Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alipirea Crimeii la Rusia, ca urmare a referendumului din 16 martie, a fost percepută ca un exemplu de urmat pentru sârbii din Bosnia, care aspiră de mult timp să se separe. Analiştii AFP susţin însă că este puţin probabil un astfel de demers în viitorul apropiat.
Bosnia este divizată în două entităţi - una sârbă, Republica Srpska (RS), şi Federaţia Croato-Musulmană, care beneficiază fiecare de o largă autonomie şi sunt legate prin instituţii centrale slabe -, ca urmare a Acordului de Pace de la Dayton (SUA, 1995), care a pus capăt războiului intercomunitar (1992-1995), soldat cu circa 100.000 de morţi.
De-a lungul anilor, pentru întărirea instituţiilor centrale, Republica Srpska a cedat, la presiunea comunităţii internaţionale, unele dintre atribuţiile acordate prin Acordul de la Dayton. Bosnia are astfel o armată plasată sub comandament unificat, iar TVA este colectată la nivel naţional.
Preşedintele RS, Milorad Dodik (foto), opozant vehement faţă de astfel de concesii, a fluturat de mai multe ori ameninţarea cu organizarea unui referendum privind independenţa republicii. ''Restituiţi-i Republicii Srpska puterile de care a beneficiat potrivit Acordului de la Dayton, aşa cum a fost la început, şi ea nu va părăsi Bosnia. În caz contrar, convingerea noastră că trebuie să se meargă mai departe se va întări'', declara Dodik la începutul acestei săptămâni.
Analistul politic Miodrag Radojevic consideră totuşi puţin probabil ca Dodik să meargă până într-acolo încât să convoace un referendum.
''Contextul nu este acelaşi, Serbia nu are autoritatea internaţională a Rusiei şi, mai ales, nu este în interesul său actual să vadă că are loc un astfel de referendum'', a declarat el pentru AFP, potrivit Agerpres.
În opinia lui Dodik, care consideră Bosnia drept ''un stat neviabil'', Crimeea este ''un exemplu de respectare a Cartei ONU şi a dreptului popoarelor la autodeterminare''. ''Dacă Kosovo ar fi respectat aceleaşi proceduri precum Crimeea, aş fi spus atunci chiar eu că este vorba de dreptul unui popor la autodeterminare'', a adăugat el.
Kosovo, fostă provincie sârbă cu populaţie majoritar albaneză, şi-a proclamat unilateral independenţa în 2008 faţă de Serbia, o decizie care, potrivit unui aviz al Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) ce datează din iulie 2012, ''nu a încălcat dreptul internaţional''.
Independenţa Kosovo, căreia i se opune în mod ferm Belgradul, cu sprijinul Rusiei, a fost recunoscută până în prezent de circa o sută de ţări, inclusiv SUA şi 23 din cele 28 de ţări membre ale Uniunii Europene.
Moscova a dat ca exemplu precedentul Kosovo pentru a justifica ceea ce s-a întâmplat în Crimeea.
''Precedentul Kosovo face din secesiune o regulă, nu o excepţie. Vom vedea cum va evalua acest dosar, îndeosebi în Catalonia, Scoţia sau în Italia, cu Republica Veneţia'', este de părere Radojevic.
Analistul Sasa Popov consideră că Moscova, anexând Crimeea, ''a recunoscut implicit Kosovo'', dar şi el consideră ''nerealist un referendum separatist în Republica Srpska''.
''Spre deosebire de cazul Crimeii, unde Rusia a profitat de o situaţie dramatică pentru a reintra în posesia unui teritoriu care îi aparţinuse, Republica Srpska nu a făcut parte niciodată din Serbia'', a precizat Popov.
De la declararea independenţei Kosovo, Belgradul a avertizat că aceasta va reprezenta un precedent care ar putea avea ''un efect de domino'' în Europa.
''În cazul Crimeii, Vladimir Putin a folosit exemplul Kosovo pentru a arăta că Occidentul are o politică cu două măsuri'', a declarat sursa, sub acoperirea anonimatului.
Referitor la Crimeea, poziţia Belgradului, care, de-o parte, are relaţii privilegiate cu Moscova şi, de cealaltă, a deschis recent negocierile de aderare la Uniunea Europeană, este una delicată.
''Bruxellesul înţelege situaţia noastră şi, cred, nu va insista pentru ca noi să ne aliniem la poziţia sa. Pe de altă parte, nu putem intra în dispută cu Rusia, care ne ajută la ONU în legătură cu Kosovo'', a conchis sursa.
