“Procesul secolului” în Franţa: 20 de ani de închisoare pentru un caz de crimă fără cadavru

Vineri după-amiază, televiziunile de ştiri şi site-urile informative din Franţa o ţineau tot într-un breaking news. Se pronunţase verdictul în “procesul secolului”, cum a fost el caracterizat de unul dintre jurnaliştii francezi specializaţi în justiţie. Un caz de crimă fără cadavru.

Fostul avocat Maurice Agnelet, acum în vârstă de 76 de ani, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru uciderea amantei sale, Agnes Le Roux, în 1977, în cadrul celui de-al treilea proces dedicat acestei enigme judiciare care frământă Franţa de 37 de ani.

Sistemul juridic francez admite omorul fără cadavru. Corpul victimei nu este un element constitutiv al infracţiunii, aşa cum e acţiunea de natură să antreneze moartea victimei (element material) sau voinţa de a ucide (element moral); el este “retrogradat” la rang de indiciu. Se poate ancheta un omor, dacă există alte indicii care, coroborate, duc la concluzia că persoana dispărută a fost ucisă.

Într-un caz de crimă fără cadavru, îndoiala asupra realităţii morţii persistă însă până la capăt. În plus, cadavrul oferă, adesea, indicaţii preţioase ce orientează cercetările. În lipsa lor, ancheta poate să bată pasul pe loc, făcându-i pe anchetatorii să se simtă descurajaţi. Nu le e uşor nici judecătorilor să condamne pentru crimă fără cadavru. A judeca înseamnă a şti, iar a şti înseamnă a cunoaşte. Planeta este însă plină de oameni care cred în Dumnezeu, fără să-L fi cunoscut vreodată personal. Despre intima convingere asupra vinovăţiei, un înalt magistrat francez declara că ea este “intimă, pentru că este personală (...) şi convingere – pentru că este o opinie fermă, sigură, care se impune conform evidenţei”. În ţările europene se condamnă pentru crimă fără cadavru de zeci de ani. Şi în niciunul dintre aceste cazuri, în care criminalii au intrat în puşcărie urlându-şi inocenţa, victima n-a înviat apoi din morţi, pentru a demonstra o eventuală eroare juridiară. Ceea ce probează că anchetatorii, dar şi magistraţii şi-au făcut datoria.

Maurice Agnelet a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, după ce fusese, de două ori, achitat. Nici o picătură de sânge, nici un martor, nici o armă. Numai probe indirecte care indicau un singur vinovat.
Agnes Le Roux (29 de ani) era fiica proprietarei unui casino din Nisa şi moştenitoarea unei averi fabuloase. Pe Jean-Maurice Agnelet îl cunoscuse încă de pe vremea când era adolescentă. Avocat de profesie, el apăra interesele lui Rene Le Roux, mama lui Agnes. Era cu 10 ani mai mare decât Agnes, însă şarmul şi trecerea pe care el o avea la femei au fascinat-o. S-au reîntâlnit în 1976. Îndrăgostită de el, Agnes suferea bănuind, pe drept, că el are mai multe amante. La 4 şi la 6 octombrie 1977 încearcă să se sinucidă. Iar în noaptea de 27/28 octombrie 1977, ea dispare.

Cazul Agnes Le Roux a fost un maraton judiciar, un dosar în care acuzarea a dat dovadă de o perseverenţă fenomenală. Datorită comportamentului său, Maurice a devenit rapid principalul suspect. Deşi fusese iubitul ei, era singurul ce nu părea afectat de dispariţia femeii. Mai mult, declaraţiile lui erau contradictorii. Şi faptele... Avocatul avea cheile de la apartamentul lui Agnes. În ianuarie 1978, când ancheta încă nu începuse, el a reziliat contractul de asigurare pentru acest apartament. În martie 1978, la domiciliul femeii s-a găsit un bilet de adio scris de ea, nesemnat şi nedatat: “Îmi pare rău. Drumul meu s-a sfârşit. Eu mă opresc aici. Totul e bine. Agnes. Vreau ca Maurice să se ocupe de tot”. Era fotocopia biletului original pe care Agnes îl lăsase după prima ei tentativă de sucicid. Abil, Maurice încercase să ducă ancheta pe piste false.

Mobilul crimei? Banii. În prolifica afacere a casinourilor, Rene Le Roux avea un adversar redutabil: Jean-Dominique Fratoni. Agnes îşi voia partea de moştenire, dar mama ei se împotrivea. Maurice a devenit intermediar între Agnes şi Fratoni, care i-a oferit fetei 3 milioane de franci francezi (astăzi 450.000 de euro) în schimbul unui vot în şedinţa consiliul de administraţie al cazinoului. La 16 mai 1977, Agnes a mers la Geneva cu Maurice şi a primit 1,8 milioane de franci. Au deschis împreună un cont comun. În iulie 1977, Agnes a primit diferenţa, sub forma unor bonuri, la o bancă din Nisa. După dispariţia ei, întreaga sumă a fost depusă într-o bancă elveţiană, pe numele lui Maurice Agnelet.

Tot timpul Maurice a fost apărat de un alibi: în week-end-ul în care dispăruse Agnes, el s-ar fi aflat la Geneva, în compania unei prietene, Francoise Lausseure, care apoi i-a devenit soţie. După 20 de ani, divorţând de el, femeia a recunoscut că minţise. Mărturia ei a dus la redeschiderea dosarului. În ianuarie 2001, Maurice e acuzat de omor şi sechestrare. În 2004 acuzarea se schimbă în “omor cu premeditare”. În proces, Maurice a fost apărat de cei mai buni avocaţi. La unul dintre termene, un apărător celebru a încercat o pledoarie teatrală. “Onorată instanţă, Agnes poate să fie în viaţă. Gândiţi-vă ce mare eroare aţi comite! Ea poate să intre chiar în acest moment pe uşa sălii de judecată. Priviţi uşa”, a mărit tensiunea avocatul, şi toţi ochii s-au îndreptat spre uşă, “ea poate să intre chiar acum pe ea!”. Replica judecătorului a fost magistrală: “vă cred”, i-a spus el avocatului. “Cu toţii am privit spre uşă, aşteptându-ne ca ea să apară. Un singur om din sală nu şi-a întors privirea: clientul dumneavoastră!”. La 11 octombrie 2007, Maurice Agnelet a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.
Verdictul a fost invalidat însă la începutul lui 2013 de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, care a considerat că acuzatul nu a avut parte de un proces echitabil.

Cel de-al treilea proces a debutat la începutul lui martie, durând patru săptămâni. Verdictul actual, anunţat după şapte ore şi jumătate de deliberări, este conform cu precedenta condamnare a lui Agnelet în primul proces. Agnelet a negat tot timpul că a ucis-o pe Agnes Le Roux.

Lunea trecută, când începea ultima săptămână de proces, unul dintre fiii lui Agnelet, Guillaume, a dat o lovitură de teatru, afirmând că în adolescenţă mama şi tatăl său i s-au confesat în legătură cu culpabilitatea lui Maurice Agnelet.
Potrivit versiunii sale, Agnes Le Roux ar fi fost ucisă în Italia, iar cadavrul său, nud, abandonat într-un loc izolat. France Presse precizează că a fost deschisă o anchetă preliminară în Italia pe marginea acestui caz. Fratele lui Guillaume şi mama lor, Annie Litas, au contestat aceste afirmaţii.

Vineri dimineaţă, Maurice Agnelet a cerut iertare familiei lui Agnes. “Pentru răul pe care l-aş fi putut pricinui prin atitudinea mea, afirmaţiile mele, de la dispariţia incredibilă şi dramatică a lui Agnes”, a declarat fostul avocat. “Am constatat în ultimele sale cuvinte că nu spune dacă a ucis-o pe Agnes. E ultima mizerie a lui Maurice Agnelet, cine să creadă în iertarea pe care şi-o cere?”, a reacţionat Jean-Charles Le Roux, fratele lui Agnes.
Maurice Agnelet a cerut iertare şi de la propria familie. “Mi-am dat seama că le-am distrus viaţa copiilor şi pe cea a mamei lor”, a declarat acesta.

Joi, avocatul lui Agnelet, Francois Saint-Pierre, a solicitat achitarea clientului săi, subliniind că nu există nicio dovadă privind vinovăţia sa. “În lipsa unei probe, a scenei crimei, a martorilor, nu facem decât să ne punem pe interpretarea unor elemente”, a spus acesta, subliniind că “un mobil nu a fost niciodată dovada unei crime”.

Maurice Agnelet nu a recunoscut verdictul, şi a decis să facă recurs în casaţie, a anunţat avocatul acestuia sâmbătă. “Maurice Agnelet contestă verdictul de condamnare”, a declarat Francois Saint-Pierre, la ieşirea din închisoarea din Rennes, unde îşi vizitase clientul. “Curtea de Casaţie va decide într-un termen de aproximativ zece luni. În acest timp, Agnelet va rămâne în închisoare. El îşi susţine nevinovăţia şi continuă lupta”, a declarat avocatul.