Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încă o dată, unitățile ucrainene au respins un asalt prost planificat și și-au menținut pozițiile. Aceste atacuri terestre mecanizate frecvente ale rușilor erodează însă apărarea ucraineană în mai multe puncte de-a lungul liniei frontului.
Katerina Stepanenko, de la Institutul pentru Studiul Războiului din Washington, este de părere că, foarte probabil, obiectivul Rusiei este acela de a testa apărarea ucraineană pentru a detecta punctele slabe și de a pune la încercare capacitățile defensive ale trupelor Kievului înaintea operațiunilor ofensive iminente din vară.
De cealaltă parte, brigăzile ucrainene de pe linia frontului se agață de fiecare metru de pământ. Soldații lui Zelenski așteaptă muniții și apărare aeriană de la aliați și noi recruți, în urma unei noi legi de mobilizare care a extins intervalul de vârstă eligibil. În același timp, ei speră că liderii militari ruși vor continua să comită greșeli pe câmpul de luptă.
Unitățile ucrainene folosesc însă cu zgârcenie obuze de artilerie - al căror raport este de cel puțin 5 la 1 în favoarea rușilor - și mii de drone mici care distrug, individual, vehiculele inamice.
Vorbind despre atacurile de lângă Tonenke, un soldat ucrainean a relatat pentru CNN: „În fiecare zi, trupele rusești au venit și, în fiecare zi, soldații noștri le-au distrus!”.
Ucrainenii afirmă că moralul este scăzut în rândurile inamicului. „Ei sunt gata să plătească mită, ceea ce se și întâmplă de altfel la scară mare, să se rănească sau pur și simplu să fugă pentru a evita linia frontului, deoarece șansele de supraviețuire acolo și numărul de pierderi rămân foarte mari pentru ruși.”, susține și Andriy Iusov, reprezentant al Serviciului de Informații al apărării ucrainene.
Tăvălugul rusesc
Potrivit Ministerului britanic al Apărării, Rusia este însă capabilă să își refacă forțele din linia întâi cu 30.000 de soldați pe lună. Industriile sale militare lucrează 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, pentru a produce orice, de la tancuri la drone și bombe ghidate.
La rândul său, secretarul de Stat adjunct al SUA, Kurt Campbell, a recunoscut, săptămâna trecută, că, în ciuda pierderilor imense, Rusia s-a „refăcut aproape complet din punct de vedere militar”, ceea ce i-ar putea permite să intensifice operațiunile ofensive în curs.
Și ucrainenii văd, de altfel, semne în acest sens. Iusov a mărturisit pentru CNN că recrutarea în Rusia continuă, pentru soldați sub contract, prizonieri și mercenari străini - toate acestea, în plus față de înrolarea de primăvară, care tocmai a fost anunțată.
Matthew Schmidt, profesor asociat în cadrul Departamentului de Securitate Națională de la Universitatea New Haven, susține că „Rusia împinge ofensivele locale cu personal slab dotat și prost echipat, oriunde poate. Chiar și așa, trimiterea unui număr suficient de mare de oameni s-ar putea dovedi o tactică destul de bună” pentru Moscova. Nu contează că cei mai mulți dintre ei sunt trimiși la moarte.
În schimb, deficitul de efective al Ucrainei este cronic. Vârsta de recrutare a fost redusă de la 27 la 25 de ani, iar anumite paragrafe ale unui proiect de lege privind mobilizarea încă sunt dezbătute aprins pentru a trece prin parlamentul ucrainean.
Noul comandant-șef, generalul Oleksandr Sirski, sugerează că obiectivul inițial al noii legislații, cel de a aduna 500.000 de recruți în plus, poate fi „redus semnificativ”, în timp ce alți oficiali ucraineni sunt sceptici în această privință.
În opinia lui Stepanenko, Ucraina „va trebui probabil să cedeze o parte din teritoriul tactic și să se retragă pe poziții mai ușor de apărat în unele scenarii de pe câmpul de luptă (...) Capacitatea Rusiei de a păstra inițiativa pe linia frontului forțează trupele ucrainene să consume materiale, deja puține”.
Forța copleșitoare a rușilor - bombe ghidate de 1,5 tone, lansate din aer, baraje intense de artilerie, aruncătoare de flăcări și focuri de tancuri - își spune zilnic cuvântul.
Iusov susține că o astfel de utilizare intensă a muniției de artilerie pentru Rusia este posibilă datorită sprijinului acordat de către Coreea de Nord.
La rândul lui, Nazar Voloșin, purtător de cuvânt al armatei ucrainene, a recunoscut că artileria și utilizarea intensă a bombelor ghidate, cu planare, au pus în pericol înălțimile strategice din jurul Chasiv Yar, din Donețk.
„Ei aruncă muniție grea asupra noastră fără ca măcar să zboare în apropierea liniei de contact sau să intre în zona noastră de apărare aeriană.”, a afirmat el.
Exact aceeași tactică se aplică și în zona Avdiivka, mai spune Voloșin. „Când avioanele lor acționează, este imposibil pentru apărătorii noștri să opereze; ei pot doar să se ascundă în adăpost.”.
Deși vorbesc despre oboseală și frustrare, oficialii ucraineni se bucură de greșelile liderilor ruși. După bătălia de la Tonenke, de săptămâna trecută, un militar ucrainean a descris uimirea sa și a camarazilor săi față de numărul mare de soldați ruși care mureau „la grămadă, din cauza ambițiilor unui om mic.”. Se referea la președintele Rusiei, Vladimir Putin.
Adaptare din mers
Și, totuși, rușii nu-și mai repetă greșelile atât de frecvent. Ei au dat dovadă de capacitate de adaptare, în special prin construirea unor apărări multistratificate care au zădărnicit ofensiva ucraineană din vara anului trecut, prin utilizarea de bombe ghidate, cu planare, dincolo de raza de acțiune a apărării ucrainene și prin dezvoltarea propriei lor game de drone de atac.
În cel mai recent exemplu, potrivit oficialilor ucraineni, rușii au început să echipeze rachetele de croazieră cu muniții cu dispersie.
Ucraina a răspuns cu o expansiune rapidă a propriei industrii de armament, în multe privințe mai inovatoare decât cea a rușilor, în special în dezvoltarea de drone cu rază lungă de acțiune pe mare și în aer.
Ucraina duce un „război apropiat”, marcat de lupte corp la corp, și un „război la distanță”, care vizează infrastructura și logistica rusească: rafinăriile de petrol, aerodromurile și fabricile.
Numai în ultima săptămână, dronele artizanale ucrainene au lovit o uzină care fabrica drone la 1.300 de kilometri în interiorul Rusiei. Un alt val de drone a paralizat o duzină de avioane rusești, pe un aerodrom din Rostov.
Ucrainenii nu vor să recunoască astfel de atacuri, dar Iusov a mărturisit criptic că rafinăriile sunt ținte militare, iar „daunele de acolo sunt destul de firești”, urmând să se extindă.
Războiul invizibil al Kievului
Există însă, de asemenea, și un alt război, care se derulează pe coridoare tăcute, de o parte și de alta a Atlanticului. Este vorba despre susținerea externă a Kievului.
Săptămâna trecută, secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, a declarat că a venit timpul „să discutăm despre un angajament financiar pe termen lung din partea aliaților NATO”.
Acest lucru poate include un acord de finanțare pe termen lung, sub auspiciile NATO, care ar atenua orice eventuală decizie a unei posibile administrații Trump, începând de anul viitor, ce ar putea pune capăt sprijinului acordat Ucrainei.
Oficialii de la Kiev nu obosesc niciun moment, spunându-le sponsorilor occidentali de ce au nevoie urgentă acum: este vorba despre „Patriot” și alte sisteme de apărare aeriană, rachete cu rază de acțiune mai lungă, proiectile de artilerie, precum și despre mult mai multă putere aeriană.
Participând la reuniunea NATO de săptămâna trecută, ministrul ucrainean de Externe, Dmitro Kuleba, a precizat că este „imposibil de înțeles de ce aliații nu pot găsi baterii suplimentare pentru a le livra într-un loc în care se trag zilnic rachete balistice. Numai în luna martie, 94 de rachete balistice au fost trase asupra Ucrainei!”.
Kuleba repetă acest lucru săptămânal, de mai multe luni. SUA și alte 17 națiuni, printre care mai multe state membre NATO, au zeci de sisteme „Patriot”. Ucraina a primit însă doar câteva.
Paralizia din Congresul SUA înseamnă că nevoile militare multiple ale Ucrainei rămân fără răspuns. Un proiect de lege care ar urma să deblocheze un ajutor militar de 61 de miliarde de dolari așteaptă o decizie din partea congresmenilor de patru luni.
Iar timpul se scurge. Un oficial din cadrul Consiliului pentru Securitate Națională și Apărare al Ucrainei, locotenentul Andriі Kovalenko, afirmă că aliații Kievului „trebuie să înțeleagă că, dacă ajutorul occidental nu ajunge la timp, inamicul va avea mai multe șanse să ocupe mai multe teritorii.”.
Unii dintre aliați percep urgența. Spre exemplu, președintele ceh, Petr Pavel, a pus la punct o „coaliție a obuzelor”, care încearcă să finanțeze achiziționarea a aproape un milion de obuze din țări non-occidentale. Uniunea Europeană a promis să accelereze expedierea obuzelor, după ce nu a reușit să își respecte angajamentul asumat anul trecut.
Cu toate acestea, Stepanenko afirmă că „toate aceste inițiative europene necesită timp înainte de a permite Ucrainei să genereze condiții favorabile pe câmpul de luptă”.
Europa nu este pregătită sau capabilă să își asume rolul de lider pe care îl ocupă în prezent SUA în furnizarea volumului de arme necesar și nici a informațiilor în timp real, oferite Ucrainei.
Jocul la așteptare – o tactică perdantă
Kievul se confruntă cu aceeași problemă pe care o are de la începutul invaziei rusești: cu toată ingeniozitatea și curajul de care dau dovadă trupele sale în fața forței imense și agresive a Rusiei, reticența aliaților Ucrainei aduce armata lui Zelenski în ipostaza de a avea o mână legată la spate.
Matthew Schmidt a declarat pentru CNN: „Tot ceea ce NATO poate aduce în Ucraina este suficient pentru a-și stabiliza poziția, nu pentru a o schimba în mod semnificativ. Singura variabilă care ar putea să o schimbe este o greșeală majoră a Rusiei. A conta însă pe faptul că inamicul tău o va da în bară nu este niciodată o strategie bună!”.
Nici Ucraina nu dispune de resursele necesare pentru a profita de aceste greșeli. Stepanenko, de la Institutul pentru Studiul Războiului, susține că Ucraina nu poate exploata nivelurile ridicate de uzură pe care le suferă unitățile rusești.
„Forțele rusești au pierdut cel puțin trei divizii mecanizate de oameni și echipamente în campania pentru Avdiivka, iar Ucraina nu a fost capabilă să contraatace în jurul Avdiivkăi și să exploateze condițiile de epuizare rusească", a spus Stepanenko, tot pentru televiziunea americană.
Ucraina nu are de ales decât „să se adăpostească și să încerce să anticipeze cât mai bine posibil unde, când și la ce intensitate vor ataca forțele rusești în continuare.”, a adăugat ea, anticipând modul de derulare a ostilităților în lunile ce vor urma.
