Într-un top 100 al celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile, Japonia se înscria până nu demult cu opt astfel de evenimente nefericite. Cutremurul de vineri, din nord-estul Japoniei, urmat de tsunami-ul care s-a propagat în întregul Pacific, şi-a găsit imediat locul în top.
Presa japoneză scrie despre evenimentele care au copleşit Japonia de vineri folosind expresia “dezastrul cu două capete”. Unul dintre “capete” este cutremurul, celălalt este tsunami. “Hidra cu două capete” e mai degrabă un balaur – observ eu, pe măsură ce apar informaţii noi: erupţia vulcanică din sud, exploziile de la centralele nucleare din nord. Mă abţin să comentez ceea ce nu cunosc decât din relatările din presă şi de la televizor. Prefer însă presa japoneză, unde panica de pe celelalte canale de ştiri aproape că nu există. În ziarele lor dramatismul este cu o octavă mai jos decât în restul lumii. Chiar dacă ei sunt în “epicentrul” acestui eveniment! Arhipelagul nipon este situat în Inelul de Foc al Pacificului unde sunt frecvent mişcări tectonice care provoacă cutremure. Aici au avut loc aproximativ 20 la sută dintre cutremurele din întreaga lume cu o magnitudine peste 6 pe scara Richter din ultimii 18 ani.
Cum arată dezastrul, privit prin ochii unui japonez? Koichiro Tezuka este fotograf al publicaţiei “The Mainichi Daily News”. Este unul dintre primii jurnalişti ajunşi la Sendai, chiar înainte ca uriaşul tsunami să se prăvălească asupra coastei de est. Iată ce relatează el pentru ziarul la care lucrează. Era într-un elicopter, cu o altă misiune, când a aflat, din rapoartele radio primite de pilot, despre ceea ce se întâmplă. A ajuns deasupra ţărmului răvăşit de cutremur chiar când valul a început să înghită casele din Natori, localitate din prefectura Miyagi. “Când am zburat peste Sendai, am văzut oameni înghesuiţi în partea de sus a clădirilor. Coşul de fum al unei fabrici s-a prăbuşit, în vreme ce mai multe maşini au intrat în coliziune”. Pentru că era pe sfârşite combustibilul elicopterului, pilotul a decis să coboare pe aeroportul din Sendai, pentru realimentare. “Eram la aproximativ un kilometru distanţă de coasta Pacificului” povesteşte Tezuka. “Pilotul a simţit pericolul şi a ridicat imediat elicopterul în aer. La scurt timp, tsunami-ul a năvălit în aeroport. Cât vedeai cu ochii, totul era sub valurile de noroi. Case, maşini, avioane – toate au fost măturate”. El povesteşte că, mai târziu, a văzut o casă în flăcări, luată de tsunami şi înaintând o dată cu valul de noroi”. Puţinul combustibil pe care îl avea elicopterul i-a mai permis să facă 10 minute fotografii, după care au aterizat de urgenţă, într-o zonă de munte, la 10 km distanţă. “Eram uşurat, simţind pământul tare sub picioare. Am expediat imediat fotografiile la Tokio şi am chemat un taxi de la un telefon public, pentru că reţeaua de telefonie mobilă paralizase. Din cauza blocajului din trafic, drumul până la Sendai mi s-a părut o veşnicie, deşi nu erau decât 20 de kilometri”, mai relatează el. “O pană de curent a lovit zona şi întunericul domnea dincolo de ferestrele taxiului. Ce se va întâmpla în zilele următoare? - m-am gândit. Mi s-a făcut frică de faptul că vom înţelege cu greu întinderea prejudiciului”...
Primul ministru al Japoniei, Naoto Kan, a declarat sâmbătă că aceasta este cea mai gravă criză din istoria postbelică a Japoniei. A îndemnat la calm, la cooperare, a aprobat limitarea aprovizionării cu energie electrică, aprovizionarea de urgenţă cu hrană, apă şi medicamente a zonelor calamitat, folosirea fondurilor de urgenţă de aproximativ 200 de miliarde de yeni pentru acoperirea costurilor măsurilor de salvare. Mesajul lui, rostit cu gravitate, pe toate posturile de radio şi de televiziune, are o notă de încredere: “Întreaga Japonie este în prezent testată dacă poate depăşi criza. Şi eu sunt sigur că vom fi capabili să depăşim această criză”, a declarat el într-o conferinţă de presă care a început cu o rugăciune pentru Japonia.