Japonezii au ţinut marţi un minut de reculegere pentru a comemora tragedia produsă la 11 martie 2011, când un seism, un tsunami uriaş şi un accident nuclear s-au soldat cu circa 20.000 de morţi şi au afectat serios întreaga regiune Fukushima.
La ora la care s-a produs cutremurul cu magnitudinea de 9 grade (05:46 GMT), vocile s-au stins, privirile s-au îndreptat în jos, mâinile s-au alăturat, iar oamenii şi-au adus aminte de acea zi teribilă, cea mai grea din istoria ţării după cel de-al Doilea Război Mondial.
O ceremonie oficială naţională a avut loc la Tokyo în prezenţa cuplului imperial şi a premierului Shinzo Abe în amintirea persoanelor care şi-au pierdut viaţa din cauza valului gigantic care a lovit de-a lungul litoralului prefecturilor Miyagi, Iwate şi Fukushima, un nume care este acum sinonim cu dezastrul atomic. împăratul Akihito a transmis condoleanţele sale profunde celor peste 20.000 de victime decedate sau dispărute în aceeaşi zi sau mai târziu, din cauza urmărilor nefaste ale triplei drame.
Trei ani au trecut de atunci, dar pe teren reconstrucţia avansează cu greutate, iar cadavrele celor 18.517 de persoane luate imediat de valuri nu au fost în totalitate recuperate. "Părinţii noştri sunt în continuare daţi dispăruţi. Nu cred că îi mai putem găsi, dar am venit pentru a participa la căutări pentru că vrem să facem ceva pentru a ajuta", a afirmat Miho Suzuki, fostă locuitoare a oraşului evacuat Namie.
În jur de 270.000 de persoane nu au reuşit încă să se întoarcă la locuinţele lor, distruse de valul tsunami sau devenite de nelocuit din cauza radioactivităţii. Aproape 100.000 de oameni, în general persoane vârstnice, trăiesc în continuare în adăposturi improvizate prefabricate unde suferă din cauza promiscuităţii. În ciuda promisiunilor repetate ale guvernului, mulţi dintre ei riscă să îşi mai petreacă şi câţiva ani în aceleaşi condiţii. Doar 3,5% din casele permanente promise au fost construite în provinciile Iwate şi Miyagi.
"Sunt hotărât să accelerez procesul de reconstrucţie", a asigurat premierul Abe luni în faţa legislativului. şi, pentru a întări, el a remarcat că "revitalizarea Japoniei nu va putea fi făcută fără repunerea pe picioare a regiunilor devastate".
În ceea ce-i priveşte pe foştii localnici din zona complexului atomic Fukushima, unii dintre aceştia nu se vor mai putea reîntoarce niciodată la casele lor pentru că nu li se va mai permite şi pur şi simplu nu vor mai dori acest lucru, de teama contaminării radioactive. Nimeni nu a murit până acum din cauza certă a expunerii la radiaţiile degajate în orele şi zilele ce au urmat accidentului, dar totuşi circa 1.650 de persoane au murit ulterior, în timpul evacuării sau din cauza unei degradării brutale a condiţiilor lor de viaţă.
De exemplu, foştii locuitori din Futaba, în apropierea centralei, nu îi pot uita pe bătrânii din spitale care au fost nevoiţi să părăsească unităţile respective în autobuze supraîncărcate: aproximativ patruzeci au murit. "Este imposibil să ne întoarcem, cu această centrală lângă noi. Demontarea ei va mai dura ani buni", s-a plâns Morihisa Kadoya.
Anumiţi refugiaţi se opun ridicării interdicţiei de a locui, care este încă în vigoare în majoritatea comunelor evacuate, dat fiind că finalul acestei măsuri s-ar traduce şi prin încetarea indemnizaţiilor pecuniare pe care aceştia le primesc, fie că aleg să se întoarcă sau nu.