British Museum, din Londra, va expune scheletele a doi oameni care au trăit acum 13.000 de ani, în actualul teritoriu al Sudanului, schelete dezgropate dintr-un cimitir de lângă fluviul Nil în care zac victimele a ceea ce pare a fi cel mai vechi război despre care arheologii au adunat dovezi până acum.
Este vorba de scheletele a 60 de oameni dintre care cel puţin 26 au avut parte de o moarte violentă. Numărul ar putea creşte, dat fiind că la situl din localitatea sudaneză Jebel Sahaba încă se mai efectuzează săpături.
Majoritatea celor omorâţi şi îngropaţi aici au căzut după ce au fost loviţi de săgeţi cu vârfuri rudimentare, din piatră. Victimele includ bărbaţi, femei şi copii.
Alături de schelete au fost descoperite şi săgeţile respective, cel mai probabil victimele fiind îngropate aici de către familiile lor.
Citește și 13 Apocalipse pe care le-am ratat și încă una, care va veni
Scheletele arată şi urmele unor răni de război care s-au vindecat, semn că luptele au durat multe luni sau chiar ani. Numai unul dintre schelete avea urmele a 39 de lovituri de săgeată. Alt schelet prezenta o fractură vindecată a antebraţului, o rană "clasică" în cazurile în care o persoană se apără cu mâna de o lovitură.
Arheologii cred că luptele ar fi izbucnit în contexul resurselor limitate la care aceşti oameni care trăiau încă în Era Glaciară aveau acces.
Renee Friedman, curator al British Museum, a declarat pentru The Times că atacatorii şi victimele ar fi fost, cel mai probabil, vânători-culegători care în condiţii normale ar fi evitat luptele şi ar fi migrat dacă locul în care se aflau devenea prea populat.
Friedman crede că vremea rece şi secetoasă din nordul Africii, de la acea vreme, ar fi dus la o migraţie către regiunile sudice ale Nilului, creându-se o situaţie în care neobişnuit de mulţi oameni ar fi concurat pentru aceleaşi resurse.
"Probabil că s-a creat o suprapopulare care a dus la conflicte între grupuri", spune Friedman.
Arheologii iau în calcul şi o posibilă motivaţie rasistă ale conflictelor. Scheletele celor ucişi aparţin unei populaţii sub-sahariene, strămoşii africanilor negri din ziua de astăzi. Identitatea atacatorilor este greu de stabilit, însă dacă ipoteza migratorilor veniţi din nord este corectă, mulţi dintre aceştia ar fi putut proveni din Levant sau Europa.
Felul în care cadavrele au fost îngropate - pe o parte, cu feţele spre est, arată că soarele şi Nilul erau elemente importante ale culturii victimelor.