Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dragă Theresa,
Au trecut mai mult de doi ani de când britanicii au votat pentru părăsirea Uniunii Europene, într-o promisiune categorică şi fără amiguitate că dacă aşa îşi doresc, vor prelua din nou controlul democraţiei lor.
Li s-a spus că vor putea să-şi gestioneze propria politică privind imigraţia, repatrierea banilor Regatului Unit, cheltuiţi în prezent de Uniunea Europenă şi, mai presus de toate, că vor putea să treacă legi independent şi în interesul oamenilor din această ţară.
Brexit trebuia să fie despre oportunitate şi speranţă. Trebuia să fie o şansă de a face lucrurile diferit, de a fi mult mai agili şi dinamici şi de a maximiza avantajele particulare ale Regatului Unit, ca o economie globală deschisă şi orientată către exterior.
Acest vis moare, sufocat de îndoieli de sine inutile.
Am amânat decizii cruciale – inclusiv pregătirea pentru o înţelegere, aşa cum am susţinut în scrisoarea mea către dumneavoastră din noiembrie anul trecut – astfel că pare că ne îndreptăm spre un semi-Brexit, cu mari părţi ale economiei încă blocate în sistemul Uniunii Europene, dar fără controlul Regatului Unit asupra acelui sistem.
Acum se pare că oferta de redeschidere a negocierilor noastre presupune acceptarea faptului că nu vom putea să facem propriile legi. Într-adevăr, parcă am mers înapoi de la ultima întâlnire Chequers din februarie, când mi-am descris frustrările, în calitate de primar al Londrei, în încercarea de a proteja bicicliştii în faţa camioanelor. Am vrut să coborâm ferestrele cabinelor pentru a îmbunătăţi vizibilitatea; şi chiar dacă astfel de modele existau deja pe piaţă, şi chiar dacă au existat o serie de decese, în special în rândul femeilor, ni s-a spus că trebuie să aşteptăm ca UE să adopte legi în acest domeniu.
Aşa că la sesiunea trecută de la Chequers, am trasat o procedură elaborată pentru a devia de la legile Uniunii Europene. Dar chiar şi acest lucru pare că a fost luat de pe masă şi, de fapt, nu există niciun drept uşor de iniţiativă în Regatul Unit. Cu toate acestea, dacă Brexit înseamnă ceva, trebuie să le dea miniştrilor şi Parlamentului şansa de a face lucrurile în mod diferit pentru a proteja oamenii. Dacă o ţară nu poate trece o lege pentru a salva femeile care circulă pe biciclete – când această propunere este sprijinită la fiecare nivel de Guvernul Regatului Unit – atunci nu văd cum această ţară poate să fie numită independentă.
De asemenea, este clar că prin renunţarea la controlul regulilor noastre privind bunurile şi produsele agroalimentare (şi multe altele) ne va fi mult mai dificil să încheiem tranzacţii comerciale libere. Şi atunci există impedimentul suplimentar de a fi nevoiţi să ne certăm pentru un aranjament vamal impractic şi care nu poate fi livrat, spre deosebire de oricare altul care există.
Dimpotrivă, Guvernul britanic a petrecut decenii argumentând împotriva directivei ăsteia sau ăleia a Uniunii Europene, pe motiv că era prea împovărătoare sau prost gândită. Suntem acum în situaţia ridicolă de a afirma că trebuie să acceptăm cantităţi imense de legi ale UE, fără a schimba ceva, deoarece sunt esenţiale pentru sănătatea noastră economică.
În acest sens, ne îndreptăm cu adevărat spre statutul de colonie – şi mulţi se vor lupta pentru a vedea avantajele economice sau politice ale acelui angajament particular.
Ce este şi mai deranjant este că aceasta este oferta noastră de deschidere. Acesta este deja modul în care vedem starea finală pentru Regatul Unit – înainte ca cealaltă parte să facă o contra-ofertă. Este ca şi cum am trimite avangarda noastră în luptă cu steagurile albe care se flutură deasupra lor. Într-adevăr, am fost îngrijorat, uitându-mă în documentele de vineri, că ar putea exista alte concesii în ceea ce priveşte imigraţia sau că am putea ajunge în mod eficient să plătim pentru accesul la piaţa unică.
Vineri am recunoscut că partea mea de argumentare a fost prea mică pentru a fi dominantă şi vă felicit măcar pentru că s-a ajuns la o decizie a Cabinetului cu privire la calea de urmat. După cum am spus, Guvernul are acum un cântect de cântat. Preoblema este că am repetat cuvintele în weekend şi am descoperit că mi se lipesc de gât. Trebuie să avem responsabilitate colectivă. Din moment ce nu pot să am conştiinţa împăcată cu toate aceste propuneri, am ajuns la trista concluzie că trebuie să plec.
Sunt mândru că am fost secretar de stat în guvernul dumneavoastră. Pe măsură ce renunţ, aş vrea mai întâi să mulţumesc ofiţerilor de la Poliţia Metropolitană pentru răbdarea cu care au avut grijă de mine şi de familia mea, uneori în circumstanţe exigente.
De asemenea, sunt mândru de bărbaţii şi femeile din serviciul nostru diplomatic. În ultimele luni aceştia au arătat cât de mulţi prieteni are această ţară în lume, în contextul în care 28 de guverne au expulzat spioni ruşi într-un protest fără precedent împotriva încercării de asasinare a lui Serghei şi a Iuliei Skripal. Aceştia au organizat un summit al Comunităţii Naţiunilor de mare succes şi au asigurat un sprijin internaţional record pentru campania acestui guvern pentru 12 ore de educaţie de calitate pentru fiecare fată şi multe altele. Pe măsură ce părăsesc biroul, FCO are acum cea mai mare şi cea mai eficientă reţea diplomatică a unei ţări din Europa – un continent pe care nu-l vom lăsa niciodată.
