Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ucraina și-a intensificat eforturile de ștergere a vestigiilor influenței sovietice și rusești din spațiile sale publice, prin dărâmarea monumentelor și redenumirea a sute de străzi. Țara vrea să-și onoreze astfel propriii artiști, poeți, soldați, lideri ai independenței, precum și alte personalități, inclusiv pe eroii războiului din acest an.
În urma invaziei lansate de Moscova, în 24 februarie, soldată cu moartea a zeci de mii de civili și de militari ucraineni, precum și cu distrugerea barbară a clădirilor și a infrastructurii din întreaga țară, liderii de la Kiev au transformat o campanie care se concentra cândva pe dezmembrarea trecutului său comunist, într-una de derusificare.
Străzile care onorau memoria liderului Vladimir Lenin sau Revoluția bolșevică au dispărut deja în mare parte. Acum, inamicul a devenit Rusia, nu moștenirea sovietică.
Ștergerea cu buretele a tot ceea ce ține de Moscova pare a fi atât o pedeapsă pentru crimele comise de Rusia în ultimele luni, cât și o afirmare a identității naționale, prin cinstirea personalităților ucrainene, care au fost în mare parte trecute cu vederea.
Timpul răzbunării. „Sunt ucrainean”
Prin perspectiva Uniunii Sovietice, Rusia este văzută de mulți ucraineni ca fiind puterea care și-a imprimat dominația asupra vecinului său mai mic, timp de generații, trimițându-i pe artiștii, poeții și eroii Ucrainei într-o relativă obscuritate, în comparație cu personalitățile ruse, mult mai cunoscute.
Se spune că învingătorii scriu istoria, iar ucrainenii își rescriu, în momentul de față, propria istorie, chiar dacă soarta războiului încă nu este clară. Identitatea lor națională a căpătat un avânt fără precedent, la toate nivelele, alimentată din plin de rezistența față de ocupația rușilor.
Președintele Volodimir Zelenski poate fi observat tot mai des purtând un tricou negru pe care scrie „Sunt ucrainean”. El se numără printre numeroșii ucraineni care s-au născut vorbind rusa ca primă limbă. Acum, ei o evită sau, cel puțin, au limitat utilizarea ei. În mod tradițional, ucraineana a fost vorbită mai mult în partea de vest a țării, regiune care, de-a lungul timpului, a evitat rusa și imaginile asociate cu fosta Uniune Sovietică.
Mari părți din nordul, estul și centrul Ucrainei urmează acum această tendință de schimbare lingvistică. Orașul Dnipro, din estul Ucrainei, a demolat, săptămâna trecută, un bust al lui Alexandru Pușkin, un gigant al literaturii ruse din secolul al XIX-lea. Conform martorilor oculari, o curea de la o macara a fost înfășurată neprotocolar sub bărbia statuii, care a fost demolată.
Eliminarea propagandei sovietice
Volodimir Prokopiv, adjunctul șefului consiliului municipal din Kiev, susține că politica de „anihilare a propagării influenței comuniste” în Ucraina a fost aplicată într-un mod „blând”, începând din 2015, pentru a nu jigni sensibilitățile în rândul populației vorbitoare de limbă rusă și chiar a celor cu viziuni pro-Moscova.
„Odată cu războiul, totul s-a schimbat. Acum lobby-ul rusesc este neputincios. De fapt, nici nu mai există”, spune el, într-un interviu acordat AP. „Redenumirea acestor străzi este ca și cum am șterge propaganda pe care Uniunea Sovietică a impus-o Ucrainei”, adaugă Prokopiv.
Potrivit autorităților ucrainene, dar și corespondenților de război străini, în ultimele luni, rușii au încercat, de asemenea, să își imprime cultura și dominația în zonele pe care le-au ocupat.
Rebotezarea străzilor
Luna aceasta, primarul Kievului, Vitali Klitschko, a anunțat că alte aproximativ 30 de străzi din capitală vor fi rebotezate.
În cadrul programului său de „anihilare a propagării influenței comuniste”, Kievul a realizat un sondaj online și a primit 280.000 de sugestii într-o singură zi. Apoi, un grup de experți a analizat răspunsurile, iar oficialii municipali și locuitorii străzilor respective și-au dat votul final în privința modificărilor.
Tot în cadrul acestui program, aproximativ 200 de străzi fuseseră redenumite în Kiev înainte de anul acesta. Numai în 2022, același număr de străzi au fost redenumite și alte 100 sunt programate să fie supuse aceleiași proceduri în curând, precizează Prokopiv.
O stradă care poartă numele filozofului Friedrich Engels va cinsti memoria poetului avangardist ucrainean Bohdan-Ihor Antonich. Un bulevard al cărui nume se traduce prin „Prietenia popoarelor” - aluzie la diversitatea etniilor din fosta URSS - îl va onora pe Mikola Mikhnovski, unul dintre primii susținători ai independenței Ucrainei.
O altă stradă se numește „Eroii din Mariupol”, în memoria luptătorilor care au rezistat luni întregi împotriva unei campanii rusești devastatoare în orașul portuar de la Marea Azov. O stradă care purta numele orașului rusesc Volgograd se cheamă acum strada Roman Ratushnyi, în onoarea unui activist civic și de mediu, în vârstă de 24 de ani, ucis în război.
O mică stradă din nordul Kievului poartă încă numele lui Dostoievski, dar în curând va fi numită Andy Warhol, în cinstea regretatului grafician al artei pop din SUA, ai cărui părinți aveau rădăcini în Slovacia, dincolo de granița de vest a Ucrainei.
Un ucrainean citat de AP, care locuiește pe strada Dostoievski de aproape 40 de ani, spune că, de acum înainte, va fi și mai bine. „Avem mai puțin de 20 de case aici. Sunt foarte puține”, afirmă el, în timp ce curăța zăpada de pe stradă în fața unui panou cu adresa decolorată, care poartă numele scriitorului rus. Bărbatul precizează că Warhol a fost „artistul nostru”, având „origini” în Europa de Est. „Acum va fi și mai bine. Poate că este corect să schimbăm denumirea multor străzi, deoarece le numeam incorect”, adaugă el.
Pericolul excesului de zel
Andrew Wilson, profesor la University College London, avertizează asupra „pericolelor pe care le implică rescrierea perioadelor din istorie în care ucrainenii și rușii au cooperat și au construit lucruri împreună”. „Cred că ideea de a deimperializa cultura rusă ar trebui să fie aceea de a preciza unde am fost, anterior, orbi - deseori în Occident”, spune el.
În acest context, Wilson mai remarcă faptul că ucrainenii „adoptă o abordare destul de largă”.
Pe de altă parte, Wilson îl menționează pe Pușkin, scriitorul rus din secolul al XIX-lea, care ar putea să-i deranjeze pe unii ucraineni.
Pentru ucraineni, de exemplu, cazacii - popor slav din Europa de Est - „înseamnă libertate, în timp ce Pușkin îi descrie ca fiind cruzi, barbari, învechiți și oameni care au nevoie de civilizația rusă”, susține Wilson, a cărui carte, „The Ukrainians”, a fost publicată recent în a cincea ediție.
Pedepse pentru profanarea Sfântului Gheorghe
În timp ce ucrainenii sunt în stare să șteargă orice semne ale influenței rusești, numeroși compatrioți de-ai președintelui Vladimir Putin contestă, la rândul lor, în diferite moduri, continuarea războiului din Ucraina.
Pentru contestatarii campaniei de pe teritoriul ucrainean, Parlamentul de la Moscova a adoptat o lege ce incriminează profanarea panglicii militare negru-portocaliu a Sfântului Gheorghe.
„Panglica Sfântului Gheorghe este unul dintre simbolurile gloriei armatei Rusiei”, se arată în textul legislativ publicat ieri și citat de DPA. Prin urmare, oricine profanează în mod public acest simbol va fi pedepsit.
Pedeapsa maximă este de cinci ani de închisoare. Sunt posibile, de asemenea, amenzi de până la 70.000 de euro.
Legea în vederea protejării panglicii devenise necesară, deoarece în Ucraina oamenii „sunt torturaţi şi chiar ucişi” pentru că o poartă, susține deputatul Dumei de Stat, Andrei Kartapolov.
Panglica Sfântului Gheorghe datează din vremea ţarilor şi a fost interzisă iniţial de comunişti până la Al Doilea Război Mondial, când a fost reintrodusă în URSS ca panglică militară.
Din 2005, este un simbol comemorativ în Rusia, care în ultimii ani a devenit tot mai mult un semn de recunoaştere pentru sprijinul faţă de politicile preşedintelui Putin şi, cel mai recent, pentru războiul său din Ucraina.
Panglica Sfântului Gheorghe este interzisă în mai multe foste republici sovietice, unde este considerată un semn al agresiunii ruse.
„Odată cu războiul, totul s-a schimbat. Acum lobby-ul rusesc este neputincios. De fapt, nici nu mai există. Redenumirea străzilor este ca și cum am șterge propaganda pe care Uniunea Sovietică a impus-o Ucrainei”
Volodimir Prokopiv, adjunctul șefului consiliului municipal din Kiev
„Există pericole pe care le implică rescrierea perioadelor din istorie în care ucrainenii și rușii au cooperat și au construit lucruri împreună”
Andrew Wilson, profesor la University College London
