Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primele trei zile, după 30 de ani de putere continuă deţinută de Hosni Mubarak, au fost un test de forţă pentru Armata egipteană, căreia i-a revenit sarcina de a instaura pacea şi liniştea pe străzile tuturor localităţilor.
Surse apropiate familiei Mubarak au declarat că preşedintele ţinea cu dinţii de putere la insistenţele fiului şi succesorului său, Gamal. Potrivit unor apropiaţi ai familiei prezidenţiale, citaţi de Reuters şi preluaţi de Agerpres, Mubarak era genul de om care nu putea sau nu dorea să înţeleagă că doar plecarea lui imediată ar fi salvat ţara de haosul generat de protestele care au început la 25 ianuarie. Un înalt responsabil guvernamental a declarat că Mubarak nu mai dispunea de maşinăria politică ce i-ar fi putut da un sfat serios asupra a ceea ce se întâmpla în ţară. "El nu privea mai departe de ceea ce îi spunea Gamal, era izolat politic", a declarat responsabilul sub protecţia anonimatului.
În timp ce mulţimea cerea în stradă, timp de aproape trei săptămâni, demisia preşedintelui, Armata devenea din ce în ce în ce mai nerăbdătoare după eşecurile lui Mubarak şi Omar Suleiman (vicepreşedintele Egiptului – n.n.) de a pune capăt protestelor. Cu o zi înainte de anunţul demisiei, tulburările din stradă erau scăpate de sub control – se organizaseră demonstranţii, greve şi luptă de stradă în aproape toată ţara, în timp ce în sânul Guvernului "competiţia" între miniştri se înteţise. Unii miniştri şi-ar fi dorit ca preşedintele să fie informat în legătură cu ceea ce se întâmpla pe străzi, în timp ce alţii susţineau că Mubarak nu ar fi trebuit deranjat în legătură cu efectele protestelor de stradă.
Şi joi, şi vineri, discursul lui Mubarak a trădat ceea ce mulţi egipteni suspectau de ani buni: preşedintele nu mai avea contact cu poporul. El "a încercat să gestioneze criza în cadrul structurilor şi normelor existente. Era în mod clar prea târziu. Ofertele elementare de reformă de asemenea erau în mod clar insuficiente", a declarat o sursă pentru AP.
Vineri, militarii le-au permis protestatarilor să se adune în faţa palatului prezidenţial al lui Mubarak dintr-o suburbie a Capitalei. Din clădire lipsea familia prezidenţială - care fusese mutată la un palat din staţiunea Sharm el-Sheikh (Marea Roşie) şi care, potrivit unor surse, s-ar afla în continuare în această locaţie. În aceeaşi zi, Armata le-a permis manifestanţilor să asedieze sediul televiziunii şi radioului de stat. Un insert de 49 de secunde anunţa, prin vocea vicepreşedintelui Omar Suleiman, demisia lui Hosni Mubarak. În 49 de secunde, istoria Egiptului s-a schimbat pentru totdeauna. Au urmat două zile în care protestatarii din Piaţa Tahrir din Cairo au încercat să-şi reia viaţa de până deunăzi. Circulaţia a fost reluată duminică dimineaţă în Piaţa Libertăţii, deşi zona era în continuare "ocupată" de câteva sute de manifestanţi, mulţi dintre ei întinşi pe pături sau în corturi.
Cu o zi mai-nainte, Armata a promis "o tranziţie paşnică" spre "o putere civilă aleasă". E o sarcină colosală acordată Consiliului Suprem al Forţelor Armate, scrie AFP, citată de Mediafax. Acest Consiliu, condus de ministrul Apărării, Mohamed Hussein Tantaui, a apărut vineri în faţa Palatului prezidenţial la Heliopolis, lângă Cairo, pentru a saluta mulţimea. Toată ziua de vineri, Armata a declarat că va fi garantul "unor alegeri libere şi transparente", a asigurat că va anula starea de urgenţă impusă de Mubarak şi a promis "o tranziţie paşnică a puterii pentru a se ajunge la o societate democratică liberă, la care aspiră fiii poporului". Cum va face toate acestea? Nu se ştie încă, deoarece Armata nu a precizat ce măsuri concrete va lua pentru a reforma un sistem a cărui coloană vertebrală o reprezintă. Armata nu a precizat nici dacă va continua dialogul început recent de regimul lui Mubarak cu puternica mişcare Fraţii Musulmani.
Există însă câteva lucruri clare. În primul rând, Armata moşteneşte o ţară cu o economie grav afectată de 18 zile de criză, părăsită de turişti, o ţară cu Bursa închisă şi investitori străini extrem de precauţi.
În al doilea rând, câţiva foşti demnitari au interdicţie de a părăsi ţara, iar procurorul general a dispus inclusiv blocarea bunurilor şi conturilor acestora. În acelaşi timp, Elveţia a anunţat că toate bunurile pe care familia Mubarak şi anturajul său le deţin în Confederaţie sunt blocate.
În al treilea rând, Guvernul, care a fost numit de Mubarak cu câteva zile înainte de a demisiona, va rămâne în funcţie pentru a asigura gestionarea afacerilor curente, "până când un nou Guvern va fi format". De altfel, Executivul s-a reunit ieri pentru prima dată după plecarea lui Mubarak.
Pe de altă parte, în unele cercuri, mareşalul Mohamed Hussein Tantaui, ministrul Apărării (din 1991 până în prezent), este considerat un pilon al aparatului politico-militar din Egipt. Armata pe care o conduce primeşte un ajutor considerabil din partea SUA, în urma acordurilor de pace cu Israelul din 1979. Washingtonul îi acordă în prezent asistenţă în valoare de 1,3 miliarde de dolari pe an. În plus, Armata a anunţat ieri dizolvarea Parlamentului şi suspendarea Constituţiei, precizând că perioada de tranziţie politică va dura şase luni.
Citește pe Antena3.ro
Occidentul a salutat la sfârşitul săptămânii trecute schimbările petrecute vineri în Egipt, dar a preferat să nu comenteze prea devreme pe marginea situaţiei actuale din această ţară. Pe de altă parte, presa internaţională a observat o tentativă de escaladare a violenţelor în Yemen şi Algeria, două dintre ţările despre care analiştii spun că sunt în pragul unei crize similare cu cele din Egipt. O femeie a fost rănită ieri la Sanaa (Yemen) de forţele de ordine, în timpul unor proteste desfăşurate pe străzile oraşului. Mii de tineri yemeniţi au manifestat sâmbătă în centrul capitalei Yemenului, cerând plecarea preşedintelui Ali Abdallah Saleh, la o zi după demisia omologului său egiptean, Hosni Mubarak. În Iran, Opoziţia a cerut populaţiei să participe la un miting paşnic de solidaritate cu protestatarii tunisieni şi egipteni.
Egiptenii l-au alungat de la putere pe Hosni Mubarak, iar acum se află în faţa unei situaţii la care nu au răspuns: ce vor face în viitor. Un studiu realizat de Freedom House în 2005 şi citat de Agerpres arăta că "de multe ori tranziţiile de la un regim autoritar nu duc la libertate". În cazul Egiptului, euforia ar putea să dureze puţin, locul ei urmând să fie luat de provocarea de a construi o societate corectă şi democratică şi de a răspunde aşteptărilor protestatarilor. Potrivit studiului, şansele construirii unei democraţii stabile sunt slăbite dacă Opoziţia ajunge la o înţelegere cu forţele de securitate în vederea răsturnării conducătorului, aşa cum unii bănuiesc că s-a întâmplat în Egipt. De exemplu, în Serbia anilor 2000, demonstranţii le-au promis forţelor de securitate că nu le vor cere socoteală pentru acţiunile lor din trecut dacă acceptă să contribuie la înlăturarea preşedintelui Slobodan Miloşevici. Acest acord a afectat negativ tranziţia democratică din Serbia, care a avansat totuşi mult în direcţia cea bună, a declarat un fost oficial în cadrul Departamentului american de Stat.
Egiptul, ca Serbia?
Egiptenii l-au alungat de la putere pe Hosni Mubarak, iar acum se află în faţa unei situaţii la care nu au răspuns: ce vor face în viitor. Un studiu realizat de Freedom House în 2005 şi citat de Agerpres arăta că "de multe ori tranziţiile de la un regim autoritar nu duc la libertate". În cazul Egiptului, euforia ar putea să dureze puţin, locul ei urmând să fie luat de provocarea de a construi o societate corectă şi democratică şi de a răspunde aşteptărilor protestatarilor. Potrivit studiului, şansele construirii unei democraţii stabile sunt slăbite dacă Opoziţia ajunge la o înţelegere cu forţele de securitate în vederea răsturnării conducătorului, aşa cum unii bănuiesc că s-a întâmplat în Egipt. De exemplu, în Serbia anilor 2000, demonstranţii le-au promis forţelor de securitate că nu le vor cere socoteală pentru acţiunile lor din trecut dacă acceptă să contribuie la înlăturarea preşedintelui Slobodan Miloşevici. Acest acord a afectat negativ tranziţia democratică din Serbia, care a avansat totuşi mult în direcţia cea bună, a declarat un fost oficial în cadrul Departamentului american de Stat.
