Moştenirea lui Gurlitt, cadou otrăvit pentru Muzeul din Berna?

Situaţia “comorii naziste” lăsate în urmă de răposatul Cornelius Gurlitt pare departe de a fi elucidată. În testamentul său, Gurlitt cedează toate operele din colecţiile de la Munchen şi Salzburg către Muzeul de Artă din Berna. Reprezentanţii muzeului nu se grăbesc să accepte moştenirea. “Au timp oficial până în noiembrie 2014, dar pentru mulţi moştenirea pare doar un cadou otrăvit, fiindcă printre cele peste 1.500 de opere se află şi unele confiscate sau jefuite de nazişti de la proprietarii evrei. Taskforce Schwabinger Kunstfund suspectează 458 de astfel de opere”, scrie Handelsblatt. Care sunt aceste opere rămâne o necunoscută atât pentru opinia publică, cât şi pentru potenţialii moştenitori de drept. Cert este că operele din colecţia de la Salzburg încă nu au ajuns în posesia Taskforce pentru a fi analizate, aşa cum este stipulat în acordul parafat între Gurlitt şi statul german. “Acordul este valabil şi pentru moştenitorii lui Gurlitt”, dă asigurări directorul Taskforce, Ingeborg Berggreen-Merkel.

Cu tablourile la tribunal

Având în vedere că Task Force-ul a stabilit că opera “Femeie şezând”, semnat de Henri Matisse, a fost luat de nazişti de la proprietarul său, Paul Rosenberg, rămâne de văzut dacă opera va reveni descendenţilor proprietarilor de drept, în acest caz Anne Sinclair. “Task Force eliberează doar un aviz consultativ. Rămâne la latitudinea moştenitorului să decidă dacă va restitui opera sau nu. Dar cum Muzeul din Berna nu a acceptat încă moştenirea, decizia, teoretic, urmează să aparţină Tribunalului din Munchen. Practic, urmează o perioadă de aşteptare, fiindcă tribunalul nu se pronunţă în astfel de cazuri, ci aşteaptă să vadă ce se va întâmpla cu moştenirea. Oficialii muzeului au dat asigurări că vor emite un comunicat la începutul lunii iulie ”, mai scrie sursa citată.

Statul german nu vrea colecţia

Ministerul Culturii şi Cultelor din Bavaria a anunţat că nu va solicita declararea colecţiei lui Gurlitt drept patrimoniu cultural german. “În situaţia actuală nu vedem nici un motiv să acţionăm”, a comunicat ministerul, după ce la începutul lunii mai anunţase că va analiza importanţa colecţiei pentru patrimoniul cultural german. Legea germană interzice ca un bun din patrimoniul cultural german să părăsească graniţele ţării fără acordul statului german, iar astfel s-ar fi putut bloca un eventual transfer al colecţiei în Elveţia, la Muzeul de Arta Berna.

Acordul potenţialilor moştenitori

Mai multe rude îndepărtate au salutat ultima dorinţă a lui Cornelius Gurlitt de a lăsa colecţiile moştenire pentru Muzeul de Artă din Berna. “Salutăm în totalitate testamentul lui Cornelius Gurlitt prin care cedează colecţiile sale preţioase unicului moştenitor Muzeul de Artă din Berna. Noi susţinem acest demers. Sperăm că Muzeul din Berna îşi va asuma această moştenire”, semnează comunicatul cumnatul Klaus Frassle, Dietrich Gurlitt, Christoph Gurlitt, Uta Werner şi Anne-Clare Gurlitt. Legea germană prevede că părtaşi la moştenire trebuie să fie copiii, părinţii şi partenerii de căsătorie. Cum bărbatul de 81 de ani nu a fost căsătorit şi nu avea copii, dreptul Muzeului din Berna de a moşteni colecţiile nu poate fi contestat. Chiar şi aşa, vărul lui Gurlitt, Ekkehart Gurlitt, a adus în discuţie faptul că bătrânul nu a fost în deplinătatea facultăţilor mintale când a parafat testamentul şi a acuzat că “un bun din patrimoniul cultural german va ajunge în zona provinciala din Berna”.


Victima justiţiei?
“Gurlitt a făcut fără voia să o carieră mediatică înspăimântătoare. La început a fost bătrânul nazist, a urmat imaginea celui care a încercat să fraudeze statul şi să nu plătească impozite, ca apoi să fie scos şi traficant de artă. Într-un final a fost declarat o victimă a justiţiei bavareze. Avocaţi şi consilieri media s-au ocupat de imaginea sa publică. A fost prea târziu. Era mult prea bolnav de inimă. Şocul scoaterii sale din izolare a fost mult prea puternic. Nu ducea nici un drum înapoi în anonimat. Nu mai exista un viitor pentru el”, notează Die Zeit. Jurnaliştii germani solicită autorităţilor mai mult curaj în anchetă şi se întreabă: când vor fi deschise într-un final registrele contabile ale comerciantului de artă Hildebrand Gurlitt, tatăl lui Cornelius?

“Colecţia lui Gurlitt rămâne un mister neelucidat pentru toţi cei care caută după bunurile confiscate de la strămoşii lor. Întrebarea este de ce Task-force nu dă publicităţii registrele contabile ale lui Hildebrand Gurlitt. Se ştie că acestea nu au fost arse, ci există şi sunt în posesia Taskforce împreună cu restul operelor. Acestea trebuie publicate online pentru a reconstrui traficul de artă din acea vreme. Nici după ce Muzeul din Berna va prelua moştenirea nu vom şti cu exactitate cu câtă artă degenerată avem de-a face cu adevărat. Speculaţiile ating deja dimensiuni paranoice. Task Force a finalizat opt cazuri, dar până nu va oferi o situaţie detaliată despre ele, acele opere nu vor avea linişte. Toţi speră că elveţienii vor accepta moştenirea, astfel s-ar încheia cercetarea, iar colecţia ar ajunge într-un loc neutru. Totuşi, va trebui muzeul să plătească impozitul pe moştenire? Nu ar fi o sumă chiar neglijabilă la o evaluare a colecţiei de 30-50 de milioane de euro. Să nu omitem nici onorariile experţilor şi avocaţilor. Pentru asta există şi 3 milioane de euro lăsate de Gurlitt în numerar şi în imobile. Dar e oare suficient? Dar dacă testamentul lui Gurlitt conţine condiţia ca nici o operă să nu fie înstrăinată? Pe de altă parte elveţienii sunt îndreptăţiţi să se întrebe dacă este moral să expună colecţiile unui profitor al regimului nazist. Chiar vrem să îi ridicăm un monument lui Hildebrand Gurlitt? Să împiedicăm asta, dar să rămânem corecţi - aceasta este marea provocare pentru Muzeul din Berna”, consideră Die Zeit.