Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga (CIJ) a dat dreptate României prin faptul că linia de delimitare nu va fi influenţată de Insula Şerpilor, care are dreptul la o mare teritorială de numai 12 mile marine, decizia fiind adoptată în unanimitate de cei 15 judecători ai Curţii.
CIJ a pronunţat, marţi, o soluţie în cazul România c. Ucraina, anunţând coordonatele a cinci puncte geografice pe baza cărora a fost stabilită linia de delimitare a platoului continental al Mării Negre între cele două ţări.
"Curtea decide că, începând de la Punctul 1, aşa cum a fost el stabilit în articolul 1 din Tratatul privind Regimul Frontierei de Stat din 2003, linia unică de demarcare a platoului continental şi a zonei economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră vor urmări arcul de 12 mile marine al apelor teritoriale ucrainene în jurul Insulei Şerpilor, până la Punctul 2 (cu coordonatele 45° 03' 18.5" N şi 30° 09' 24.6" E), unde arcul se intersectează cu linia mediană a distanţei între coastele României şi Ucrainei. De la Punctul 2, linia de demarcare va urma linia echidistantă prin Punctul 3 (având coordonatele 44° 46' 38.7" N şi 30° 58' 37.3" E) şi punctul 4 (având coordonatele 44° 44' 13.4" N şi 31° 10' 27.7" E), până în Punctul 5 (având coordonatele 44° 02' 53.0" N şi 31° 24' 35.0" E). De la Punctul cinci, linia de delimitare continuă de-a lungul liniei care marchează jumătatea distanţei între coastele celor 2 ţări în direcţia sud începând de la azimutul geodezic până la zona în care drepturile unor ţări terţe ar putea fi afectate", a apreciat CIJ, în paragraful operativ, cele cinci puncte stabilind, practic, linia de delimitare a platoului continental din Marea Neagră.
Coordonatele geografice au fost interpretate de către experţi, în urma acestei interpretări rezultând faptul că România a obţinut o suprafaţă de 9.700 kmp de platou continental şi zonă economică exclusivă, adică 79,3 % din zona de peste 12.000 kmp aflată în dispută cu Ucraina
Sentinţa a inclus de asemenea noua schiţe ale zonei.
În ceea ce priveşte "coastele relevante", Curtea a reţinut că, din punct de vedere legal, coastele relevante pot juca două roluri în ceea ce priveşte delimitarea platoului continental şi a zonei economice exclusive.
"În primul rând, este necesară identificarea coastelor relevante pentru a stabili ce anume constituie într-un context specific o suprapunere a pretenţiilor celor două părţi. În al doilea rând, coastele relevante trebuie să fie stabilite pentru a verifica, în cel de-al treilea şi ultim stadiu al procesului de delimitare, dacă există o disproporţionalitate în ceea ce priveşte lungimea coastelor fiecărui stat şi zonele maritime care cad de o parte sau alta a zonei de delimitare", a subliniat Curtea.
Curtea a apreciat ca relevantă toată lungimea zonei de coastă a României, de aproximativ 248 de kilometri. De asemenea, potrivit Curţii, zona de coastă relevantă în cazul Ucrainei a fost de aproximativ 705 kilometri.
Curtea a notat de asemenea că "pe baza determinării făcute referitor la ceea ce constituie coaste relevante, proporţia lungimii coastelor între România şi Ucraina este de aproximativ 1:2,8".
În ceea ce priveşte metodologia de delimitare, Curtea a decis să înceapă prin trasarea unei linii de echidistanţă provizorie între coastele adiacente ale României şi Ucrainei, care apoi continuă sub forma unei linii mediane între coastele situate vizavi.
"În cea de-a doua etapă, Curtea va lua în calcul dacă există factori care impun ajustarea sau schimbarea liniei provizorii de echidistanţă pentru a ajunge la un rezultat echitabil. În al treilea rând, Curtea va verifica faptul că linia respectivă nu va conduce la un rezultat inechitabil ca urmare a unei disproporţii vădite între raportul lungimii coastelor şi cel al zonei maritime relevante întrecele două state", se arată în comunicatul Curţii.
Mediafax
MAE:Hotărârea CIJ permite României să înceapă demersurile de exploatare a resurselor de hidrocarburi
MAE a precizat, într-un comunicat remis agenţiei MEDIAFAX că hotărârea CIJ permite României începerea demersurilor pentru exploatarea directă a resurselor de hidrocarburi, care până acum erau "blocate", acest lucru constituind o contribuţie directă la independenţa energetică a ţării.
"Hotărârea permite României să înceapă demersurile pentru exploatarea directă a resurselor de hidrocarburi din zona în dispută care au fost alocate de CIJ României, care până acum erau «blocate» de la exploatare, ceea ce constituie o contribuţie directă la consolidarea independenţei energetice a României, cu atât mai importantă în actualul context energetic european", se arată în comunicatul MAE.
Ministerul de Externe reiterează poziţia României de respectare a hotărârii CIJ, care este o obligaţie ce decurge din Carta ONU pentru ambele părţi la diferend.
MAE român reaminteşte că şi autorităţile din Ucraina au declarat în repetate rânduri că vor respecta hotărârea Curţii, cel mai recent cu prilejul vizitei ministrului Cristian Diaconescu la Kiev, la data de 23 ianuarie. MAE îşi exprimă speranţa că pronunţarea Hotărârii CIJ va permite trecerea la dezvoltarea mai departe a relaţiilor bilaterale, spre beneficiul ambelor ţări şi al cetăţenilor lor.
MAE reaminteşte faptul că Hotărârea CIJ este direct aplicabilă, obligatorie, definitivă (nu poate fi atacată) şi executorie imediat, nefiind nevoie de demersuri de punere în aplicare a hotărârii nici pe plan intern, nici internaţional, în plan bilateral (nu sunt necesare acorduri de aplicare subsecvente la nivel interstatal).
Bogdan Aurescu: "Hotărârea CIJ admite jurisdicţia României pe 79,34% din suprafaţa disputată cu Ucraina"
Agentul României la CIJ Bogdan Aurescu a declarat, că decizia Curţii în cazul procesului cu Ucraina acordă României 9700 de kilometri pătraţi de zonă economică exclusivă şi platou continental, reprezentând 79,34% din totalul suprafeţei în dispută.
"Hotărârea pe care a pronunţat-o astăzi Curtea recunoaşte jurisdicţia suverană şi drepturile suverane ale României pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.700 de kmp, adică 79,34 % din zona în dispută cu Ucraina", a spus Aurescu.
Zona conţine circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze şi 12 milioane de tone de petrol, potrivit lui Aurescu.
Mediafax
Oleksandr Kupcişîn: Ucraina este satisfăcută de hotărârea dată de CIJ
Ucraina este satisfăcută de hotărârea dictată de CIJ în procesul privind delimitarea spaţiilor maritime din Marea Neagră, a declarat marţi, la Haga, adjunctul ministrului ucrainean de externe, Oleksandr Kupcişîn.
'Suntem mulţumiţi de această decizie a CIJ. Putem spune că suntem parte a unei soluţii civilizate. De acum înainte între Ucraina şi România nu mai există puncte contradictorii', a spus oficialul ucrainean.
Diplomatul de le Kiev a evitat totuşi să se pronunţe în legătură cu rezervele de hidrocarburi din zona disputată, precizând că experţii vor definitiva detaliile deciziei de marţi a Curţii de la Haga.
AGERPRES
România contra Ucraina - întrebări şi răspunsuri
Care este miza diferendului şi ce are de câştigat România de pe urma sa?
În zona aflată în dispută se află resurse de hidrocarburi de anvergură medie, a căror exploatare este vizată de cele două state. în cazul unei soluţionări favorabile, România va putea trece la exploatarea resurselor de hidrocarburi menţionate.
Ce este platoul continental şi, respectiv, zona economică exclusivă şi care sunt drepturile statului care le deţine în aceste zone?
Platoul continental şi zona economică exclusivă, împreună cu regimul acestora, sunt definite în Convenţia ONU din 1982 privind dreptul mării (la care şi România, şi Ucraina sunt părţi). Ele sunt spaţii maritime asupra cărora statul riveran (care le deţine) exercită anumite drepturi suverane şi jurisdicţie suverană. Platoul continental al unui stat este reprezentat de fundul mării (care este prelungirea naturală a teritoriului terestru al statului) şi subsolul acestuia, situate dincolo de limita exterioară a mării teritoriale a acestui stat, până la limita externă a marginii continentale (care este locul unde se termină platoul continental geografic) sau până la o distanţă de 200 mile marine de la coastele statului spre larg, atunci când limita exterioară a marginii continentale se află la o distanţă inferioară. în cazul Mării Negre, nu există o margine continentală, din punct de vedere geografic fiind în prezenţa unui platou continental geografic unic. De asemenea, dimensiunile reduse ale Mării Negre nu permit ca statele riverane să aibă zone naţionale de platou continental extinse până la limita de 200 mile marine, fiind necesară delimitarea între zonele de platou continental care revin fiecărui stat riveran.
Zona economică exclusivă este o zonă maritimă situată dincolo de limita exterioară a mării teritoriale care se poate extinde până la 200 de mile marine de la linia de la care se măsoară marea teritorială, spre larg. Dacă platoul continental se referă la fundul mării, zona economică exclusivă are în vedere suprafaţa şi coloana de apă. Ca şi în cazul platoului continental, dimensiunile reduse ale Mării Negre nu permit ca statele riverane să aibă zone naţionale de zonă economică exclusivă extinse până la limita de 200 mile marine, fiind necesară delimitarea între suprafeţele de zonă economică exclusivă care revin fiecărui stat riveran.
Conform Convenţiei privind dreptul mării, în platoul său continental statul exercită drepturi suverane exclusive de explorare şi exploatare a resurselor naturale care se găsesc pe fundul mării (de exemplu, specii sedentare de organisme vii) sau în subsolul acestuia (zăcăminte de hidrocarburi sau minerale). De asemenea, în zona sa economică exclusivă, statul exercită drepturi suverane exclusive de explorare şi exploatare, de conservare şi gestionare a resurselor naturale (mai ales stocuri de peşte). Mai are dreptul să instaleze şi să utilizeze în acest spaţiu insule artificiale, instalaţii şi utilaje pentru cercetarea ştiinţifică, să protejeze şi să conserve mediul marin. Alte state au dreptul, în condiţiile stabilite de Convenţie, la navigaţie şi survol aerian şi libertatea să instaleze cabluri şi conducte submarine. Având în vedere că platoul continental şi zona economică exclusivă se suprapun, în mod obişnuit statele care procedează la delimitarea acestor spaţii maritime solicită instanţelor internaţionale trasarea unei linii unice de delimitare.
De ce a fost aleasă CIJ? Ce este CIJ şi ce garanţii oferă pentru o soluţionare echitabilă?
CIJ a fost aleasă pentru că este organul principal judiciar al ONU (unicul organ judiciar dintre cele 6 organe principale ale ONU), având cea mai largă expertiză şi cea mai mare autoritate în ceea ce priveşte soluţionarea diferendelor internaţionale pe cale jurisdicţională. Până în prezent, CIJ a pronunţat 97 de soluţii ale unor diferende (hotărâri în cazuri contencioase). Curtea poate soluţiona doar diferende între state (nu şi diferende care implică alte subiecte de drept internaţional, cum ar fi organizaţiile internaţionale, sau persoane de drept privat, cum ar fi persoanele fizice, ONG-urile, societăţile comerciale etc.). Compoziţia CIJ, modul de alegere a judecătorilor, competenţa profesională şi statutul acestora, precum şi jurisprudenţa şi influenţa pe care o au hotărârile CIJ asupra evoluţiei dreptului internaţional sunt garanţii serioase pentru soluţionarea echitabilă conform dreptului internaţional a oricărui diferend internaţional supus spre soluţionare, inclusiv delimitări ale spaţiilor maritime
Care este compoziţia CIJ şi statutul judecătorilor?
Compoziţia CIJ constă din 15 judecători, aleşi de către Adunarea Generală ONU, pentru un mandat de 9 ani. O treime din numărul de 15 judecători se reînnoieşte o dată la trei ani. Mandatul unei treimi din actuala compoziţie a CIJ se reînnoieşte la data de 6 februarie 2009. Acei judecători care sunt implicaţi într-un caz rămân implicaţi până la finalizarea soluţiei în acel caz chiar dacă mandatul lor a expirat. Pentru luarea valabilă a deciziilor în cadrul unui proces este nevoie de participarea (cvorumul) a 9 (din cei 15) judecători în cadrul procedurilor. Judecătorii trebuie să fie persoane de o înaltă calitate morală, care posedă calificările cerute în statele lor pentru a fi numite în cele mai înalte funcţii judiciare sau care au o competenţă recunoscută în domeniul dreptului internaţional (de regulă, profesori renumiţi de drept internaţional, diplomaţi de rang înalt cu pregătire juridică, consilieri în domeniuldreptului internaţional din ministerele afacerilor externe sau judecători ai instanţelor supreme naţionale).
CIJ nu poate include în compoziţia sa doi judecători de aceeaşi cetăţenie. Curtea trebuie să reflecte în compoziţia sa principalele forme de civilizaţie ale lumii şi principalele sisteme juridice de pe glob (3 membri din Africa, 3 din Asia, 2 din America Latină, 5 din Europa de Vest plus Canada, SUA, Australia, Noua Zeelandă, 2 din Europa de Est). Această compoziţie corespunde compoziţiei Consiliului de Securitate ONU, incluzând ca regulă judecători ai celor 5 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate (SUA, Marea Britanie, Franţa, China, Rusia), ceea ce facilitează cooperarea cu acest organ principal politic al ONU. Judecătorii CIJ sunt complet independenţi şi imparţiali, ei neputând fi influenţaţi nici măcar de statele care i-au desemnat. Ei nu pot exercita niciun fel de alte funcţii politice sau administrative, cu excepţia celor didactice. Sunt protejaţi de imunităţi de tip diplomatic.
Cine sunt actualii judecători ?
Actualii judecători sunt următorii: Rosalyn Higgins, preşedintă a CIJ (unicul judecător femeie din componenţa actuală a CIJ, Marea Britanie), Awn Shawkat Al-Khasawneh (vice-preşedinte al CIJ, Iordania), Raymond Ranjeva (Madagascar), Shi Jiuyong (China), Abdul Koroma (Sierra Leone), Gonzalo Parra-Aranguren (Venezuela), Thomas Buergenthal (SUA), Hisashi Owada (Japonia), Bruno Simma (Germania), Peter Tomka (Slovacia), Ronny Abraham (Franţa), Kenneth Keith (Noua Zeelandă), Bernardo Sepulveda-Amor (Mexic), Mohamed Bennouna (Maroc) şi Leonid Skotnikov (Federaţia Rusă). CV-urile judecătorilor menţionaţi pot fi consultate pe site-ul CIJ (http://www.icj-cij.org/court/index.php?p1=1&p2=2&p3=1).
Care este forţa juridică a hotărârilor CIJ?
Hotărârile CIJ sunt obligatorii, definitive şi executorii. Părţile trebuie să se conformeze exact şi prompt (hotărârile CIJ nu au valoare de recomandare). Obligaţia respectării şi executării întocmai a unei hotărâri a CIJ rezultă din Carta ONU al cărei Articol 94 prevede că "fiecare membru al ONU se obligă să respecte hotărârea Curţii în orice caz în care este parte”. Atât România, cât şi Ucraina (care sunt membri ai ONU) au declarat la cel mai înalt nivel (la nivelul preşedinţilor de stat) că vor respecta hotărârea CIJ în procesul de la Haga.
Poate fi contestată o hotărâre a CIJ?
Nu. Hotărârile CIJ că sunt nu numai obligatorii, dar şi definitive, în sensul că nu pot fi contestate sau atacate cu apel sau recurs.
Sunt necesare demersuri interne sau pe plan internaţional pentru executarea hotărârii CIJ?
Nu. Hotărârile CIJ trebuie executate/respectate imediat. Nu sunt necesare niciun fel de formalităţi pentru punerea lor în aplicare. Pe plan intern, nu sunt necesare niciun tip de demersuri – de genul promulgării sau aprobării/ratificării de către guvern sau parlament şi nici măcar cerinţa publicării în Monitorul Oficial a textului original sau a traducerii în limba română a hotărârii. Pe plan internaţional, de asemenea, nu este necesar niciun fel de acord al părţilor pentru punerea în executare a hotărârii. în plus, acest tip de hotărâri prevăd soluţii clare, care nu sunt de natură să necesite acorduri speciale de punere în aplicare.
Ce mecanisme de executare şi sancţiune există în caz de nerespectare a hotărârii CIJ?
Nerespectarea unei hotărâri a CIJ, care este unul din cele 6 organe principale (cel judiciar) al ONU ar constitui un fapt de mare gravitate pe plan internaţional, care ar atrage consecinţe foarte serioase pentru statul în cauză. în cazul excepţional al nerespectării hotărârii, Carta ONU prevede în Articolul 94 că o parte la diferend care apreciază că cealaltă parte nu a respectat hotărârea poate sesiza Consiliul de Securitate ONU, organul principal de decizie politică al ONU. Acesta va lua măsurile necesare pentru a se asigura respectarea hotărârii.
Sursa: Ministerul român al Afacerilor Externe
Echipa României, la Haga
Agentul României pentru procesul de la Haga este Bogdan Aurescu, cu rang de director general în MAE român. Bogdan Aurescu este agent pentru CIJ din 2004, de la sesizarea
Curţii. A participat (începând cu 2001 şi până la sesizarea CIJ în 2004) ca adjunct al şefului delegaţiei şi, respectiv, ca şef de delegaţie la negocierile desfăşurate pentru delimitarea spaţiilor maritime cu Ucraina anterior sesizării CIJ.
Co-agenţi pentru procesul de la Haga sunt Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice în MAE român, şi Călin Fabian, ambasadorul României la Haga.
Cosmin Dinescu a fost implicat din anul 2001 în negocierile desfăşurate pentru delimitarea spaţiilor maritime cu Ucraina, fiind şeful grupului de experţi al părţii române în negocierile menţionate.
Echipa MAE implicată în pregătirea participării la procedurile din faţa CIJ este formată din diplomaţi cu pregătire juridică din cadrul Oficiului pentru Frontiere şi Delimitări Maritime, care au fost implicaţi şi în negocierile bilaterale pe aceeaşi temă. Oficiul a fost creat în anul 2005 în componenţa Direcţiei Generale Afaceri Juridice din MAE român, atât pentru gestionarea procesului de la CIJ, cât şi a altor aspecte ce ţin de dreptul mării în relaţia cu statele vecine României în Marea Neagră, precum şi a problematicii de Drept internaţional ce priveşte frontierele României. Alături de echipa MAE sunt asociaţi pregătirii procesului un număr de experţi ai Ministerului Apărării şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, precum şi trei reputaţi profesori în Drept internaţional de la universităţile din Paris, Cambridge şi Oxford, care au o expertiză recunoscută în participarea la procesele din faţa CIJ, în special în materie de delimitări maritime.
Sursa: MAE
Procesul de la Haga, în date
Delimitarea platoului continental şi a zonelor exclusive în Marea Neagră este o problemă rămasă moştenire de la fosta Uniune Sovietică (URSS). Decizia Curţii Internaţionale de Justiţie pune, astfel, capăt, unui diferend istoric şi creează premisele unei normalizări a relaţiilor dintre România şi Ucraina. Ministerul român al Afacerilor Externe a sintetizat momentele de referinţă ale acestui caz.
1947: Tratatul de Pace de la Paris între România şi Puterile Aliate şi Asociate lasă României Insula şerpilor
1948: Protocolul de precizarea a parcursului frontierei de stat dintre România şi URSS prevede transferul ilegal, contrar Tratatului de Pace, al Insulei şerpilor la URSS
1949: se încheie acordul româno-sovietic sub formă de procese verbale de demarcare şi delimitare a frontierei prin care se stabileşte o delimitare parţială în jurul Insulei şerpilor, acord confirmat ulterior prin documente de acelaşi tip încheiate în 1954, 1963, 1974
1967-1987: 10 runde de negocieri româno-sovietice pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră
1982: România participă la semnarea Convenţiei ONU privind Dreptul Mării de la Montego Bay, după ce a participat activ la A Treia Conferinţă ONU privind Dreptul Mării de negociere a acestui important tratat multilateral
1996: România ratifică Convenţia ONU privind Dreptul Mării din 1982 şi formulează o declaraţie prin care arată că "insulele nelocuite şi lipsite de viaţă economică proprie nu pot afecta în niciun mod delimitarea spaţiilor care aparţin coastelor principale ale statelor riverane.” Această declaraţie viza Insula şerpilor şi nu a fost obiectată de nici un stat.
1997: se încheie şi intră în vigoare Tratatul politic de bază dintre România şi Ucraina şi Acordul Conex la acesta, care prevede posibilitatea recurgerii la CIJ pentru soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră în cazul eşecului negocierilor bilaterale
1998-2004: se desfăşoară 34 de runde de negocieri între România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră – 24 la nivelul plenului delegaţiilor şi 10 la nivel de experţi. Dintre acestea, 26 au loc în ultima fază a negocierilor (2001-2004). Negocierile eşuează ca urmare a neacceptării de către Ucraina a aplicării regulilor de delimitare conforme practicii CIJ, propuse de România în conformitate cu prevederile Acordului Conex din 1997
2003: se încheie Tratatul privind regimul frontierei de stat între România şi Ucraina, intrat în vigoare în mai 2004, condiţie necesară pentru sesizarea CIJ de către România
9 septembrie 2004: are loc ultima rundă de negocieri între România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră, la Bucureşti
13 septembrie 2004: Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, semnează Cererea de Sesizare a CIJ pentru declanşarea procesului de la Haga
16 septembrie 2004: depunerea la Grefa CIJ a Cererii de Sesizare a CIJ pentru declanşarea procesului de la Haga
Octombrie 2004: prima întâlnire a Agenţilor celor două părţi cu preşedintele CIJ pentru fixarea termenelor de depunere a pledoariilor scrise
Noiembrie 2004: CIJ fixează câte 9 luni pentru depunerea Memoriului României şi a Contra-Memoriului ucrainean
2005: crearea Oficiului pentru Frontiere şi Delimitări Maritime, în componenţa Direcţiei Generale Afaceri Juridice din MAE român, atât pentru gestionarea procesului de la CIJ, cât şi a altor aspecte care ţin de dreptul mării în relaţia cu statele vecine României în Marea Neagră, precum şi a problematicii de drept internaţional care priveşte frontierele României.
15 august 2005: România depune la CIJ Memoriul, redactat în limba engleză, care conţine, conform regulilor CIJ, prezentarea elementelor de fapt relevante pentru caz (context geografic, istoric etc.), a normelor şi regulilor considerate relevante şi a argumentaţiei părţii române asupra soluţiei pe care o solicită CIJ, inclusiv expunerea soluţiei propuse, adică a traseului liniei de delimitare pe care o consideră corectă, având în vedere interesele părţii române şi dreptul internaţional aplicabil. Memoriul este însoţit de elemente de probă care susţin poziţia României. în total este vorba despre mai multe volume însumând mai multe sute de pagini
16 mai 2006: depunerea Contra-Memoriului ucrainean
2005-2006: au loc 4 runde la nivel de experţi de consultări româno-ucrainene, care nu duc la nici un rezultat. După 2006 nu au mai avut loc niciun fel de negocieri bilaterale pe această temă
iulie 2006: CIJ fixează termenele pentru depunerea Replicii părţii române (22 decembrie 2006), respectiv, a Duplicii părţii ucrainene (15 iunie 2007)
19 decembrie 2006: România depune Replica României
5 iulie 2007: Ucraina depune Duplica sa, după obţinerea unei amânări din partea CIJ, motivată din "raţiuni tehnice”
Octombrie 2007: CIJ informează părţile asupra fixării datelor şi perioadei fazei orale (2-19 septembrie 2008), date confidenţiale până la anunţul public al Curţii
24 iulie 2008: CIJ informează public asupra perioadei audierilor în proces - 2-19 septembrie 2008
2-5 septembrie 2008: are loc primul tur de pledoarii ale României la Haga. România pledează prima, ca reclamant.
9-12 septembrie 2008: are loc primul tur de pledoarii ale Ucrainei, pârât în proces
15-16 septembrie 2008: are loc al doilea tur de pledoarii ale României. Pe 16 septembrie 2008, Agentul României pune concluziile şi prezintă Curţii soluţia de delimitare pe care România o consideră echitabilă şi conformă dreptului internaţional aplicabil în materie de delimitări maritime
19 septembrie 2008: se încheie audierile în procesul privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră (România v. Ucraina), după ce în perioada 18-19 septembrie Ucraina a prezentat al doilea tur al său de pledoarii. Curtea intră în deliberare.
începutul anului 2009: pronunţarea în şedinţă publică, solemnă, cu participarea plenului CIJ, a delegaţiilor părţilor şi a presei, a Hotărârii CIJ, care este înmânată în original Agenţilor. Hotărârea este definitivă, obligatorie şi executorie, fiind imediat aplicabilă, fără niciun fel de alte formalităţi.
Citește pe Antena3.ro
