Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Satul Samjung, așezat într-o vale sculptată de vânt în Himalaya, trăia de secole după un ritm tradițional, cu locuitori care creșteau iaci și oi și recoltau orz sub stânci abrupte de culoare ocru. Zona era cunoscută pentru „peșterile cerului" - camere vechi de 2.000 de ani folosite pentru înmormântări, meditație și adăpost, conform AP.
Apoi apa s-a uscat. Munții acoperiți de zăpadă au devenit maronii și sterili, pe măsură ce zăpada a scăzut an după an. Izvoarele și canalele care alimentau satul au dispărut treptat, iar când a plouat, apa a venit brusc, inundând câmpurile și topind casele de lut.
„Ne-am mutat pentru că nu era apă. Avem nevoie de apă pentru a bea și pentru a cultiva pământul. Dar acolo nu este apă. Trei pâraie, și toate trei s-au secat", explică Kunga Gurung, de 54 de ani, unul dintre foștii locuitori.
Familiile au plecat una câte una, lăsând în urmă rămășițele unei comunități transformate de schimbările climatice: case de lut în ruină, terase crăpate.
Tragedia din Samjung reflectă o problemă mai largă din regiunea Hindu Kush-Himalaya, care se întinde de la Afganistan până în Myanmar. Această zonă are mai multă gheață decât orice altă regiune din afara Arcticii și Antarcticii, iar ghețarii săi alimentează râuri care asigură apa pentru 240 de milioane de oameni din munți și pentru încă 1,65 miliarde de oameni din aval.
Zonele de altitudine mare se încălzesc mai repede decât cele joase, potrivit Centrului Internațional pentru Dezvoltarea Integrată a Munților din Kathmandu. Ghețarii se retrag și zonele de permafrost se topesc pe măsură ce zăpada devine mai rară și mai neregulată.
Neil Adger, profesor de geografie umană la Universitatea din Exeter, explică că schimbările climatice remodelează în tăcere locurile în care oamenii pot trăi, perturbând agricultura, accesul la apă și modelele meteorologice.
(sursa: Mediafax)
Citește pe Antena3.ro
