El a anunțat că nu „va mai face politică” după ce va părăsi Palatul Elysée în anul 2027, după 10 ani la conducerea Franţei, relatează agenţia France Presse.
„Am făcut politică înainte şi nu o voi face după aceea, a spus Macron, ieri, în timpul unei vizite la şcoala franceză din Nicosia, înaintea unui summit neoficial al Uniunii Europene.
El a adăugat că „cel mai dur” lucru din ultima parte a celui de-al doilea mandat al său este să-şi apere bilanţul, simultan cu găsirea „energiei de a relua” lucrurile care „nu au reuşit”.
Şeful statului francez i-a răspuns unui elev care l-a întrebat când „a dorit să fie preşedinte”. „Mi-am iubit ţara întotdeauna şi sunt mereu interesat de viaţa ţării mele, dar asta nu face din cineva un preşedinte.”, a răspuns Macron.
„Mi-am dorit ca ideile mele să se poată concretiza. Mi-am spus că putem schimba lucrurile mai bine şi mai rapid şi de aceea am lansat o mişcare politică, după care am ajuns la preşedinţia ţării.”, a spus preşedintele Franţei.
Mandatele lui Macron au fost marcate de criza mişcării „vestelor galbene”, declanşată la finalul lui 2018 şi legată de revendicările privind scăderea puterii de cumpărare, măsurile de sprijinire masivă în contextul pandemiei de COVID-19 pentru a proteja economia şi locurile de muncă şi adoptarea reformei sistemului de pensii, care a ridicat vârsta legală de pensionare în Franţa la 64 de ani şi a fost contestată vehement la nivelul societăţii.
Dizolvarea parlamentului de către Macron, în 2024, a deschis o perioadă de instabilitate politică. De atunci, în Adunarea Naţională (camera inferioară a parlamentului francez) nu există o majoritate, existând trei blocuri politice - tabăra prezidenţială aliată, partidele de stânga şi ecologiste şi extrema dreaptă.
Pe toată perioada președinției sale, Macron a fost perceput drept unul dintre principalii artizani ai politicii externe europene, fiind adeptul construirii unei Europe puternice, implicată în majoritatea crizelor globale. De asemenea, el este considerat unul dintre cei mai eficienți apărători ai liberalismului european, militând constant contra suveranismului și populismului de pe bătrânul continent.


