Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poliţia secretă, această “parte întunecată” a regimului condus de Hosni Mubarak, este “revelaţia” de care au parte, zilele acestea, jurnaliştii străini trimişi să relateze despre evenimentele din Egipt. Aceste structuri secrete de securitate se află şi în spatele cazurilor de jurnalişti reţinuţi, intimidaţi, agresaţi, bătuţi de-a dreptul sau interogaţi, este concluzia unei analize publicate de BBC, pe pagina online.
Fie că lucrează pentru CNN sau Antena 1, fie că sunt români, polonezi, britanici sau de alte naţionalităţi, jurnaliştii par să fi devenit ţinte vii pe străzile din Cairo. “«Bine-aţi venit în lumea noastră!», ar fi replica opozanţilor regimului”, scrie BBC. “Pentru că, fie că e vorba despre poliţia secretă «oficială», fie că e vorba despre spionii lui Mubarak sau despre oameni de rând angajaţi special pentru astfel de acte de violenţă, aceste instrumente ale puterii au servit mereu drept metodă de intimidare la adresa adversarilor politici, dar şi la adresa celor care îşi permit să vorbească despre drepturile omului şi despre felul în care acestea sunt încălcate în Egipt”, se arată în comentariu.
“Măsurile represive şi abuzurile puterii părăsesc camerele de tortură şi ies în stradă”, este de părere directorul ONG-ului Human Rights Watch (HRW). În proaspăt-publicatul raport privind drepturile omului, HRW acuză Poliţia egipteană (inclusiv Poliţia secretă) că torturează sistematic prizonierii atât pentru a obţine mărturisiri, cât şi ca metodă de a-i pedepsi şi a-i învăţa minte. Desigur, această tactică nu se regăseşte doar în Egipt. Din Maroc până în Iran, guvernele din regiune au făcut din tortură o armă politică.
“În cazul Egiptului, e important să privim înapoi, către momentul în care Mubarak a preluat puterea, pentru a-i înţelege tactica şi măsurile brutale la care recurge. În 1981, pe când era vicepreşedinte, s-a aflat la câţiva paşi de locul unde preşedintele Anwar Sadat a fost asasinat de islamişti. Nu a fost creditat cu şanse să rămână în fruntea statului mai mult de un an. Numai că Mubarak şi-a petrecut acest prim an urmărindu-i şi-n gaură de şarpe pe cei aflaţi în spatele complotului de asasinare a lui Sadat, folosindu-şi Poliţia secretă pentru a-i captura. De frică, mulţi au părăsit Egiptul, alegând drept destinaţie Afganistanul sau Pakistanul. La sfârşitul anilor '90, regimul lui Mubarak s-a confruntat cu o puternică insurgenţă islamică şi a reuşit să îi pună capăt. Numeroşi poliţişti, dar şi aproape 60 de turişi străini au murit în violenţele de atunci. În mintea actualului preşedinte, insurgenţii ar putea lua din nou avânt dacă aparatul de stat nu menţine «ordinea». Zeci de ani, diplomaţii străini au admirat discret regimul de la Cairo şi au preferat să-l aibă drept partener de dialog acest autocrat în loc să vadă Egiptul luând-o pe urmele Iranului sau pe ale Algeriei. Săptămâna aceasta, sub lupa comunităţii internaţionale, Poliţia secretă egipteană s-a întrecut pe sine, metodele sale de intimidare scoţând în evidenţă acea parte întunecată şi inacceptabilă a «stabilităţii» egiptene. Guvernelor occidentale le va fi de-acum imposibil să n-o observe”.
Citește pe Antena3.ro
