Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Facţiunile militante islamiste se luptă între ele pentru controlul Afganistanului din 2015, relatează The Independent, care a prezentat o analiză a relaţiei dintre cele două grupări.
Atât talibanii, cât şi Isis sunt grupări extremiste islamiste sunnite care caută să formeze state autoritare în baza legii Șaria stricte şi care sunt pregătite să recurgă la violenţă pentru a-şi atinge scopul.
Cu toate acestea, cele două forţe sunt de fapt inamici, care s-au luptat aprig din 2015, când Isis a format Provincia Stat Islamic-Khorasan (ISKP) în Afganistan, într-un moment în care căuta pentru prima dată să îşi extindă influenţa geografică dincolo de Irak şi Siria.
Talibanii au devenit cunoscuţi pentru prima dată în 1994, în timpul războiului civil afgan, rândurile sale fiind compuse în mare parte din studenţi – de la care grupul îşi trage numele în limba pashto -, mulţi dintre aceştia fiind luptători ai rezistenţei mujahedinilor care au luptat împotriva ocupaţiei Uniunii Sovietice în anii 1980.
Mişcare islamistă fundamentalistă Deobandi, originară din zonele Pashtun din estul şi sudul Afganistanului şi din nordul Pakistanului, talibanii au fost conduşi de mollahul Mohammed Omar şi au cucerit mai întâi provincia Herat şi apoi întreaga ţară până în septembrie 1996, răsturnând regimul lui Burhanuddin Rabbani, înfiinţând Emiratul Islamic al Afganistanului şi transformând Kandaharul în capitală.
Regimul său tiranic, marcat de masacrarea opozanţilor, de refuzul furnizării de alimente de către ONU cetăţenilor înfometaţi şi de opresiunea femeilor, a fost curmat brusc de forţele coaliţiei conduse de SUA în decembrie 2001, ca represalii la atacul terorist devastator al-Qaeda al lui Osama Bin Laden asupra World Trade Center din New York, care a ucis 2.996 de persoane şi a provocat 25.000 de răniţi.
De atunci, luptătorii talibani s-au regrupat sub forma unei insurgenţe şi au continuat să lupte pentru a recuceri Afganistanul de la forţele americane de menţinere a păcii.
Între timp, Isis a fost înfiinţată de jihadistul iordanian Abu Musab al-Zarqawi în 1999, înainte de a deveni o figură proeminentă la nivel mondial atunci când a alungat forţele irakiene din oraşe cheie din vestul ţării în 2014 – după ce s-a autoproclamat un califat mondial – şi a cucerit ulterior zone întinse din estul Siriei, înainte de a capitula în cele din urmă la Mosul şi Raqqa în 2017, la intervenţia forţelor internaţionale.
Aceasta a înfiinţat ISKP în provincia Nangarhar din estul Afganistanului în ianuarie 2015, recrutând în mod activ dezertori din rândul talibanilor, în special pe cei care erau nemulţumiţi de lipsa de succes a propriilor lideri pe câmpul de luptă.
Cum au interacţionat cele două facţiuni?
Formarea ISKP l-a determinat pe liderul talibanilor, mollahul Akhtar Mohammad Mansour, să scrie o scrisoare omologului său din Isis, Abu Bakr al-Baghdadi, în care îi cerea să renunţe la campania de recrutare a disidenţilor şi susţinea că orice război pentru cauza lor comună din Afganistan ar trebui să se desfăşoare sub conducerea talibanilor.
Luptele au izbucnit în mod justificat între cele două tabere în iunie 2015 şi între două facţiuni separate ale talibanilor din provincia Zabul, în noiembrie, pentru a decide dacă să se alăture sau nu Isis.
Alte bătălii au izbucnit în aprilie 2017, când ISKP a capturat trei traficanţi de droguri care vindeau opiu pentru a strânge fonduri pentru talibani în provincia Jowzjan din nordul Afganistanului şi, din nou, în mai 2017, când 22 de militanţi au fost ucişi în confruntările dintre cele două părţi de-a lungul frontierei iraniene.
Talibanii au lansat o ofensivă pentru a alunga Isis din Jowzjan în vara anului următor, la care s-a alăturat şi Mişcarea Islamică din Uzbekistan, în timp ce până la 7.000 de persoane au fost strămutate din casele lor.
Conflictul din luna iulie a acelui an s-a încheiat cu o înfrângere semnificativă pentru ISKP, care a suferit noi eşecuri în cadrul unor încăierări în anul următor, înainte de a fi eradicată aproape în întregime de SUA şi de armata afgană la sfârşitul anului 2019, deşi Consiliul pentru Relaţii Externe estimează că există încă 2.200 de membri ai ISKP încă activi în Afganistan.
În februarie 2020, administraţia Donald Trump a semnat la Doha, în Qatar, un acord de pace controversat cu talibanii, în urma căruia grupul din urmă s-a angajat să îi ţină pe ceilalţi extremişti islamişti, inclusiv Isis, departe de ţară.
Ce importanţă are în acest moment?
Afganistanul se află din nou într-o stare de nelinişte după ce talibanii au recucerit duminică capitala Kabul, declarând din nou ţara un emirat islamic, după ce preşedintele Ashraf Ghani a abandonat palatul prezidenţial şi a fugit în Tadjikistan.
Operaţiunea a urmat rapid retragerii trupelor americane din ţară luna trecută, la ordinul preşedintelui american Joe Biden, la aproape 20 de ani după ce armata americană a alungat aceeaşi facţiune din Kabul la începutul războiului împotriva terorismului condus de George W. Bush ca răspuns la 11 septembrie 2001.
Biden şi-a exprimat hotărârea de a nu încredinţa responsabilitatea pentru menţinerea ordinii în Afganistan unui al cincilea comandant-şef după încheierea mandatului său la Casa Albă şi a avut încredere în armata afgană, în care SUA au investit aproape 1 miliard de dolari în două decenii, pentru a-i ţine la distanţă pe talibani.
„Adevărul este că am văzut că această forţă a fost incapabilă să apere ţara… şi acest lucru s-a întâmplat mai repede decât am anticipat”, a declarat duminică secretarul de stat american Anthony Blinken.
În mijlocul scenelor haotice din Kabul, în timp ce oamenii fugeau spre aeroporturi, a apărut o imagine alarmantă a 5.000 de prizonieri evadaţi care au ieşit liberi din închisoarea Pul-e-Charki de la baza aeriană Bagram, ocupată până de curând de americani, printre ei aflându-se presupuşi luptători ai Isis şi al-Qaeda.
(sursa: Mediafax)
Citește pe Antena3.ro
