Diplomația telefonului, noua armă a președintelui chinez 

Liderul chinez, Xi Jinping, a fost marele absent al reuniunii președinților și șefilor de guverne din G20, desfășurată la Roma, la sfârșitul săptămânii trecute, și nu este prezent nici la conferința internațională pe tema schimbărilor climaterice, derulată începând de ieri și până în 12 noiembrie la Glasgow, deși angajamentul Chinei în privința reducerii emisiilor de carbon este crucial pentru subiectul discuțiilor. Nici mult-așteptata sa întâlnire cu președintele Joe Biden nu va avea, probabil, loc prea curând, deși aceasta ar fi putut debloca o serie de probleme delicate de pe agenda internațională. Una peste alta, Xi nu a mai părăsit China de 21 de luni și întregul mapamond se întreabă dacă este vorba despre teama de COVID-19 sau despre faptul că a ajuns într-un punct în care nu se mai simte constrâns să colaboreze cu SUA și aliații lor și vrea să proiecteze imaginea unei puteri ce stabilește singură regulile jocului.

Întreruperea bruscă a călătoriilor externe întreprinse odinioară într-un ritm susținut de către președintele Xi Jinping a devenit evidentă. Ultima oară când acesta a părăsit China a fost în ianuarie 2020, într-o vizită oficială în Myanmar, cu doar câteva zile înainte să decreteze izolarea Wuhanului, orașul de unde a izbucnit pandemia de coronavirus, remarca, recent, „The New York Times”. 

Nici în privința primirilor oficiale, Xi nu a părut prea dornic să se vadă cu lideri străini. În săptămânile care au urmat carantinării, el s-a întâlnit cu directorul Organizației Mondiale a Sănătății, precum și cu liderii Cambodgiei și Mongoliei, iar ultima sa întrevedere cu o oficialitate externă a avut loc la Beijing, în martie 2020, cu președintele pakistanez, Arif Alvi. 

Multă vreme, liderii chinezi și-au făcut un titlu de glorie din programul lor încărcat de vizite externe, în special în statele mai sărace. Înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19, Xi a devenit primul președinte care și-a întrecut omologii americani, ca număr mediu de vizite anuale în state străine. În anii dinaintea apariției noului coronavirus, Xi a vizitat anual, în medie, 14 țări, petrecând aproximativ 34 de zile în străinătate, susținea, de curând, un analist al grupului Eurasia, citat de presa americană. Comparativ, foștii președinți ai SUA, Barack Obama și Donald Trump, fuseseră în medie, în vizite oficiale externe, un număr de 25, respectiv, 23 de zile. 

Mai mult, la sfârșitul anului 2019, presa centrală de la Beijing se lăuda că turneele diplomatice ale președintelui Xi au acoperit „toate colțurile lumii”.

Inconvenientele COVID-19

În pofida trecutului său diplomatic aparent intens dinaintea pandemiei, Xi nu a mai părăsit China de 21 de luni, iar absențele liderului chinez de la reuniunile planetare organizate la Roma și Glasgow ridică numeroase semne de întrebare. 

Deși oficialitățile de la Beijing nu au rostit niciun cuvânt în acest sens, motivul aparent din spatele deciziei lui Xi de a-și întrerupe vizitele externe este COVID-19. Cu doar cinci ani în urmă, într-un discurs rostit la Forumul Economic Mondial de la Davos, Xi se autoerija în apărătorul ordinii multinaționale, în timp ce omologul său american de la vremea respectivă, Donald Trump, începuse procesul de izolare a SUA, conform conceptului „America mai presus de toți!” În momentul de față, este extrem de dificil ca Xi să mai joace rolul asumat la Davos, în condițiile în care China s-a izolat, la rândul ei, în spatele propriilor frontiere, închise în mare parte din cauza pandemiei. Această perspectivă complică, de altfel, și ambițiile Chinei de a se poziționa ca o alternativă la rolul de lider global ocupat în prezent de SUA.

„Dacă Xi ar părăsi China, el ar trebui să se supună protocoalelor pentru COVID-19 la întoarcere sa, în caz contrar fiind expus criticilor interne, deoarece s-ar plasa mai presus de lege”, remarcă un specialist în studii chineze de la Institutul Brookings, citat de „The New York Times”, în încercarea de a explica „dispariția” liderului chinez din arena internațională.   

Conștiința puterii

O altă posibilă explicație a acestei absențe prelungite ar putea fi însă transformarea fundamentală a politicii externe a Chinei, care nu se mai simte constrânsă să coopereze, fie și de ochii lumii, nici cu SUA, nici cu aliații americanilor. Ultimele progrese și realizări economice și tehnologice ale gigantului asiatic par să fie considerate de Beijing suficiente pentru a discuta cu oricine, impunând propriile condiții, de pe pozițiile unei mari puteri. Xi a schimbat fundamental modul de negociere al țării și a aruncat la coș dictonul marelui său predecesor Deng Xiaoping, potrivit căruia China ar trebui să fie un actor modest pe scena internațională „ascuzându-și forța și așteptându-și vremea”.

În ultimul său mandat, el a părut să nu mai țină cont de nicio opinie internațională, deoarece se axează preponderent pe sprijinul sau pe controlul intern. De altfel, absențele lui Xi de la reuniunile cu liderii mondiali de la Roma și Glasgow par să fi avut drept principal motiv organizarea unei ședințe în spatele ușilor închise a elitei comuniste chineze, între 8 și 11 noiembrie, în care se va decide următoarea fază de prelungire a puterii actualului președinte al Chinei. 

În condițiile unei mentalități „de buncăr”, în care liderul chinez pare preocupat în principal de gestionarea problemelor interne, de partid, conceptul de diplomație „față în față” nu mai constituie o prioritate pentru Xi, așa cum a fost în primii săi ani de mandat. Mai mult, în ultimul timp, el a adoptat un ton extrem de naționalist, iar oficialitățile de la Beijing au răspuns agresiv tuturor criticilor internaționale asupra unor subiecte delicate, precum originea pandemiei de COVID-19, intensificarea încălcărilor drepturilor omului în Hong Kong, Tibet și în provincia Xinjiang, precum și raidurile aeriene tot mai amenințătoare ale Chinei în spațiul aerian al Taiwanului. 

Consecințe catastrofale

În aceste condiții, Xi a apelat în ultimele luni la diplomația prin telefon sau la aparițiile și discursurile prin intermediul spațiului virtual, la toate reuniunile și conferințele internaționale la care au fost prezenți majoritatea liderilor mondiali și în timpul cărora au fost abordate subiecte precum reconstrucția post-pandemie și lupta contra încălzirii globale, teme unde China joacă un rol esențial. Altfel spus, Xi a lipsit de la toate reuniunile la care întrevederile directe, între liderii de stat, pot face diferența.

Mai mult, în absența lui Xi de la Roma și Glasgow, posibila sa întâlnire „față în față” cu Joe Biden s-a transformat într-un „summit virtual”, planificat pentru sfârșitul anului, la o dată încă neprecizată. 

Până atunci, în așteptarea lui Xi, unele dintre marile subiecte și dispute internaționale vor rămâne în aer.