Financial Times: Un preşedinte pentru Europa

"Problemele pe care le pune căderea Guvernului primului-ministru ceh dovedesc faptul că U E are nevoie urgentă de noile instituţii prevăzute prin Tratatul de la Lisabona”. Cu această constatare îşi începe "Financial Times” comentariul său, reluat de săptămânalul francez "Courrier international”.

"Căderea coaliţiei aflate la putere la Praga, condusă de către Mirek Topolanek - continuă  comentariul -, survine pe fondul  indispoziţiei economice, indispoziţie pe care o regăsim peste tot în Europa Centrală şi Răsăriteană. Dar, cauza ascunsă se află în slăbiciunea cronică a Guvernului ceh. De asemenea, evenimentul este extrem de  neplăcut  pentru preşedinţia Cehiei la Uniunea Europeană, care se dovedeşte de-acum foarte hazardată. Aceasta este dovada limpede a necesităţii de a se institui o preşedinţie semipermanentă a UE, aşa după cum  avea în vedere Tratatul de la Lisabona."

Faptul că la numai câteva zile după anunţul despre plecarea de la guvernare a primului-ministru ungar  coaliţia cehă s-a prăbuşit, nu pare a reprezenta, pentru analiştii de la jurnalul londonez, un motiv suficient de solid pentru a crede că Europa Centrală şi Răsăriteană ar fi ameninţate de aceeaşi (unică) maladie. Dimpotrivă, în analiza la care ne referim se apreciază că, în condiţiile în care Ungaria  face obiectul unui program de salvare al Fondului Internaţional, economia cehă este mai sănătoasă, chiar dacă ea suferă de o scădere a cererii pentru exporturile sale. Afirmaţia are în vedere, în special, sectorul producţiei de automobile, cu următoarea menţiune expresă: "În orice caz,  agitaţia politică din Republica Cehă nu va putea să dea regiunii imaginea stabilităţii."

EUROSCEPTICISM SAU CONTINUITATE?
"De-acum înainte, totul va depinde  de Vaclav  Klaus, preşedintele ceh eurosceptic." - scrie în continuare "Financial Times". Şi argumentează:"El (Vaclav Klaus - n.n.) poate numi un guvern de tranziţie, condus de Topolanek sau de către un altul, pe care ar avea misiunea să îl  ţină în viaţă până la sfârşitul lunii iunie, când Cehia va ceda locul Suediei la Bruxelles. Sau poate convoca alegeri. O echipă de tranziţie, în care s-a regăsi mai mulţi dintre miniştrii care prezidează acum reuniunile Consiliului Europei, ar reprezenta soluţia cea mai puţin nefastă; pentru că aceasta ar fi sinonima continuităţii."

Maşina bruxelleză este, de asemenea, considerată în analiza publicaţiei engleze "o sursă de continuitate". Prin analogie cu practici ale marinei, jurnalul londonez  descrie astfel manevrele de la Bruxelles: "Chiar şi înainte de criză, unii s-au plâns de proasta organizare cehă, dar acordurile permanente au permis respectarea, pe global, a ordinii de zi. Chiar dacă preşedinţia UE dădea ţării care o ocupă ocazia de a de a continua proiectele favorite, ea nu îi permite să schimbe capul superpetrolierului. În schimb, rolul său este acela de a  se servi drept motor al navei în vreme de criză,  aşa cum au făcut francezii în cele şase luni până la sfârşitul lunii decembrie, lucru pe care nu s-a văzut că au ştiut să ăl facă şi cehii."

ÎNAPOI LA TRATATUL DE LA LISABONA
Absenţa unei "veritabile direcţii" se va dovedi a fi mai importantă în lunile următoare:"În câteva săptămâni, Parlamentul European va închide prăvălia pe motiv de alegeri. Şi Comisia va ajunge la finalul mandatului său de cinci ani. În aceste condiţii, Uniunea se va regăsi cu o preşedinţie incapabilă să abordeze cu autoritate chestiunile de politică externă sau să ofere acestei preşedinţii posibilitatea de a se exprima  pe o singură voce, o voce  foarte susceptibilă de a fi ascultată de restul lumii."

Toata aceste aspecte nu fac, în ultimă instanţă decât să ne trimită la Tratatul de la Lisabona, pe numele său integral:" Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa". "Este evident - scrie "Financial Times" - că repetarea căderii coaliţiilor va întârzia ratificarea sa de Legislativul ceh. O amânare care pare inevitabilă, dar un nou Guvern, a cărui compoziţie ar fi diferită, poate considera votarea tratatului ca pe o afacere urgentă. Iar Bruxellesul, victimă a incertitudinii, nu poate  avea altceva de făcut decât să-şi frângă degetele şi să spere".