Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe Andrei l-am cunoscut în urmă cu două săptămâni. Terminase orele şi se refugiase împreună cu trei colegi de liceu la un suc şi un joc de cărţi. M-am trezit cu el lângă mine brusc, în timp ce citeam o carte, retrasă într-un colţ. "Iartă-mă că te deranjez, dar mă gândeam că poate ai vrea să joci o canastă cu noi. Noi suntem trei şi ne-ar mai trebui al patrulea jucător. Ce zici?"
L-am măsurat câteva secunde, m-a făcut să zâmbesc aerul distrat şi ghiduş la fel ca şi freza-i răvăşită în toată direcţiile, dar "cizelată", un pic, numai un pic, cu spumă. Sau fixativ, posibil, pentru că n-am intrat în astfel de intimităţi. Am devenit al patrulea la masă. Şi de atunci ne leagă un soi de amiciţie, pentru că mi s-a părut fascinant să studiezi şi să pătrunzi calm mintea abia pârguită. Iar ei au intrat în joc de bunăvoie.
Marţi, l-am regăsit în acelaşi loc, dar cu alţi doi colegi de liceu. Aveau chef de vorbă şi de caterincă. Mă aşez cu ei la masă şi dintr-una într-alta ajungem şi la subiectul cu alegerile din SUA. "Staţi să vă zic fază tare", se dezlănţuie deodată Andrei. "Mă trezesc dimineaţă, ca să plec la şcoală. Trei televizoare în casă, trei obame şi trei ălălalt care seamănă cu bunică-miu, nu ştiu cum îl cheamă. Îi zic (doar aşa, într-o doară) lu’ mamaie care tot freca la nişte vase în chiuvetă: mamaie, azi sunt alegeri în SUA. Nici n-apuc bine să termin că se aude parcă de dincolo de apa de la robinet: ei, şi ce, d’asta nu mai pot eu. De parcă o să fie mai bine pentru mine. Tot pensia asta o s-o am şi tot la oala asta o să frec. Haida, deh. Mă aşez la masă şi încep să-nfulec dintr-un sandviş. Trece mama val-vârtej prin bucătărie căutându-şi umbrela sau nu ştiu ce. Io, iar pus pe şotii. Şi o întreb tot într-o doară: Auzi, mamă, tu ştii că azi sunt alegeri în America? Mama se uită la mine ca la un alien şi zice în timp ce se agita în continuare: Da, foarte bine. Da’ unde mi-e umbrela? Şi hai, că întârzii la şcoală. Lu’ tata nu i-am mai zis nimic, că era ursuz şi ăsta e cu cifrele. La el întotdeauna 1+1 o să facă 2. Şi a mai schimbat şi postu’ la unu din televizoare, iar Obama vorbind electoratului de la o tribună a devenit ăla a lu’ Răduleasca la nu ştiu ce matinal. Şi gata cu alegerile în familia mea."
nici americanii n-au nevoie de un babalâc.
"Io cred că o să câştige ăla cu faţă de bunic. Nu cred că vor americanii preşedinte un negru", intervine Călin în discuţie. "Ba io cred că tocmai d’aia o să fie Obama preşedinte. Pentru că e negru. Or fi ajuns la concluzia că trebuie să fie şi un negru preşedinte în cea mai democrată ţară din lume, aşa cum se zice. E ca la Oscar, când a câştigat Denzel Washington, dar nu merita. Parcă aşa a fost. Şi cu tataie ăla ce să faci. Nu ştiu câţi ani are, da’s mulţi. Ce să mai facă? Âsta e tânăr, are alte mentalităţi. Âlălalt e mai conservator, poate că americanii cred că nu au nevoie de un babalâc care să-i conducă cu idei învechite, riscând să moară când zice americani, fiţi gata pentru... şi, gata, nu mai termină fraza pentru că s-a dus, a murit. Nu e, nu merge. Io aşa cred. Băi, frate, în concluzie, io nu l-aş vota p’ăsta nici mort, dacă aş fi american. Da nu sunt, aşa că..." "Şi io tot pe Obama l-aş vota, nu asta am zis. Io am spus altceva. Că nu-i văd pe americani votând un negru. Din punctul meu de vedere, io l-aş vota indiferent de culoare, în primul rând pentru că e mai tânăr. Şi altfel gândeşte... Dar la ei e altfel decât la noi." Ceilalţi doi, mai tăcuţi, au intervenit şi ei în discuţie, exprimându-şi ipoteticul vot tot în favoarea lui Obama. "Poate şi pentru că a fost mai mult mediatizat decât celălalt, cel puţin la noi. Oricum, americanii nu sunt la fel de conservatori ca englezii, de exemplu. Aşa că Obama rulzzz.", adăugă râzând unul din "tăcuţii" de la masă, un tip destul de mucalit, care a urmărit tot jocul de ping-pong de idei. Pe al patrulea nici nu-l interesează cine câştigă alegerile din America. Puţin îi pasă. Discuţia chiar pare a-l plictisi. "Şi la urma urmei contează cine iese? Adică pentru mine ca român. Ca elev la liceu. Pentru mamaie am văzut, cu pensia, cu oalele. Mama cu serviciul, cu umbrela, tata cu cifrele. Şi nici pe mine nu mă interesează. Adică io nu prea îmi dau seama care ar fi mai bine să iasă pentru noi, românii, şi nici de ce şi în ce fel ne-ar influenţa. Poate şi pentru că nu mă prea interesează politica. Mai spre deloc. Io, cu fetele, cu netul, cu marea, nisipul, muntele, zăpada şi muzica. După aia facultate, libertate...", râde, "şi-ntr-o lună pot să beau şi bere, oriunde, că o să fac 18 ani".
