Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Industria chimică europeană, în pragul colapsului: avalanșa importurilor din China și metodele prin care sunt ocolite taxele UE provoacă o criză fără precedent
Industria chimică europeană traversează una dintre cele mai grave crize din ultimele decenii. În timp ce fabricile se închid, zeci de mii de locuri de muncă dispar, iar importurile din China ating niveluri record, Bruxelles-ul încearcă să găsească soluții într-un ritm considerat prea lent de companii. În paralel, investigații recente arată că unele firme chineze promovează deschis metode prin care pot evita taxele vamale impuse de Uniunea Europeană. Rezultatul este o combinație explozivă care pune sub semnul întrebării viitorul unui sector esențial pentru apărare, energie, automobile și tehnologiile verzi.
Industria care stă la baza economiei europene pierde teren în fața Chinei
Produsele chimice nu generează aceeași atenție precum inteligența artificială, microcipurile sau industria auto, însă ele reprezintă fundamentul aproape tuturor lanțurilor industriale moderne. De la muniție și baterii până la materiale de construcții, echipamente medicale și componente electronice, chimia este prezentă în fiecare etapă a economiei.
Cu toate acestea, industria chimică europeană se confruntă cu o presiune fără precedent.
Potrivit estimărilor organizației europene Cefic, sectorul a pierdut aproape 10% din capacitatea de producție și aproximativ 20.000 de locuri de muncă în ultimii trei ani. În același timp, dependența Uniunii Europene de importurile de produse chimice a crescut accelerat. Dacă în 2013 furnizorii din afara UE acopereau 22% din consumul european, în 2023 ponderea a ajuns la 31%.
Marele câștigător este China. În ultimul deceniu, cota produselor chimice chineze importate în Uniunea Europeană s-a dublat și a ajuns la aproximativ 18%.
Pentru multe companii europene, situația a depășit deja stadiul unei simple competiții comerciale.
„Întreaga industrie chimică sângerează”, spune Rudy Miller, vicepreședintele companiei belgiene Vynova.
„Este un suicid industrial”.
Povestea Vynova, simbolul declinului european
Cazul companiei belgiene Vynova ilustrează perfect transformările dramatice prin care trece industria.
Până recent, Vynova era al doilea cel mai mare producător european de policlorură de vinil (PVC), material utilizat la scară largă în construcții, instalații sanitare, cabluri electrice și echipamente medicale, potrivit unei analize Politico.
Astăzi, compania se luptă pentru supraviețuire.
Conducerea susține că este sufocată de concurența venită din China, o țară care până în 2019 era importator net de PVC. În doar câțiva ani, situația s-a inversat complet, iar producătorii chinezi au început să exporte volume uriașe către Europa.
Vynova a închis deja o unitate de producție din Olanda, iar alte trei fabrici se află în proceduri de restructurare. Compania a depus o plângere anti-dumping împotriva competitorilor chinezi, însă Comisia Europeană nu a deschis încă o investigație oficială.
Pentru companiile afectate, timpul devine principalul adversar.
„S-ar putea să fim morți până atunci”, avertizează Miller, referindu-se la durata procedurilor europene.
Costurile uriașe din Europa versus avantajele Chinei
Problema nu este reprezentată doar de prețurile reduse ale produselor chineze.
Producătorii europeni se confruntă cu costuri de operare mult mai ridicate decât rivalii lor asiatici.
Fabrica Vynova din Tessenderlo, Belgia, consumă o cantitate de energie comparabilă cu cea a întregului oraș Antwerp. Electricitatea necesară procesului de electroliză este esențială pentru producția de PVC, însă prețurile energiei industriale din Europa sunt aproximativ duble față de cele din Statele Unite și China.
La acestea se adaugă costurile generate de sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii de carbon. În prezent, prețul carbonului se situează în jurul valorii de 75 de euro pe tonă de CO2, ceea ce înseamnă costuri suplimentare pentru producătorii europeni.
Industria susține că se află într-o competiție inegală, în care firmele chineze beneficiază atât de energie mai ieftină, cât și de reguli de mediu mai puțin restrictive.
Cum a ajuns China să domine piața globală a produselor chimice
Ascensiunea Chinei nu este întâmplătoare.
În ultimele două decenii, Beijingul a investit masiv în dezvoltarea industriei petrochimice pentru a alimenta boom-ul imobiliar și industrial intern.
Potrivit economistului Edse Dantuma de la ING, capacitatea petrochimică a Chinei aproape s-a dublat între 2010 și 2024. În aceeași perioadă, capacitatea de producție a Europei a scăzut cu aproximativ 14%.
Problema a devenit și mai gravă după prăbușirea pieței imobiliare chineze în 2021. Fabricile construite pentru a satisface cererea internă au continuat să producă la capacitate ridicată, iar surplusul a fost direcționat către export.
Europa a devenit una dintre principalele destinații.
Bruxelles-ul încearcă să reacționeze, dar companiile spun că este prea târziu
Liderii europeni au început să trateze situația ca pe o problemă strategică.
În februarie, cancelarul german Friedrich Merz, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen și mai mulți lideri europeni au discutat criza industriei chimice în cadrul unei reuniuni organizate la Antwerp.
Premierul belgian Bart De Wever a descris situația drept o „criză existențială”.
„Nu putem sta cu mâinile în sân în timp ce alte țări, precum China, aruncă masiv mărfuri pe piața noastră”, a declarat acesta.
Totuși, mecanismele europene sunt lente. Anchetele anti-dumping și anti-subvenții durează luni sau chiar ani, iar fiecare caz este analizat separat.
Economistul Sander Tordoir avertizează că actuala strategie este prea limitată.
„Politica actuală de apărare comercială este o abordare fragmentată, produs cu produs, care nu se ridică la nivelul distorsiunilor macroeconomice ale Chinei.”
Investigația care ridică noi semne de întrebare: firme chineze care promovează metode de evitare a taxelor UE
În timp ce Europa încearcă să se apere prin taxe anti-dumping, o investigație Euronews scoate la iveală o problemă și mai mare.
Mai multe companii chineze promovează online servicii care permit evitarea taxelor impuse de Uniunea Europeană.
Printre metodele identificate se numără redirecționarea mărfurilor prin țări terțe, modificarea minimă a produselor pentru schimbarea clasificării vamale și mutarea unor operațiuni de producție în state care nu sunt vizate de taxele europene.
Maroc, Tunisia, Turcia, Vietnam, Thailanda și alte state din Asia de Sud-Est au devenit puncte-cheie în această strategie.
În unele cazuri, produsele sunt fabricate integral în China, însă sunt expediate prin alte țări pentru a crea impresia unei alte origini.
Experții numesc fenomenul „transshipment”, iar autoritățile europene îl monitorizează cu atenție.
Industria chimică, una dintre cele mai vulnerabile ținte
Sectorul chimic este considerat unul dintre cele mai expuse riscurilor de evitare a taxelor.
Un exemplu este dioxidul de titan (TiO2), o substanță strategică utilizată în tehnologii verzi, aerospațial și numeroase procese industriale.
După ce Uniunea Europeană a impus taxe anti-dumping pentru importurile de TiO2 din China, unele companii au început să promoveze produse modificate astfel încât să nu intre sub incidența tarifelor.
Alte firme au propus livrări prin Vietnam sau Thailanda, oferind documente care ar fi putut masca adevărata origine a produselor.
Deși unele dintre aceste practici nu sunt automat ilegale, ele ridică semne serioase de întrebare privind eficiența sistemului european de apărare comercială.
OLAF intră în joc: investigații privind evitarea taxelor vamale
Problema a devenit suficient de gravă încât să atragă atenția Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).
Raportul anual al instituției menționează mai multe cazuri în care produse aparent fabricate în alte țări aveau, în realitate, origine chineză.
Un exemplu vizează biciclete electrice care urmau să fie exportate în Uniunea Europeană din Indonezia. Investigația a arătat că majoritatea componentelor proveneau din China și că procesarea realizată în Indonezia era minimă, potrivit Euronews.
Potrivit OLAF, schema ar fi putut genera evitarea unor taxe vamale de aproximativ 7,2 milioane de euro.
Europa se află în fața unei alegeri strategice
Criza industriei chimice nu mai este doar o problemă economică.
Pentru Bruxelles, miza este legată de securitatea economică și industrială a continentului. Dacă tendința actuală continuă, Uniunea Europeană riscă să devină dependentă de China pentru produse esențiale folosite în energie, apărare, infrastructură și tehnologiile viitorului.
În același timp, orice măsură dură împotriva importurilor chineze poate genera represalii comerciale și costuri suplimentare pentru alte industrii europene.
În timp ce liderii europeni pregătesc noi instrumente de apărare comercială și discută inclusiv un mecanism împotriva supracapacității industriale, producătorii avertizează că timpul se scurge rapid.
Pentru multe fabrici europene, întrebarea nu mai este dacă vor rezista concurenței chineze, ci dacă vor mai exista atunci când Bruxelles-ul va decide să acționeze.
Citește pe Antena3.ro
