralelor istorice, spre deosebire de Assad, ale cărui forțe au predat Damascul fără luptă, actualul președinte ucrainean, Volodimir Zelenski, a rezistat, în timp ce trupele ruse se apropiau de Kiev.
În schimb, președintele afgan, Așraf Ghani, susținut, la rândul său, de Statele Unite, a ezitat să facă același lucru și Afganistanul a căzut în mâinile talibanilor, în 2021.
Palma ucraineană
Fuga lui Assad din Siria reprezintă mult mai mult decât un simplu moment în care ucrainenii s-au bucurat de un eșec simbolic al lui Putin.
Regimul sirian s-a prăbușit chiar atunci când Zelenski se afla în Franța pentru a se întâlni cu președintele francez, Emmanuel Macron, și cu președintele ales al SUA, Donald Trump, înainte de ceremonia de redeschidere a Catedralei Notre Dame, acolo unde liderul ucrainean a fost ovaționat în picioare.
În prezent, Ucraina se pregătește pentru ce e mai rău, după victoria obținută de Trump la Casa Albă, pe fondul unei îngrijorări generale asupra perspectivei ca noua administrație de la Washington să retragă sprijinul militar acordat Kievului.
Implozia regimului lui Assad ar putea slăbi însă poziția lui Putin în negocierile asupra încetării războiului din Ucraina, în special dacă amenințările liderului rus din ultimele săptămâni în privința escaladării nucleare sunt percepute ca fiind vorbe goale.
În timp ce insurgenții rebeli se apropiau de Damasc, Trump însuși a făcut aluzie la reducerea opțiunilor strategice pentru Kremlinul. „Pentru că este atât de implicată în Ucraina și a pierdut acolo peste 600.000 de soldați, Rusia pare incapabilă să oprească acest marș prin Siria, o țară pe care a protejat-o ani de zile!”, a remarcat el.
Înfrângere geostrategică
Prăbușirea regimului Assad constituie însă și o pierdere militară foarte reală pentru Putin. În timpul ofensivei rebelilor, a apărut o înregistrare video care arată dărâmarea unui monument închinat lui Assad în Tartus, pe coasta mediteraneană a Siriei, acolo unde Moscova a păstrat o bază navală încă din timpul Războiului Rece.
Rusia a contat, de asemenea, pe baza sa aeriană de la Hmeimim, din provincia siriană Latakia, ca un centru de proiecție a puterii sale în Orientul Mijlociu.
Într-o vizită la Hmeimim, în 2017, Putin a promis că ambele baze vor „continua să funcționeze în mod permanent”. El a avertizat că, dacă „teroriștii” - adică opozanții lui Assad - „își vor ridica din nou capetele, vom lansa lovituri fără precedent, cum nu au mai văzut”.
Atunci când Putin a intervenit direct în Siria, în urmă cu aproape un deceniu, trimițându-și forțele aeriene și mercenarii pentru a sprijini forțele lui Assad, în colaborare cu Iranul, strategia sa a avut efecte impresionante.
El a câștigat timp pentru Assad, a adus sub controlul regimului de la Damasc mai mult teritoriu și, implicit, a obținut aura unui actor determinant în politica regională și globală.
După ce fusese evitat la summitul G20 din 2014, în urma anexării peninsulei Crimeea de la Ucraina și a încurajării separatismului în regiunea ucraineană Donbas, Putin a devenit peste noapte, un an mai târziu, liderul cu care trebuia negociat.
Prin intensificarea sprijinului pentru Assad, liderul de la Kremlin s-a transformat într-un mare strateg, cel puțin la nivelul războiului geopolitic al percepțiilor.
Promisiunile de sprijin ale lui Putin pentru Assad din urmă cu un deceniu par acum vorbe goale. Cu toate acestea, în pofida înlăturării aliatului său de la Damasc, ar putea fi încă prea devreme ca Putin să nu mai fie considerat un adversar redutabil.
Fără compromis?
Astfel, înfrângerea lui Assad ar putea înăspri poziția de negociere a lui Putin privind Ucraina. Pe fondul apelurilor tot mai insistente ale lui Trump către Kremlin, în vederea încetării războiului din Ucraina, președintele rus s-ar putea dovedi intransigent în privința condițiilor sale de pace, pretinzând că acum depinde doar de Occident și de Ucraina să își schimbe poziția
„Prăbușirea lui Assad l-a zdruncinat și pe Putin, făcându-l mai puțin dispus să dea dovadă de flexibilitate cu Ucraina. Războiul din Ucraina l-a costat, într-o oarecare măsură, Siria, ceea ce îi întărește refuzul de a face compromisuri”, susținea recent, pe platforma X, Tatiana Stanovaia, expertă în politicile Kremlinului.
Aflat de mult timp într-un război cu Occidentul și cu mandat internațional de urmărire pe numele lui pentru presupuse crime de război în Ucraina, Putin ar putea fi acum mult mai greu de convins să accepte un compromis, mai ales după răsturnarea protejatului său de la Damasc.
