Cipru, o insulă UE, împărţită inegal de "o vamă verde"

Corespondenta din Nicosia
Paradoxul cipriot – doua economii cu o prapastie uriasa intre ele – a depasit de mult granitele insulei mediteraneene, impartite intre comunitatea turca din Nord, care traieste in izolare economica si comerciala, si cea greaca, din Sud, care nu cunoaste nici o restrictie in acest sens, desi Ciprul in intregime este, din 2004, membru al Uniunii Europene. Se pare insa ca trecutul sangeros, zbuciu­mat, al celor doua comunitati din aceasta insula se afla la baza lipsei de progres, chiar si prin mediere internationala, in reconciliere si normalizarea relatiilor intre cele doua populatii din insula. La ora actuala, in timp ce Sudul se bucura de o economie prospera, deschisa si de relatii comerciale internationale, Nordul are o economie intrainsulara, reglementata firav printr-o asa-numita "linie verde" (Greenline Regulation), aceasta fiind una dintre putinele reglementari legale asupra carora cele doua parti au facut unele progrese, in sensul ca sunt permise schimburile comerciale intre Nord si Sud, numai cu conditia ca marfurile "exportate" din Nord sa fie "autohtone" (made in Corth Cyprus).

Republica Turca a Ciprului de Nord, conform denumirii oficiale a partii turco-cipriote, este la ora actuala ca o "inchisoare deschisa", dupa cum s-a exprimat presedintele Camerei de Comert, Gunay Cerkez, din republica nerecunoscuta politic decat de Turcia, la intalnirea cu ziaristii straini prilejuita de a 28-a aniversare a Republicii. "Noi (turcii ciprioti – n.r.) avem nevoie de comert (liber – n.r.), nu de ajutoare!", a continuat Cerkez, referindu-se indirect la schimburile intrainsulare si la ajutorul din partea Turciei. Detaliind acest aspect, seful Camerei de Comert a precizat ca este absolut necesara o Lege a comertului direct. Aceasta ar contribui in primul rand la procesul de unificare a Ciprului si in nici un caz nu ar duce la o recunoastere automata a Ciprului de Nord, asa cum sustin grecii ciprioti. Din contra, o asemenea lege ar reduce diferentele uriase dintre cele doua economii din insula, iar o economie prospera a Nordului ar motiva in final ambele parti sa gaseasca impreuna o solutie convenabila la conflictul ce dureaza de decenii, i-ar apropia pe turcii ciprioti de UE, le-ar permite comerciantilor si producatorilor din Nord sa-si vanda produsele in celelalte tari membre ale UE folosind porturile si aeroporturile din Sud. Pe de alta parte, economia turco-cipriota, nefiind bazata pe industrie, ci pe servicii, turism, educatie si un comert intrainsular, si acesta limitat la produse "autohtone", este de la sine inteles ca, fara o lege a comertului liber, schimburile comerciale au un volum redus, media schimburilor la "linia verde" fiind de aproximativ 350.000 de euro pe luna, potrivit statisticilor oficiale. Acestor principale restrictii li se adauga si presiunile politice facute de partea greaca, care se teme de concurenta, alimentate de filosofia "cumpara produse nationale", prin care se discrediteaza vadit produsele "exportate" de turcii ciprioti si care adesea nu ajung pe rafturile magazinelor din Sud, chiar daca sunt etichetate (obligatoriu – n.r.) in greaca, desi limba oficiala a Ciprului este turca, fiind respinse la "vama verde" sub diferite pretexte, cum ar fi certificatele sanitare, sau pana si din cauza unei litere scrise gresit pe eticheta.

Raul a venit din familia europeana
Daca in 2004, 90% dintre turcii ciprioti aveau incredere oarba in UE, astazi, doar 35% dintre ei mai cred in forurile de la Bruxelles. "Tradarea" a venit din partea Consiliului European, care statua la data de 28 aprilie 2004 ca turcii ciprioti "si-au exprimat dorinta clara pentru un viitor in UE", iar consiliul se declara "hotarat sa puna capat izolarii comunitatii turco-cipriote si sa faciliteze reunificarea Ciprului, incurajand dezvoltarea economica a acestei comunitati". Consiliul invita Comisia Europeana "sa vina cu pro­puneri" prin care sa se puna capat situatiei, "cu accent special pe integrarea economica a insulei si imbunatatirea contactului intre cele doua comunitati, precum si intre acestea si UE". Rezultatul? La trei zile dupa aceasta declaratie, acelasi consiliu aproba "Regulamentul Liniei Verzi", care s-a dovedit a fi total neadecvat scopului declarat si care ar trebui modificat acum, acesta nefiind nici pe departe o alternativa la "Regulamentul de Comert Direct" – singurul act care ar mai putea aduce in echilibru balanta comertului dintre Nordul si Sudul cipriot.