În gura ursului: Refugiații ucraineni, trimiși cu forța în Rusia 

Abuzurile încep pentru refugiați nu cu un pistol la tâmplă, ci cu o alegere otrăvită: să moară în Ucraina sau să trăiască în Rusia. Cei care pleacă trec printr-o serie de puncte de filtrare, unde modul cum sunt tratați variază de la interogatorii și percheziții corporale, până la smulgerea de lângă cei dragi și dispariția pentru totdeauna, constată ancheta realizată de agenția de presă. 

Refugiații au povestit pentru AP despre o bătrână care a murit în frig, cu trupul umflat, și despre o persoană evacuată bătută atât de tare, încât avea spatele acoperit de vânătăi.

Cei care „trec” de filtrare sunt invitați să locuiască în Rusia și, adesea, li se promite o plată de aproximativ 10.000 de ruble (170 de dolari) pe care pot sau nu să o primească. Uneori li se iau pașapoartele ucrainene și li se oferă în schimb „șansa” de a obține cetățenia rusă. Alteori, sunt presați să semneze documente de denunțare a guvernului și armatei ucrainene.

Cei care nu au bani sau contacte în Rusia – adică majoritatea, potrivit celor mai multe dintre mărturiile obținute – nu pot merge decât acolo unde sunt trimiși, spre est, chiar și în zona subarctică. Mai mult de 1.000 dintre ei au fost trimiși la Khabarovsk și Vladivostok, într-o călătorie cu trenul, de 10 zile, până la marginea Oceanului Pacific, susțin persoane intervievate de AP, care au văzut mai multe trenuri sosind, după începerea războiului.

Cu toate acestea, investigația AP a găsit, de asemenea, semne de disensiune clară în interiorul Rusiei față de narațiunea Moscovei, potrivit căreia ucrainenii sunt salvați de naziști. Aproape toți refugiații intervievați de AP au vorbit cu recunoștință despre rușii care i-au ajutat în liniște să evadeze printr-o rețea clandestină, recuperând documente, găsind adăpost, cumpărând bilete de tren și de autobuz, schimbând grivne ucrainene pe ruble rusești și chiar cărând bagajele improvizate ce conțin tot ce a mai rămas din viețile lor de dinainte de război.

Investigația este cea mai amplă de până acum în privința refugiaților, fiind bazată pe interviuri cu 36 de ucraineni, majoritatea din Mariupol, care au plecat în Rusia, inclusiv 11 care se află încă acolo și alții din Estonia, Lituania, Polonia, Georgia, Irlanda, Germania și Norvegia. 

AP s-a bazat, de asemenea, pe interviuri cu voluntari ruși clandestini, înregistrări video, documente juridice rusești și mass-media de stat din Rusia.

Mințiți și constrânși

Povestea lui Dmitri Zadoianov, în vârstă de 32 de ani, este una tipică. Epuizat și înfometat într-un subsol din Mariupol, el a acceptat în cele din urmă ideea de evacuare. Rușii i-au spus că poate urca într-un autobuz, fie spre Zaporizhzhia, în Ucraina, fie spre Rostov-pe-Don, în Rusia. Rușii au mințit. Autobuzele mergeau doar spre Rusia.

Pe drum, autoritățile ruse i-au percheziționat telefonul și l-au interogat asupra motivului pentru care a fost botezat. El a mai fost întrebat și dacă a avut sentimente sexuale față de un băiat aflat în lagăr. Apoi, un bărbat de la televiziunea de stat rusă a vrut să-l aducă la Moscova și să-l plătească pentru a-i denigra pe ucraineni, ofertă pe care a refuzat-o. 

De asemenea, persoane cu camere video le-au cerut copiilor sosiți să vorbească despre modul în care Ucraina își bombardează propriii cetățeni. „A fost 100% o presiune tactică!”, a mărturisit Zadoianov. „De ce copii? Pentru că este mult mai ușor să îi manipulezi!”.

Apoi, el, cinci copii și patru femei au fost duși la gară și li s-a spus că destinația lor va fi Nijni Novgorod, chiar mai departe, pe teritoriul Rusiei, la 1.300 de kilometri de granița cu Ucraina. Din tren, Zadoianov a sunat-o pe sora sa Natalia, aflată în Polonia. Panica ei a atins cote maxime. „Coboară din tren! Acum!”, i-a cerut ea.

Strategie deliberată

Transferul a sute de mii de persoane din Ucraina face parte dintr-o strategie deliberată și sistemică, expusă deja în documente ale guvernului rus, mai scrie AP.

Un „ordin de urgență” descrie „distribuirea” a 100.000 de ucraineni în unele dintre cele mai îndepărtate și sărace regiuni ale Rusiei. Niciunul dintre refugiați nu urma să fie trimis în capitala Moscova, dezvăluie ancheta jurnalistică. 

AP a verificat, prin interviuri cu refugiați, rapoarte media și declarații oficiale, că ucrainenii au primit cazare temporară în peste 25 de orașe și localități rusești și au fost duși chiar și într-o uzină chimică nefolosită din regiunea Bashkortistan, aflată la 150 de kilometri de cel mai apropiat mare oraș. 

Un refugiat, Bohdan Honcharov, a declarat pentru AP că aproximativ 50 de ucraineni cu care a călătorit au fost trimiși în Siberia, atât de departe încât au dispărut efectiv, cu puține șanse de a mai scăpa. O ucraineancă a dezvăluit că părinții ei în vârstă, din Mariupol, au fost trimiși în Rusia și li s-a spus să se mute la Vladivostok, în celălalt capăt al țării.

Mulți ucraineni rămân în Rusia pentru că, deși din punct de vedere tehnic sunt liberi să plece, nu au unde să se ducă, nu au bani, nu au documente sau nu au cum să traverseze distanțele într-o țară întinsă, de două ori mai mare decât Statele Unite. Unii se tem că, dacă se întorc, Ucraina îi va urmări în justiție pentru că au trecut la inamic, într-o reacție de teamă, încurajată de oficialii ruși.

Alții vorbesc limba rusă, având familia acolo și legături pe care le simt mai puternice chiar decât cele cu Ucraina. O femeie a declarat pentru AP că soțul ei este rus și se simte mai bine primită în Rusia.

Motivele din spatele deportărilor

Motivele Rusiei pentru deportarea ucrainenilor nu sunt pe deplin clare, susține Oleksandra Matviichuk, directorul Centrului pentru libertăți civile din Ucraina. Unul dintre obiective pare a fi folosirea propagandistică a refugiaților pentru a-i convinge pe ruși de justețea războiului din Ucraina. În acest sens, refugiații sunt presați să depună mărturie împotriva Ucrainei.

„Ucrainenii din Federația Rusă sunt extrem de vulnerabili”, spune ea. „Rusia încearcă să îi folosească pe acești oameni într-un război cvasilegal împotriva Ucrainei pentru a colecta niște mărturii de la persoane care nu au dreptul să spună nu, deoarece se tem pentru siguranța lor”.

Deportarea civililor din teritoriile ocupate deschide, de asemenea, calea ca rușii să îi înlocuiască pe aceștia cu loialiști, așa cum a fost cazul în Crimeea, mai precizează Matviichuk. Iar Rusia ar putea dori ca ucrainenii vorbitori de limbă rusă să populeze propriile regiuni izolate, cu economii aflate la pământ.

Fără case și identitate

Refugiații ucraineni din Rusia își pierd uneori identitatea odată cu casele lor. Unii își lasă în urmă documentele ucrainene. Altora li se confiscă pașapoartele ucrainene și li se oferă cetățenia rusă sau statutul de refugiat. 

Mulți dintre ei ajung fără acte și doar 55.502 au primit azil temporar, potrivit ombudsmanului pentru drepturile omului din Rusia, Tatiana Moskalkova. Ceilalți au un statut juridic incert, într-o țară în care sunt adesea văzuți ca inamici, scrie AP.

Pe lângă renunțarea la propriile documente, refugiații sunt deseori presați să semneze hârtii prin care guvernul sau armata ucraineană sunt considerați responsabili pentru război.

„Valentina Bondarenko, în vârstă de 80 de ani, încă nu știe ce a semnat. Când soldații cu brățări albe au dat buzna în subsolul din Mariupol, ea a ieșit pe fereastră, dând cu piciorul peste cupa care îi ținea proteza dentară.

A fost dusă împreună cu alte câteva femei în vârstă într-un autobuz, trecând prin filtre în trei orașe ucrainene, apoi la Taganrog, în Rusia. Următoarea ei oprire, i s-a spus, va fi Perm, la 2.100 de kilometri distanță.

Ea a ajuns într-un oraș de lângă granița cu Georgia, de care familia ei nu auzise niciodată, într-un dormitor cu alte 50 de persoane din Mariupol.

Și-a sunat copiii adulți, aflați încă în Ucraina, tușind la fiecare câteva minute. Erau disperați. Tot mai tulburată, Bondarenko i-a întrebat pe oficialii de la migrație cum ar putea ieși din această situație.

«Există o singură cale și anume să solicitați cetățenia rusă, să depuneți o cerere, să primiți toate documentele și când veți primi pașaportul puteți merge oriunde doriți!», i-au spus aceștia.

Ei au cerut tuturor celor care aveau pașapoarte ucrainene să le predea. În consecință, ea a făcut același lucru. Apoi a venit o cerere de rezidență și un document pe care un oficial nu a lăsat-o să îl examineze.

«Nu este nimic de citit aici și suntem în întârziere», i-a spus acesta. «Ce este scris aici?», a insistat Bondarenko. «Tot ceea ce am discutat!», a venit răspunsul. Ea a semnat. Pașaportul i-a fost returnat câteva zile mai târziu”, relatează AP. 

Mulți evacuați nu realizează că pot refuza să semneze documente și au dreptul să părăsească Rusia, spune Tania Lokshina, autoarea unui viitor raport al Human Rights Watch privind deportările forțate.

„Când ești acolo și ei au puterea și ești practic în mâinile lor, nu știi ce se va întâmpla. Atât de mulți oameni semnează doar pentru că le este frică”, susține ea.