Procesul împotriva Ucrainei privind delimitarea spaţiilor maritime din Marea Neagră a avut astăzi ca protagonistă România, care a deschis, conform practicii Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, pledoaria sa.
Procesul împotriva Ucrainei privind delimitarea spaţiilor maritime din Marea Neagră a avut astăzi ca protagonistă România, care a deschis, conform practicii Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, pledoaria sa.
Agentul României pentru CIJ, Bogdan Aurescu, a
fost cel care a pledat cauza ţării noastre, arătînd în discursul introductiv că
scopul procesului este trasarea unei linii de delimitare, care să stabilească
suprafaţa platoului continental şi zona economică exclusivă ale României şi
Ucrainei în Marea Neagră, informează Agerpres. Cele două ţări îşi dispută de
mai multă vreme aceste teritorii, asupra cărora au pretenţii concurente.
INSULA ŞERPILOR. Argumentul adus de Aurescu a fost acela că zona pentru care se cere
acum delimitarea maritimă are caracteristici geografice care permit aplicarea fără
excepţie a metodei clasice de delimitare folosită de CIJ în jurisprudenţa sa, singura
particularitate din zonă fiind acea formaţiune maritimă denumită Insula Şerpilor.
Pînă la deschiderea procesului la CIJ, Ucraina nu vroia să recunoască metoda
internaţională practicată de instanţa internaţională, însă după ce România a
deschis procesul, în documentele pe care Ucraina le-a depus ulterior în cauză,
a precizat că acceaptă această metodă internaţională recunoscută. Cu toate
acestea, Aurescu a precizat şi a demonstrat, inclusiv grafic, marţi, în faţa
instanţei de la Haga, că Ucraina nu a recunoscut şi de facto metoda, deoarece
prin modul de aplicare al acesteia pe care îl propune nu face decît să
distorsioneze vădit tocmai principiile şi regulile de drept pe care se bazează
metoda CIJ. Şi asta, pentru a ridica pretenţii nejustificate din punct de
vedere juridic privind platoul continental şi zona economică exclusivă.
NEDREPTATE
ISTORICĂ. Agentul României la CIJ a mai arătat că
prima parte a delimitării maritime între cele două ţări a fost realizată deja
prin acorduri între România şi fosta URSS, în 1949, ce au trasat frontiera în
zona din jurul Insulei Şerpilor. Potrivit acestor documente, linia de
delimitare a fost stabilită pe arcul de cerc din jurul insulei, pe o rază de 12
mile marine, spaţiile maritime exterioare acestei frontiere aparţinînd României,
iar Ucraina, ca ţară succesoare a URSS la aceste acorduri, este obligată să le
respecte. Aurescu a precizat că acestea sînt consecinţe inechitabile, cauzate
de nedreptatea istorică prin care Insula Şerpilor a fost ocupată ilicit de
sovietici în vremea respectivă şi contravin dreptului internaţional. Aurescu a
mai invocat şi o declaraţie, făcută de România în 1996 şi necontestată de
Ucraina, cu ocazia ratificării Convenţiei privind Dreptul Mării, că statutul
juridic, de “nelocuită şi lipsită de viaţă economică proprie” al Insulei Şerpilor
nu poate afecta delimitarea spaţiilro maritime ale celor două ţări.
SOCOTEALA
DIN TÎRG. În procesul de negocieri bilaterale pentru
delimitarea maritimă, Ucraina a vrut să impună o metodă care contravine oricăror
reguli de drept în domeniu, pentru a obţine un teritoriu exacerbat şi astfel,
pentru a putea beneficia nestingherită în viitor de exploatarea resurselor de
hidrocarburi din zonă. Astfel, în timp ce Români a propus metoda corectă “echidistantă
şi mediană” adică cea a trasării unei linii provizorii după aceste două
coordonate, ţărmurile celor două ţări fiind atît în prelungire, cît şi faţă în
faţă, linia urmînd să ia în considerare şi circumstanţele relevante din zona de
delimitare, cum este cazul Insulei Şerpilor, cu luarea în considerare şi a
zonei semicirculare de mare teritorială a formaţiunii, cu o rază de 12 mile
marine, Ucraina a propus o metodă pe cît de neconvenţională în practica internaţională,
pe atît de excerbată în privinţa teritoriului marin. Aceasta prevedea trasarea
unei linii de echidistanţă între ţărmul românesc, pe de-o parte, şi între
Insula Şerpilor şi un segment mic din litoralul Crimeei, excluzînd restul
coastei ucrainene. Apoi, trasarea unei alte linii de echidistanţă care să reflecte
raportul de proporţionalitate între ţărmul românesc şi întregul litoral
ucrainean, care nu este relevant în totalitate. Potrivit specialiştilor, o
astfel de metodă ar face ca Ucraina să beneficieze, ilegal, de un teritoriu de
aproximativ trei ori mai mare decît cel care s-ar stabili în concordanţă cu
legile internaţionale.
În sprijinul României, la Haga, au mai pledat şi Allain Pellet, renumit profesor francez de drept internaţional, Cosmin Dinescu, co-agent al României la CIJ şi James Crawford, profesor la Cambridge, expert emerit în dreptul mării.